Nu există “n-am timp”!

24
1063

Se spune că timpul este inamicul nostru numărul unu indiferent că suntem bogaţi, săraci, din America sau Africa, creştini sau budişti, blonzi sau bruneţi, răi sau buni ş.a.m.d. Timpul ne afectează pe toţi – exceptând acei câţiva asiatici care au vârste de peste 120 de ani acum şi spun că au găsit “Cheia succesului”.

Dar oare chiar este timpul un inamic pentru noi? Nu cumva suntem noi propriul nostru inamic? Timpul ne controlează pe noi, sau noi ne controlăm timpul? Tind să cred că noi controlăm timpul… căci altfel expresia “nu mai pierde vremea” nu mai are niciun sens.

Timpul pentru mine e ca un tren.

Imaginează-ţi timpul ca un tren. Tu eşti mereu în tren. Niciodată nu eşti în afara lui (poate doar atunci când mori). Problema este că uneori stai în vagonul restaurant prea mult şi astfel ajungi să “pierzi vremea”.

Timpul este mereu acolo, cu tine, pentru tine, ca un sclav. El face orice-i zici tu pentru că de fapt el face ce faci tu. Problema nu este el, eşti tu, omul, cel ce stai în tren.

Seneca zice: “O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorată neglijenţei. Şi dacă vrei să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, mare parte făcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva decât aspirăm să facem.”.

Nu timpul este cel care este “prea scurt”, ci noi suntem cei care-l lăsăm să treacă pe lângă noi, astfel irosindu-l.

Deci nu există “n-am timp”.

Această scuză este foarte proastă. AI TIMP! TOŢI AVEM TIMP! Nu te mai plânge că nu ai timp, căci eu unul nu o să te cred niciodată!

Eu am ajuns să cred ca atunci când cineva mă refuză cu scuza “n-am timp” de fapt pur şi simplu nu mă place şi nu vrea să stea în trenul timpului cu mine. Cum să spui că nu ai timp când o zi are 86400 de secunde?! Desigur că ai timp!

Ieşi din vagonul restaurant!

Dacă ai impresia că esti blocat în vagonul restaurant există câteva lucruri ce le poţi face.

În primul rând ar trebui să-ţi aminteşti cam cât de greu trece un minut. Sunt sigur că ai uitat valoarea unui minut. Ia chiar acum în faţă ta un ceas cu limbi şi priveşte secundarul cum împlineşte un minut. … … … Haide, chiar acum, fă chestia asta… … … … Nu ţi se pare că a trecut încet? Nu puteai să faci o mulţime de lucruri în acest minut? Sigur că puteai! Mai ai 1439 astfel de minute pe ziua de azi. Ce o să faci cu ele? O să le iroseşti?

În al doilea rând obişnuieşte-te să-ţi evaluezi ziua. În fiecare seară când ajungi în pat, după ce-ai închis cartea/televizorul şi ai stins lumina gândeşte-te 5 minute la ziua ce tocmai a trecut. Retrăieşte-o, vizualizeaz-o cu ochii închişi în ordine inversă. Începi cu seara şi mergi spre dimineaţă. Ce ai făcut azi? Ţi-ai făcut treaba? Ai făcut tot ce-ţi propusesei să faci? Ce nu ai făcut şi de ce? Ce “nu ai avut timp” să faci?

Pune-ţi întrebări, caută soluţii, caută ca ziua ce vine să fii mai eficient, caută să te entuziasmezi. :) Nu durează mai mult de 10 minute/seară.

Ai timp să faci orice!

Ai timp! Ai timp să faci orice! Ai timp mereu! Organizează-ţi timpul şi o să vezi că niciodată nu o să mai spui că nu mai ai timp.

Să nu mai zici niciodată “nu am timp”! Când simţi nevoia să spui cuiva acest lucru poţi spune: “Îmi fac eu timp şi de asta!”. :)


Un articol foarte bun tot pe tema asta scris de Ştefan Murgeanu aici.

24 COMENTARII

  1. Ce mi se pare mie de evitat este a numi un training: Time Management. Mai bine ar merge Self Management sau mai frumos, ca tot suntem romani, Organizare personala. Timpul este un criteriu. Ma organizez pe mine in functie de timp. Eu sunt “obiectul” pe care il pot manevra, timpul este undeva acolo, nu se vede, nu stim cum arata. Eu imi sunt propriul stapan. M-am referit la traininguri, tocmai in ideea ca multi scot pe piata modalitati de a organiza timpul si cu toate acestea modalitatile dau gres, iar lumea este dezamagita. Problema e la noi….

  2. @Maria Galan – da, e şi asta o abordare. Eu nu cred că spunând “Time Management” chiar ne referim la faptul că timpul este ceva “solid” ce poate fi gestionat, iar noi îl gestionăm greşit… e doar un fel de a spune “self management”.

    Într-adevăr, acest time management ar merge doar în filmul “Prince of persia – The sands of time” în care dădeau oamenii pe acolo timpul înapoi cu ceva nisip magic. :)

  3. Ariel, cred că voi printa toate articolele referitoare la timp de pe site. Și uite-așa, frumos, le lipesc pe perete și le mai citiresc așa, câte puțin, în fiecare zi. Poate scap de problema „las’ că mai e timp, fac asta mai târziu”.
    Mulțumesc!!!

  4. Deci domnule Ariel dumneavoastra postati cele mai interesante articole!!! Serios, fara suparare, dar am gasit foarte multe solutii pentru problemele mele in articolele dumneavoastra. Nu zic ca ceilalti nu posteaza bine.
    Felicitari tuturor!

  5. Deci chestia asta chiar nu e valabila. Serios acum. Eu de exemplu ies la 6 de la birou,ajung la 7 (cel mai devreme) acasa. Ies cu cainele pana la 9 si abia apoi am timp sa mananc, sa fac un dus, sa vorbesc si eu cu iubitul meu, se scurg 2 ore lejer. Se face 11. poti sa imi spui tu ca am timp de multe ? Sincer ..la care sa renunt? sa nu mai plimb cainele? sa nu mai fac dus ? sa nu vorbesc cu iubitul meu dupa o zi intreaga?

    Exista nu am timp. Exista foarte bine. Da as putea sa ii spun unei prietene ” ne vedem” si la 9 plec de acasa, ma intalnesc cu ea pe la 10 fara ceva, stau juma de ora si plec acasa ca de..e tarziu sunt obosita.
    E drept ca lumea se folosete de scuza asta foarte mult, dar asta nu inseamna ca nu e adevarata.

  6. Tehnica asta cu revizuirea zilei, exact asa: 5 minute, in ordine inversa, e un exercitiu dat de rudolf steiner (creatorul antroposofiei), acum vreun secol.
    Tu de unde stii de ea? Ce rezultate ai? Ai scris vreun articol despre? Daca da, da link. Daca nu, as citi cu interes.
    Am incercat si eu un timp sa aplic. In unele seri imi iese, de cele mai multe ori adorm. Zici ca e tehnica de adormit. E drept ca mai mult de cand am bb nu mai apuc sa fac ex ca adorm in timp ce pun capul pe perna. Da super oricum. Hell, as putea scrie ai eu pe blog despre.

    • Haha. Nu știam că e cu adevărat o tehnică de adormit. Cred că am citit de ea într-o carte și mi-a rămas în cap. Știu că am zile când fac asta. Mai ales înainte de zile grele (îmi imaginez ziua ce urmează seara, când vreau să dorm…

      Sau după zilele grele…

      E adevărat că nu fac asta zilnic. Ci doar în acele zile în care am multe de făcut și îmi doresc să fiu productiv cu adevărat. :)

      E interesant că tehnica e adevărată și cunoscută. Chiar nu știam asta. Credeam că-i doar o “chestie” ce a mai umblat prin dezvoltarea personală. Prin cărți și filme și materiale de genul adică. :D Merci de info!

LĂSAȚI UN MESAJ