Nu există “n-am timp”!

Se spune că timpul este inamicul nostru numărul unu indiferent că suntem bogaţi, săraci, din America sau Africa, creştini sau budişti, blonzi sau bruneţi, răi sau buni ş.a.m.d. Timpul ne afectează pe toţi – exceptând acei câţiva asiatici care au vârste de peste 120 de ani acum şi spun că au găsit “Cheia succesului”.

Dar oare chiar este timpul un inamic pentru noi? Nu cumva suntem noi propriul nostru inamic? Timpul ne controlează pe noi, sau noi ne controlăm timpul? Tind să cred că noi controlăm timpul… căci altfel expresia “nu mai pierde vremea” nu mai are niciun sens.

Timpul pentru mine e ca un tren.

Imaginează-ţi timpul ca un tren. Tu eşti mereu în tren. Niciodată nu eşti în afara lui (poate doar atunci când mori). Problema este că uneori stai în vagonul restaurant prea mult şi astfel ajungi să “pierzi vremea”.

Timpul este mereu acolo, cu tine, pentru tine, ca un sclav. El face orice-i zici tu pentru că de fapt el face ce faci tu. Problema nu este el, eşti tu, omul, cel ce stai în tren.

Seneca zice: “O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenţei. Şi dacă vrei să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte făcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva decât aspirăm să facem.”.

Nu timpul este cel care este “prea scurt”, ci noi suntem cei care-l lăsăm să treacă pe lângă noi, astfel irosindu-l.

Deci nu există “n-am timp”.

Această scuză este foarte proastă. AI TIMP! TOŢI AVEM TIMP! Nu te mai plânge că nu ai timp, căci eu unul nu o să te cred niciodată!

Eu am ajuns să cred ca atunci când cineva mă refuză cu scuza “n-am timp” de fapt pur şi simplu nu mă place şi nu vrea să stea în trenul timpului cu mine. Cum să spui că nu ai timp când o zi are 86400 de secunde?! Desigur că ai timp!

Ieşi din vagonul restaurant!

Dacă ai impresia că esti blocat în vagonul restaurant există câteva lucruri ce le poţi face.

În primul rând ar trebui să-ţi aminteşti cam cât de greu trece un minut. Sunt sigur că ai uitat valoarea unui minut. Ia chiar acum în faţă ta un ceas cu limbi şi priveşte secundarul cum împlineşte un minut. … … … Haide, chiar acum, fă chestia asta… … … … Nu ţi se pare că a trecut încet? Nu puteai să faci o mulţime de lucruri în acest minut? Sigur că puteai! Mai ai 1439 astfel de minute pe ziua de azi. Ce o să faci cu ele? O să le iroseşti?

În al doilea rând obişnuieşte-te să-ţi evaluezi ziua. În fiecare seară când ajungi în pat, după ce-ai închis cartea/televizorul şi ai stins lumina gândeşte-te 5 minute la ziua ce tocmai a trecut. Retrăieşte-o, vizualizeaz-o cu ochii închişi în ordine inversă. Începi cu seara şi mergi spre dimineaţă. Ce ai făcut azi? Ţi-ai făcut treaba? Ai făcut tot ce-ţi propusesei să faci? Ce nu ai făcut şi de ce? Ce “nu ai avut timp” să faci?

Pune-ţi întrebări, caută soluţii, caută ca ziua ce vine să fii mai eficient, caută să te entuziasmezi. :) Nu durează mai mult de 10 minute/seară.

Ai timp să faci orice!

Ai timp! Ai timp să faci orice! Ai timp mereu! Organizează-ţi timpul şi o să vezi că niciodată nu o să mai spui că nu mai ai timp.

Să nu mai zici niciodată “nu am timp”! Când simţi nevoia să spui cuiva acest lucru poţi spune: “Îmi fac eu timp şi de asta!”. :)

Un articol foarte bun tot pe tema asta scris de Ştefan Murgeanu aici.