Nu-ți mai face probleme înainte să le ai!

1
211

De aproape trei ani de zile am o afacere. Nu știu prea bine cum am ajuns să am această afacere. Nu știu prea bine cum am ajuns un număr de aproape 10 angajați. Nu am plănuit prea multe. În cei trei ani de zile cel mai adesea totul a mers dintr-un instinct. A mers, cumva, pur și simplu natural.

La început am fost singur. Am pornit fără bani. Aveam extrem de multe semne de întrebare. Am scris de multe ori despre faptul că înainte să am afacere nu știam cum se face o factură sau un contract. Ba chiar mai mult, nu știam nici măcar cum să fac rost de un client ca să am nevoie să învăț să fac un contract.

Acum trei ani, înainte să-mi pornesc afacerea la care atunci puteam doar să visez, îmi amintesc foarte bine cum îmi puneam singur anumite întrebări:

– Oare cum angajez un om potrivit?
– Oare cum și de la cine pot învăța cum se scrie un contract?
– Oare cum știu care-i prețul “corect” pe care să-l cer pentru serviciul pe care-l ofer?
– Oare cum fac un site potrivit? (știam să-mi fac un site, dar nu prea priceput)
– Pot oare să-mi țin singur contabilitatea sau am nevoie de un contabil?
– Unde găsesc contabili ieftini, dar buni?

Și muuuuuuulte astfel de întrebări. Multe. Sute. Poate chiar mii dacă mă străduiam mai mult să le găsesc.

Însă, cumva, ceva, m-a făcut să nu mă opresc la întrebări. Am reușit să trec peste ele și să pornesc cu ceea ce știam. Am făcut site-ul, așă cum am știut. Nu era prea arătos, dar era ceva. Mi-am făcut niște cărți de vizită. Și am dat niște e-mailuri către niște firme, ca să le prezint ce pot face.

– Cum o să-mi găsesc clienții? N-am lucrat niciodată în vânzări! – ar fi fost un gând pe care puteam să-l am.

Însă, cumva, ceva m-a făcut să trec peste această întrebare și să dau zeci de e-mailuri în doar câteva zile câtre firme ce credeam eu că vor avea nevoie de serivicul meu.

Mi-au răspuns doar două. Din zeci.

O săptămână mai târziu aveam primul client. Și trebuia să-l servesc, desigur. Dar cum să-l servesc din moment ce înainte de a lucra cu el am nevoie de un contract?

– Cum se face un contract?! – ar fi fost încă un gând în care mă puteam plafona înainte să dau e-mailurile către acele câteva zeci de firme. Și cu toate astea nu m-am plafonat.

Când mi-am găsit primul client am aflat și cum se face un contact, ca printr-o minune!

Ca idee: am primit un exemplu de contract de la o cunoștință. L-am modificat puțin, am schimbat datele din el și… iată, aveam un contract prezentabil. Ba chiar bun. O bună parte din el este încă “valabil” și azi.


În trei ani de afacere am învățat zeci de lucruri noi pe care nu le știam înainte să-mi fac afacere. Și încă există sute sau mii de lucruri pe care habar n-am cum să le fac. Dar zi de zi le învăț.

Nevoia te face să înveți.

Am învățat că nu-i inteligent să mă plafonez în ceva până când acel ceva nu este “obligatoriu”. Până când acel ceva nu devine “o nevoie primară”.

În piramida lui Maslow o nevoie primară este mâncatul. Știm să mâncăm de îndată ce ieșim din mamele noastre. Nu ne învăță nimeni cum se face. Ne vine natural. E în noi.

Însă cum urci în piramida lui Maslow nevoile devin cumva “mai complicate” și învățăm de-a lungul existenței noastre, de-a lungul anilor, să ni le satisfacem.

Așa este în orice piramidă de nevoi, nu doar în cazul celor personale.


Recent am avut o discuție cu un amic. I-am prezentat o idee de-a mea. I-am “pus-o pe masă” cu încredere.

A rezonat cu ideea. I-a plăcut. Așa cum speram să și facă.

Dar în secunda următoare a început să-mi înșire zeci de nevoi:

“Dar îți dai seama că avem nevoie de zeci de mii de euro ca să facem asta? – m-a întrebat.

“Avem nevoie de sute de euro doar pentru X, alte sute de euro doar pentru Y și câteva mii de euro pentru Z!” – a continuat.

Ei bine, cred că până la proba contrarie “nevoile” enumerate de el nu erau tocmai “nevoi”. Aveam, într-adevăr, nevoie de X, Y și Z pentru a face ceea ce i-am propus – dar oare ne trebuiau chiar acum?

Nu puteam rezolva pașii premergători acestor nevoi enumerate de el?


De-a lungul celor trei ani de afacere am învățat că este o mare prostie din partea mea să mă plafonez în niște nevoi viitoare. Și că orice aș face trebuie să nu mă opresc din ceea ce fac până când acele nevoi nu devin cu adevărat nevoi.

Am avut nevoie să angajez oameni în primele luni? Ei bine, nu. Așa că de ce să mă blochez acolo?

Când am avut nevoie să angajez un om am reușit. N-a fost cea mai plăcută experiență, este drept. S-a întâmplat la mine în cameră, acasă. Am invitat un necunoscut și i-am prezentat ce are de făcut. I-am zis câți bani va primi și tot așa.


Cred că, și nu doar în afaceri, oamenii se plafonează prea ușor punându-și prea multe întrebări și prea multe probleme înainte ca acele probleme să devină cu adevărat probleme.

Cred că totul trebuie să se întâmple cu pași mici, mici, până când problemele chiar încep să “urle” la tine.

Atunci fiecare dintre noi va găsi o cale de a rezolva problema.

Aș încheia cu un îndemn simplu: Nu te mai plafona în ceea ce pare a fi o nevoie sau o problemă până când această nevoie sau problemă nu este una reală.


Poți citi articolul integral pe Comunitatea lui Motivonti >


Acest articol fost scris special pentru Comunitatea lui Motivonti – o platformă închisă în care punem în legătură oamenii de specialitate cu membrii comunității, oferim reduceri la toate evenimentele noastre și ale partenerilor și trimitem zilnic un SMS motivațional. Dacă vrei să te alături comunității noastre, ca să nu ratezi alte articole pe care le publicăm exclusiv în comunitate, citește mai multe aici.

Comunitatea Motivonti

1 COMENTARIU

  1. Exista un om in Romania care este autorul unei noi descoperiri in domeniul eficientei si dezvoltarii economice. Am vazut un interviu cu el. M-a dat pe spate..Omul asta stie sa creasca cifra de afaceri, eficienta si profitul oricarei forme de entitate economica. Avem comosri si ne mai vaitam sau mandria nu ne lasa sa apelam la cei pregatiti ca sa invatam cum sa facem?

LĂSAȚI UN MESAJ