Oameni mici, oameni mari – oameni buni!

2
181

În fiecare zi întâlnim oameni noi. În fiecare zi întâlnim caractere diferite, concepte şi concepţii diferite, oameni diferiţi. Şi în fiecare zi rãmânem surprinşi, atât plãcut cât şi neplãcut de atitudinea lor.

Aşa NU!

Acum douã sãptãmâni, dupã 2 zile pline de handbal în urma cãrora m-am ales cu o micã recidivã la genunchiul meu sensibil, am fost nevoitã sã port o faşã elasticã. Ca sã ajung la birou, iau tramvaiul cca. 12 staţii. Un drum destul de lung, pe care de obicei mi-l destind citind câte o carte bunã.

Aş fi vrut sã pot face lucrul acesta şi atunci însã trebuia sã ma ţin foarte bine de barele din tramvai, sã am grijã sã nu mã loveascã nimeni şi nimic pentru cã nu îmi puteam lãsa greutatea nicio secundã pe piciorul “stricat”, pentru cã la fiecare pas şchiopãtam vizibil şi pentru cã durerea era cruntã.

Deşi a fost pentru a 2-a oarã de când mã ştiu când aveam nevoie ca de aer de un scaun, nicio persoanã nu s-a deranjat sã îmi ofere un loc. De ce? Prefer sã spun cã din comoditate.

Aşa DA!

Sãptãmâna trecuta, într-o searã, am ieşit sã arunc gunoiul. În timp ce mã chinuiam cu uşiţa de la ghena de gunoi, cu locul strâmt de acolo, cu întrerupãtorul pe care nu îl mai gãseam, vecina de vizavi (o bãtrânicã drãguţã de peste 60 de ani) bãtea frenetic în uşa vecinei de lângã (o altã bãtrânicã o idee mai în vârstã). Într-un final, cea din urmã deschide, cealaltã întâmpinând-o astfel:

“Fatã, am vorbit cu Ştefania, a zis cã ne aşteaptã în Poli, la banca noastrã, ştii tu – prima pe stânga. E cu pisica afarã acum. Eu mã duc sã scot prãjiturile din cuptor (apropo, acum 1h doar ce am fãcut şi eu asta), tu sã nu uiţi ceaiul şi ne vedem acolo în jumãtate de orã!”

Bineînţeles cã instantaneu un mare zâmbet s-a instalat confortabil pe faţa mea la auzul unei astfel de invitaţii. Se pare cã mai existã entuziasm, bun simţ şi plãcere de a trãi – într-un cuvânt tinereţe – şi la bãtrâneţe.

Eu ştiu cã dacã dãruiesc, zâmbetul pe care îl primesc drept mulţumire mã îmbogãţeşte ca om. Dãruieşte şi tu! Fii tu însuţi şi umple-ţi viaţa cu zâmbete, gânduri bune, recunoştinţã şi entuziasm!

Hai să ne păstrăm suflet tânăr! Hai sã fim mai buni, sã facem mãcar un bine, sã ne bucurãm împreunã de bine.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ