Interviu cu Tara Duveanu

5
161

Pe Tara am cunoscut-o … nu prea-mi amintesc cum. Cert e că într-o zi am ieşit în oraş să discutăm şi să filozofăm – lucru care s-a şi întâmplat: am vorbit atunci de Statul Român, de necesitatea facultăţii în ziua de azi, de proiectele ei, de proiectele mele şi tot aşa. Clar pot spune că este genul de persoană cu care pot pierde mult timp vorbind despre de toate.

Am hotărât s-o iau la întrebări tocmai pentru a demonstra că poţi face lucruri minunate cu timpul tău liber. Soup Nights, proiectul lui Tara, mi se pare un exemplu foarte bun. :)

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Lucrez la Kubis Interactive, unde fac multe lucruri – de la embed-uit aplicații în Flash pe paginile Facebook ale unor companii până la stabilit strategii de comunicare online pentru companiile care acum descoperă internetul și social media. Pe net sunt ușor de găsit la taraduveanu.typepad.com unde mă ascund de când am renunțat la domeniul propriu și pe soupnights.ro – pe care l-am lansat de curând. M-am născut în București, am stat vreo 2 ani și prin Pitești, unde mă plângeam că nu se întâmplă niciodată nimic. Mă consider o scriitoare în devenire și sper că până la 80 de ani să scriu măcar un text de 1000 de caractere de valoarea celor scrise de Mario Vargas Llosa.

2. Deşi ne-a povestit şi Viorel Copolovici despre Soup Nights, aş vrea să ne spui şi tu ce e de fapt “Soup Nights”, de unde a pornit etc.

Soup Nights reprezintă o serie de evenimente unde se gătește supă și apoi aceasta este vândută pentru a strânge bani pentru dotarea spitalelor de copii din România. Nu mizăm pe șantajul sentimental ci pe nevoia oamenilor de a se vedea și în locuri inedite pentru a petrece o seară frumoasă împreună. Oricine a fost la un eveniment Soup Nights știe că atmosfera e una specială, unde îți e incredibil de ușor să te bucuri de o seară împreună cu prieteni dragi sau cu oameni pe care i-ai cunoscut cu doar o oră înainte. Soup Nights oferă o supă caldă și o seară frumoasă iar noi primim pentru lucrurile astea niște bani care merg la Spitalul de Urgență pentru Copii ”Grigore Alexandrescu” sau la Spitalul ”Marie Curie” ori la un spital județean pentru copii dacă evenimentul se întâmplă în afara Bucureștiului.

Soup Nights e un proiect pe l-am început în perioada în care eram freelancer și îmi doream ca timpul meu liber să aibă valoare și pentru alții, ideea de gătit în aer liber apărând după ce-am aflat de târgurile de bunătăți făcute în casă de prin Anglia, unde oamenii care și-au pierdut joburile vindeau mâncare gătită de ei și astfel mai făceau rost de bani să mai supraviețuiască încă două-trei săptămâni.

[…]cred că e mai important să stai de vorbă cu tine din când în când și să accepți că e în firea ta să te împiedici pe scări ori să te bâlbâi […]

3. În septembrie Urban Soup Night a avut loc în parcul Tineretului. Cum te-ai descurcat cu aprobarea, statul, jandarmii din parc?

Cred că a conspirat Universul cumva pentru că Parcul Tineretului n-a fost locul la care mă gândisem pentru eveniment când scrisesem prezentările pentru parteneri, însă după discuțiile cu cei de la Primăria Capitalei cu ăsta m-am ales. Eu am cerut spațiul liber de la Universitate dinspre Spitalul Colțea, ei mi-au oferit Parcul Circului și până la urmă a rămas Tineretului. Ironia sorții e că mă plimbasem de mână cu cineva-ul drag mie prin zona respectivă cu o lună înainte și îi spusesem că mi-aș dori un eveniment Soup Nights fix acolo, imaginându-mi cum erau aranjate lucrurile în spațiul de la fântâni.

Să iei o aprobare de la PMB nu e greu dacă respecți regulile lor și nu te lași intimidat de zecile de oameni cu care te vezi, însă să nu-și bată joc alți funcționari de munca ta ai nevoie de ceva noroc. De exemplu, cei de la Administrația Lacuri Parcuri Agrement nu ne mai răspundeau la telefon în ziua evenimentului, iar cei de la Primăria Sectorului 4 au făcut tot posibilul să strice evenimentul pentru că nu m-am dus să le cer și lor binecuvântarea.

Partea frumoasă e că toate lucrurile astea nu mai contează când vezi oamenii zâmbind la un eveniment de genul ăsta – ei se simt bine – asta e ceea ce e important.

4. Şi desigur… următoarea întrebare este: De ce, Tara, de ce?! De ce te ocupi TU cu aşa ceva?

Sunt unul dintre oamenii care și-au luat multe șuturi în fund de la viață și care cred că o schimbare fie ea cât de mică în orașul meu (în țara mea) începe cu mine. Când eram mică am fost internată o singură dată în spital (fiind vorba și de ceva destul de grav) și îmi aduc aminte și acum și o să-mi amintesc întotdeauna că pe fața de pernă și pe cearșaful de pe patul meu fuseseră scrise numere (de inventar probabil) cu vopsea roșie, că în miez de noapte m-am dus la asistenta care supraveghea salonul cu niște dureri cumplite și mi s-a spus că ”nu doare” și să mă duc înapoi în pat, că am fost plimbată de la un spital la altul pentru că doctorii nu erau acolo nici în timpul programului.

5. Spui pe blog că îţi câştigi banii din “scris”. Ce ai câştigat din Soup Nights?

Din Soup Nights am câștigat mulți prieteni, multă experiență și o doză de mulțumire de sine. Cred că e corect să spun că am câștigat și ceva vizibilitate în blogosferă și pe Twitter deși nu m-aș fi gândit nici într-o mie de ani că blogosfera ar putea fi interesată de încercările mele de a mai mișca pe ici pe colo câte o pietricică sau câte un fir de iarbă.

6. Şi… de unde ai avut “banii” să dai naştere acestui proiect (presupunând că au existat şi costuri pe undeva pe acolo, nu?)

Banii au venit fie sub forma unor bancnote din buzunarul meu sau al unor oameni care au văzut în proiectul ăsta un lucru ce merită susținut, fie sub forma ajutorului cu transportul, mesele, oalele și altele. Până acum nu a existat o companie sau o organizație non-guvernamentală care să susțină financiar evenimentele. Oricum, nu vorbim de sume mari – e un proiect în care s-au investit timp și pasiune în primul rând.
Urmează alte ediţii de Soup Nights anul acesta?

Urmează și primul eveniment de anul acesta va fi peste cel mult două luni. O să mergem și în alte orașe, banii strânși acolo ajungând la spitalele județene pentru copii din orașele respective.

Sunt întrebată de prin noimebrie când și unde e viitorul eveniment și îmi pare rău că nu îmi găsesc destul timp/resurse interioare să grăbesc acest următor eveniment.

7. Cât de important este pentru tine să ai gânduri pozitive şi să elimini toate gândurile negative când vine vorba de viaţa ta de zi cu zi?

Citisem la un moment dat că auto-motivarea e ca îmbăierea – trebuie făcută zilnic pentru că nu rămâi nici motivat și nici curat pentru prea mult timp.

Nu am o politică a pozitivismului și cred că e mai important să stai de vorbă cu tine din când în când și să accepți că e în firea ta să te împiedici pe scări ori să te bâlbâi decât să-ți spui în fiecare dimineață în oglindă că ești frumos și deștept și că toată lumea te iubește și să te surpi în sine când cineva îți spune că nu e așa.

Am momente când nu văd dincolo de ziua de mâine, dar știu că absolut totul trece și că nu poți mulțumi pe toată lumea așa că ar fi bine să mă împac cu mine și să mă concentrez asupra lucrurilor cu adevărat importante.

8. Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?

Dacă treci prin Iad, mergi mai departe. Winston Churchill

5 COMENTARII

  1. Felicitări Tara ! şi Motivonti pentru interviu.
    Nu-s din Bucureşti, dar ştiam de Soup Nights. Ehhh, eu mă bucur că proiectul se va derula şi în alte oraşe. Dacă ajungeţi prin Braşov, ştiu o mână de oameni care s-ar implica bucuroşi.

LĂSAȚI UN MESAJ