Momente de nostalgie. Generația ’80.

1
178

Îţi mai aduci aminte zilele lungi de vară când te întorceai târziu acasă, cu pantalonii rupţi în genunchii plini de bube de la prea multele ore jucate pe afară cu mingea ori ba? Îţi aminteşti când ne supăram unii pe alţii pentru că atingeam linia sau nu trăgeam prea tare la „Frunza”? Sau când te împiedicai la „Elasticul” şi nu îţi ieşeau toate schemele şi săriturile? Dacă da, clar şi tu te-ai născut în anii 80.

Acum însă, la finalul anului 2012, vedem şi realizăm cu regret cum au trecut anii ăia ai copilăriei, anii fără griji, vedem cum a evoluat (impropriu spus) ţara asta. Vedem cum salariile sunt mai mici decât cumulul facturilor, vedem cât de greu e să te duci în vacanţe, ce să mai spun de o maşină sau o casă nouă pentru care oricum vor plăti şi generaţiile de după noi.

Noi nu avem amintiri dure, referitoare la foamete, războaie, închisori şi sclavie. Dar avem respect faţă de tot ce contează şi cultură generală, lucruri atât de rar întâlnite astăzi. Noi nu am jucat Counter-Strike, Age of Empires, Diablo şi nici FIFA, noi preferam să stăm cu orele pe afară, să NE jucăm împreună „Raţele şi vânătorii”, „Castelul”, „Ascunselea”, „Ţară, ţară vrem ostaşi!”, „Un, doi, trei la perete stai!”, noi făceam glume dând telefoane de la cele publice cu fise, stăteam cu orele în faţa televizorului atunci când reuşea cineva să facă rost de o casetă cu desene animate şi făceam karaoke înregistrându-ne peste casetele vechi ale părinţilor.

Noi am ascultat şi Queen, Abba, Louis Armstrong, Modern Talking, Ace of Base, Michael Jackson, Jon Bon Jovi, Barbra Streisand dar şi 50 Cent, Eminem, Britney Spears şi mai târziu Beyonce, Adele, Amy Winehouse, Kings of Leon. Şi da, noi am ascultat şi am înţeles ce transmiteau oamenii ăia acolo. Noi habar n-aveam de manele, lanţuri de (h)aur, smecherie…singurele melodii extrem de dansate de pe la chefuri erau horele tradiţionale la care fiecare dansa în stilul lui şi cele cu tentă turcească. Ah, să nu uităm Macarena, Coco Jambo, Meneaito, Mambo No.5.

Noi aveam haine de firmă de la turci, blugi şi treninguri, şi clasicii teneşi pe care îi purtam cel puţin un an până să ne alegem cu o pereche nouă. Noi luam note la scoală, şi nu calificative, ne era frică să le spunem părinţilor data şedinţei semestriale, noi stăteam cu mâinile la spate atunci când profesorul ne cerea lucrul ăsta, am dat examene de Capacitate şi nu Teste Naţionale, am învăţat pentru examenul de Bacalaureat, nu ne-am plâns că a fost prea greu, sau mai grav, nu am râs pentru că am picat nefiind în stare „s-ă scrie-m corect pă româneşte”. Noi mergeam la grădiniţă de mici, unde la serbări recitam poezii precum „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” şi jucam piese de teatru din Caragiale, Creangă…nu ne transformam în „americani” de mici. De ziua unui prieten îi cântam „Mulţi ani trăiască”, nu „Happy Birthday” şi mergeam la chefuri, nu la party-uri.

Ne uitam la filmele la care se uitau şi părinţii şi nu ne mai plângeam de calitatea imaginii, a sunetului, a efectelor speciale. Adoram guma Turbo, Bonibon, umpleam sifoanele în care puneam pliculeţe de Tango să facem suc cu acid, ouăle Kinder cu mega surprizele de atunci. Îţi vine să crezi că încă suntem în viaţă după ce am consumat atâtea produse cu E-uri, după ce am mâncat bomboanele şi covrigii care picau pe jos, după ce beam toata clasa din aceeaşi sticlă şi foarte rar spălam toate fructele şi legumele? Oare de ce? Wow, avem anticorpi! Cum să avem în ziua de azi o generaţie tânără sănătoasă, când ei nu fac nici sport şi se alintă şi răsfaţă continuu?

Noi chiar citeam lectura obligatorie pentru acasă şi multe altele pe lângă, noi învăţam poezii şi ne mândream cu asta. Nu ne dădeam beepuri şi nici nu vorbeam pe messenger să ne dăm întâlnire, ci băteam din uşă în uşă sau strigam la geam: „-Nenea tata lui Mihai, îl lăsaţi pe Mihai afară?”

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, am simţit panica privind în ochii părinţilor noştri, am fost martorii schimbărilor de bancnote şi monede, ai eclipsei de soare, ai mineriadelor. Noi am râs la bancuri cu Bulă, Ştrulă şi Iţic, ne uitam la „Abracadabra”, „Vara ispitelor”, „Feriţi-vă de măgăruş” şi chiar ne plăcea „Vitezomanul Gică” care îşi luase „maşină mică, roşie ca focul…”. Noi am trăit atunci cu brio, am luat cu noi calităţile necesare ca să facem aceeaşi treabă minunată şi acum!

Suntem o generaţie trecută prin multe, încercată dar fericită. Noi am ştiut şi să visăm dar şi să fim cu picioarele pe pământ. Noi am încercat şi ce e nou, dar am experimentat şi ce e vechi.

Fruntea sus şi fiţi mândri gândindu-vă la trecutul şi amintirile voastre!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ