Diferențele între generații

1
179

Zilele trecute am văzut în parc un baiețel cu o mașinuța (mare pentru vârsta lui). Mașinuța din aia care are telecomanda sau se poate urca în ea și conduce. Și am început să dezbatem cu Paul subiectul legat de jucăriile copiilor.

Bine, sunt total de acord că acum, noi ca și parinți ne permitem să cumpărăm mult mai multe jucării decât puteau să ne cumpere parinții noștri.

Dar totuși, personal consider că, cât de cât, ar trebui să ținem cont de vârsta copilului și de capacitățile lui din prezent, (nu de ceea ce ne-am dorit noi când am fost mici și nu am avut). Credem că un copil are nevoie de atenția și grija părinților, în primul rând, și mai apoi să fie ”alintat” cu multe lucruri.

Nuștiu cum sunt alți copii, dar Carina (are 1 an acum) chiar dacă are multe jucării, nu se prea joaca cu ele. Probabil să fie perioada în care nu este atrasă de ele… (îmi spun asta de pe la 6 luni :) ). Se joacă cu ele la început când i le cumpărăm, dar și atunci maxim 10/15 min și apoi ”mama, mama”, și ca un ursulet panda se ține de mine toată ziua, se agață de picioare și nu mă lasă să plec de lângă ea.

Da, am tot auzit că fiind alăptată la sân este mai ”mămoasă”, mai dependentă de mine, mai iubibilă cu mine, mai atașată de mine. Nu are o problemă să stea și cu alte persoane, fie tata sau bunicii, însă când mă vede, se transformă într-un ursuleț panda. :)

Jucăria preferată – desigur că este mama. 

Sau să fie oare și că nu avem televizor? Că stau cu ea toată ziua, că nu a fost pusă în fața unui ecran și eu să fac treburile casei?! Că nu se uită la desene și nu stă statică în fața lui?!  Chiar și atunci când mergem la bunici, nu stă decât cateva minute și gata, iși pierde interesul fatâ de tv.

Este și bine, este și mai putin bine (pentru mine, că pentru ea sigur este doar bine). :)

Așadar, revenind la jucării, sunt de parerea că dacă totuși avem posibilități financiare, să le cumpărăm copiilor jucării care într-adevăr îi ajută și îi stimulează să se dezvolte, care îi țin ocupați și care le sporește creativitatea, mișcările și îi ajută la o buna creștere și dezvoltare.

De curând, am aflat de cărțile senzoriale de la Didi Craft. Li se mai spun și „Quiet Book” sau „Busy Book”. Traducând mai pe românește o carticică care este facută manual și perfect gândită pentru a ține copilașii ocupați minute bune. Sunt perfecte pentru copii cu vârste între 1,5 ani și până se plictisesc de ea.

Vă pot spune că fetița mea chiar dacă are un an este super încantată de ea. 

Persoana care are răbdarea și talentul de a le face atât de bine și frumos este Andra Tudor care ne spune despre carte că – ”este realizată manual, atent lucrată și că are diferite activități logice sau matematice, activități de exersare a mișcărilor fine, învățarea culorilor, fructelor, legarea șireturilor și multe altele. Asa fel încat copilașii vor invața pas cu pas, ținând cont și de vârstă, ceea ce este necesar”.

Părinții care sunt fascinați de metoda Mariei Montessori o vor adora.

Este o carte educativă pentru copii (preferata lui Paul, că de, are ce învața copilul din ea).

Conține diferite personaje, copăcei, animale sălbatice cât și domestice, floricele, pomi fructiferi și altele. Copiii mai pot învața cu ajutorul ei și cum să-si lege șireturile sau dacă aveți fetiță – cum să-și împletească parul. :)

Carinei îi place mult… O luăm peste tot cu noi, la plimbare, în parc și în mașina unde o ține ocupată minute bune.


Sunt sigură că, cartea îi va fi pe plac și când va mai crește, ținând cont că o va ajuta să învețe activitățile mai sus menționate.

Jucării din astea ne plac nouă ca și părinți.

Poate că suntem „old style” și vrem ca copilul nostru să se joace și să învețe cum am fost noi, copiii anilor 90…

Dar sunt sigură că mai bine acum este un mic ursuleț panda 100% dependent de mine, decât să stea în fața televizorului care are produse și desene animate pur comerciale.

O fi bine, o fi rău… vom vedea și ne vom adapta pe parcurs. :)

Totuși, cred că ar fi necesar să nu încercăm să ne ”luptăm” cu prezentul digital și cu avantajele lui, chiar dacă refuzăm să recunoastem că ”face viața mai ușoară mamicilor”.

Dar, noi personal, vom încerca să introducem cât mai multe jocuri educative pentru copiii noștri, cât de des vom reuși bucurându-ne, totodată și de posibilitățile prezentului.

Considerăm că ar fi bine să fie o combinație dintre aceste două. Cu masură și televizor și cărți/jucării… :)

Mi-ar fi de mare folos, dragi părinti, voi ce parere aveți?

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ