Mic tratat de dezvoltare personală

1
215

Când spun dezvoltare personală, parcă deja vizualizez acei autori de prin filme, plini de succes, care vorbesc în fața a mii de oameni și unde fiecare spectacol se termină cu aplauze care durează mai mult decât prezentarea în sine. Superb și motivant. Urmează miile de autografe, o sală mulțumită și un autor cu câteva zerouri în plus in bancă.

Am văzut răspândindu-se acest trend și în România. Seminarii, conferințe, bani aruncați pe câțiva oameni care vorbesc despre cum au reușit să facă un anume lucru. Și, știi ce, nu-i rău. Deloc. Dar, mai știi ce? Că nu sunt suficiente și, de cele mai multe ori, le lipsește esența.

Societatea actuală se bucură de foarte mulți leaderi. Îi vedem pe șosea, prin metrouri, la magazine la coadă. Le place tot timpul să fie primii, înaintea tuturor. Le place să își dezvolte identitatea și să se bucure din plin de libertatea garantată prin lege a vorbitului.

Am decis să scriu acest articol pentru că m-am săturat să văd 39874 de citate pe Facebook cum să trebuie să fim schimbarea pe care o vrem în lume, cum că trebuie să știm să iertăm, să ne respectăm, să iubim, să mergem mai departe, să ne dezvoltăm personal

Câți dintre voi faceți asta? Câți dintre voi stați la rând și nu vă puneți moț în fața cozii doar pentru că sunteți șmecheri? Ce se întâmplă, ne-am pierdut bunul simț, l-am lăsat în cărțile pe care le-am citit și în statusurile pe care le punem cu drag și spor pe rețelele de socializare? Câți dintre voi știți că întâi oamenii ies civilizat  din metrou și după ne îmbulzim să prindem și noi un loc?

Toți vrem  o lume mai bună. Wow, pe bune? Dar câți dintre noi chiar FACEM ceva ca această lume, pe care oamenii o părăsesc în fiecare zi, unii din nevoie, alții din curiozitate, alții din prostie, alții din păcate….să devină cu adevărat mai bună?

Să vă zic un secret. Lumea niciodată nu va deveni mai bună. Societatea este într-un proces de pervertire continuă. Suntem niște oameni născuți să facem rău, să distrugem, să înjurăm, să dăm cu pumnul. Dar suntem oameni care avem capacitatea de a ne schimba, de a îndrepta,  de a conștientiza că singura modalitate prin care putem schimba lumea este să ne schimbăm pe noi înșine. Doar așa poți schimba lumea, începând cu tine. Punct.

Acum, un mic moment pentru a citi în liniște cuvintele unui mare înțelept la final de ani: ” Când eram tânăr şi liber, şi imaginaţia mea nu avea limite, visam să schimb lumea. Pe măsură ce îmbătrâneam şi deveneam mai înţelept, am descoperit că lumea nu vrea să se schimbe, aşa că am hotărât să privesc mai puţin departe şi anume, să-mi schimb doar ţara. Dar şi ea părea să fie de neclintit. În amurgul vieţii, într-o ultimă încercare disperată, am încercat să-mi schimb doar familia, pe cei apropriaţi mie, dar, vai, nici ei nu au vrut asta. Iar acum, când zac pe patul de moarte, îmi dau seama că dacă m-aş fi schimbat pe mine, mai întâi, atunci, prin acest exemplu, mi-aş fi schimbat familia şi prietenii. Încurajat şi însufleţit de ei, aş fi găsit putere să-mi fac ţara mai bună şi, cine ştie, poate chiar aş fi schimbat lumea…”

În fiecare zi în metrou lumea se împinge. În fiecare zi am impresia că o să surzesc din cauza  tututor gagicilor și șmecherilor  care știu să apese pe claxon, așa, să se facă remarcați. Simt că îmi vine să merg să îl iau de gât pe ăla care vede că e coadă până în celălalt capăt al magaziniului, dar care vrea să se facă remarcat și se duce regește să conducă rândul. Noi proști, el înainte. Mi-e ciudă când văd că bătrânii stau în picioare, tineretul implicat pe facebook stă picior peste picior pe scaunele din mijloacele de transport. Mă întâlnesc cu oameni care nu au în vocabular expresia ”mulțumesc”, atunci după ce le ridici portofelul care tocmai ce-a picat, fără să vadă, pe jos. Nici ”îmi pare rău” atunci când și ei conștientizează că spun numai prostii. Mă doare pe mine în locul părinților care n-au știut să își educe copiii, și mie să nu îmi spună că generația asta este așa cum este din cauza smartphone-urilor, că și eu am crescut cu televizor și mi l-au tăiat de la 8 ani. Și-am plâns, și m-am enervat că toți colegii mei aveau și se uitau la telenovele cu Paola, iar eu, eu trebuia să lucrez la matematică. Să nu-mi spună că nu știu ce să se facă cu copiii lor, că în liceu stăteau la coadă la cancelarie că de ce i-a dat profesorul 8 la testul de la engleză când el merita 10. Mi-e ciudă când văd femei frumoase, aranjate, care își fac cântă vocabularul select în plină stradă și care se ceartă în autobuz precum niște țațe.

Ce se întâmplă? Chiar nu vede nimeni nimic că ne ducem așa, de râpă? Că nu mai știm să ne comportăm civilizat, că suntem precum niște animale care nu caută decât pradă? Nu mai știm că atunci când greșim trebuie să plătim și să nu mai urlăm la controlori că sunt niște nebuni că ne dau nouă, șmecherilor, amendă că ne-am urcat cu gândul că îi fraierim și de data asta?

Nu știu ce s-a defectat în societate, dar cu siguranță nimeni nu se dezvoltă personal în povestea asta. Poți avea 10 conturi în bancă cu câte zerouri vrei. Ești un om de nimic dacă nu valorifici, în primul rând, bunul simț și tot ce vine la pachet cu acesta.

Dacă tot credem în dezvoltare personală, hai să o punem în aplicare. Hai să lăsăm la o parte ideea de superioritate față de ceilalți, că suntem toți o apă și-un pământ. Ajungem toți în același loc, în pământ, mergem împreună pe același drum, spre moarte.

Acum, dacă stau puțin să mă gândesc, nu am zis nimic nou. Pur și simplu am făcut o poză a relaității prin cuvinte. Dacă într-adevăr crezi că sunt reale și te întâlnești cu astfel de cazuri trebuie să începi să faci ceva. Nu să stăm să ne uităm la ăștia cum își bat joc de noi. Einstein spunea că lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care se uită la ei și nu fac nimic.

Hai să facem și noi ceva. Unde vezi că trebuie să schimbăm, hai să ne apucăm de treabă. Hai să nu lipim gume pe scaune doar că așa fac și ceilalți. Hai să eliminăm expresia cum că ”merge, bă, și așa”. Hai să ne bucurăm de România în care trăim și poate, poate dacă ne schimbăm noi, poate așa vor vedea și ceilalți de lângă noi schimbarea și poate, poate sigur se vor schimba și ei.

Hai să învățăm că trebuie să fim primii care trebuie să se schimbe pentru a avea pretenția la un nivel mai înalt de civilizație, respect și bunăstare. Hai să învățăm noi, ăștia care credem în dezvoltare personală, că societatea are nevoie de noi.

Și, poate de ne-om schimba mai mulți, om schimba și societatea asta românească.

Numai bine!

p.s. respect pentru toți telenoveliștii care stau la coadă și nu aruncă guma pe jos

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ