17

Există un singur secret când vine vorba de inspiraţie…

Ştii acele momente când trebuie să creezi ceva dar nu ai inspiraţie?

Dacă ai încercat vreodată să ţii un jurnal sau să scrii zilnic pe un blog, să scrii poezii sau, în fine, probabil să faci, în general, ceva artistic foarte des… cu siguranţă ai avut momente în care parcă pur şi simplu nu ştiai ce să faci. Parcă pur şi simplu erai lipsit de idei.

Am împlinit 6 ani de când am un blog personal pe care scriu destul de des – uneori zilnic, alteori un articol la 2-3 zile. Am avut şi pauze de o săptămână uneori… Şi am avut chiar momente când voiam să renunţ, argumentând că Nu am inspiraţie. Continue reading

2

Provocarea de vineri: găteşte pentru cineva drag

Vineri de vineri noi venim cu idei de mici „provocări” care să te scoată din zona de confort şi să-ţi schimbe ziua puţin… într-un mod cât mai pozitiv, desigur.

Când eram mic îi spuneam mamei mele că voi deveni bucătar atunci când mă voi face mare.

Ea îmi râdea în faţă, ştiind că sunt cel mai sclifosit om de pe planetă! Nici azi, la o vârstă de 21 de ani, nu mi-a trecut în totalitate sclifoşenia. Am lucruri pe care nu le mănânc… lucruri pe care alţii le-ar mânca fără oprire. Spre exemplu, nu pot să mănânc roşii.

Şi până acum 3 săptămâni nu mâncam ciuperci. Dar acum le-aş mânca fără oprire. Continue reading

2

Iubesc sportul

Am început devreme, foarte devreme. Pe la 7 ani am făcut ceva canotaj, puţin, câteva luni. Nu mi-a plăcut în mod special, de aceea am şi renunţat rapid la el, dar nu şi la sport în general. M-am orientat către atletism: rezistenţă, viteză, garduri, uneori şi săritura la groapa cu nisip. Îmi plăcea, îmi mai admir diplomele din când în când. Deşi eram şi un elev silitor, şefă de clasă, luam numai note mari, îmi plăcea enorm şi sportul. Înotam, mă plimbam cu rolele, cu bicicleta. Mă relaxa. Îmi scotea în evidenţă calităţile. Continue reading

15

Top 10 cărţi citite de români

Apăi, sunt cele pe care trebuie să le citim la şcoală şi la liceu, Biblia şi cele care se găseau cu uşurinţă pe vremea comunismului.

Iată, deci, topul celor mai citite cărţi de către români:

1. Pe aripile vântului – Margaret Mitchell

2. Biblia

3. Moromeţii – Marin Preda Continue reading

3

Oportunităţile nu apar, ci ţi le faci!

Până acum vreo 2-3 ani habar n-aveam ce înseamnă cuvântul „oportunitate„. Pur şi simplu nu exista în vocabularul meu.

Acum însă, tind să cred că dacă nu ştii ce înseamnă „oportunitate”, e clar că eşti un fel de pesimist … sau un om lipsit de vizunie şi spontaneitate – două caracteristici de care oamenii fericiţi ar cam avea nevoie.

Când am început să „mă dezvolt”, carevasăzică atunci când am început să citesc bloguri şi cărţi de dezvoltare personală, să merg la workshopuri şi seminarii de toate felurile pentru a mă transforma într-un om mai fericit… am aflat că „oportunitatea trebuie prinsă din zbor„. Continue reading

2

Ce este eleganţa?

Mama a avut întotdeauna pretenţii de la mine.Ea mi-a orientat paşii către şcoală, lectură, învăţare. Am respectat toate sfaturile ei, însă o mică parte din mine s-a orientat şi către sport, lucru pe care nu îl regret deloc deşi am întâlnit profesori care, iniţial, au fost foarte reticenţi în privinţa performanţelor mele intelectuale. Proasta mentalitate că orice sportiv automat e prost…

Pe la 16-17 ani, tot mama îmi spunea că orice om, şi mai ales fată/femeie deşteaptă care se respectă trebuie să dea dovadă de eleganţă. Pe vremea aia nu înţelegeam exact nuanţa cuvintelor ei. Eram o adolscentă înnebunită după muzica R&B, sport, fotografie şi calculatoare, îmi plăcea să învăţ, să particip la diferite competiţii şi cam atât…ah, şi nu dădeam 2 bani pe ce însemna prima impresie, aspectul exterior cu care mă afişam şamd. Continue reading

2

Sfatul meu: zâmbeşte!

Eu ştiu să zâmbesc. Mult, bine, frumos. Când făceam o prostie, zâmbeam. Când încercam să mint pe cineva cu ceva, mă trăda un mic zâmbet apărut la colţul gurii. Când luam note mari zâmbeam. Când am luat primul 4 m-a bufnit un râs de-a dreptul isteric. Când începeam o relaţie, o făceam cu zâmbetul pe buze, când alegeam să îi pun punct zâmbetul tot acolo era. Când am terminat facultatea, am coborât treptele UTCB-ului, m-am dat câţiva paşi în spate şi, mulţumită şi cu zâmbetul pe buze mi-am zis: am terminat-o şi p-asta! Când m-am angajat cu siguranţă am zâmbit pentru că făceam şi fac ceea ce îmi place. Când am intrat în echipa Motivonti şi am văzut că am întâlnit oameni mari, cu caracter, oameni frumoşi şi deştepţi, când am văzut că ceea ce scriu e apreciat cu adevărat, am foarte zâmbit! Continue reading

3

Buton de STOP pentru optimismul excesiv

Ştim cu toţii că omul este în general o fiinţă optimistă. Optimismul are partile lui bune, motiv pentru care l-am încurajat dintotdeauna, însă are şi părţi mai puţin bune. Tendinţa omului este de a face o greşeală în ceea ce priveşte percepţia realităţii, numită de specialişti eroarea „veste bună-veste rea”. Aceasta constă în desconsiderarea probabilităţii ca un eveniment neplăcut să ţi se întample însă aştepţi uneori cu prea mult entuziasm să ţi se întample ceva bun. Continue reading

Provocarea de vineri: strecoară un bileţel

Vineri de vineri noi venim cu idei de mici „provocări” care să te scoată din zona de confort şi să-ţi schimbe ziua puţin… într-un mod cât mai pozitiv, desigur.

Ştii sentimentul acela super-tare pe care-l ai când găseşti într-o haină sau în nişte blugi pe care nu i-ai mai purtat de mult nişte bani?

Pe vremea când mergeam la şcoală, undeva printr-a 6-a, aveam un obicei interesant. Când aveam sume mai mari de bani – adică aproximativ 50 RON – pe care cine ştie de unde-i aveam… luam 10 RON şi îi ascundeam într-o zonă a portofelului. Continue reading

7

5 motive să spui în faţă tot ceea ce ai de spus

Recent am spus cuiva: „Te rog mult, dacă mă mai vezi că am o atitudine arogantă faţă de cineva, să-mi atragi atenţia.” – căci, uite, am acest defect, uneori devin puţin arogant. Şi nu-i bine şi nici frumos. EU nu suport oamenii aroganţi… dar aşa se întâmplă de obicei, suntem ceea ce nu suportăm.

Şi pentru a mă trata am făcut această rugăminte către o prietenă: să mă anunţe când vede că încep să am o atitudine nepotrivită.

Şi răspunsul ei nesigur nu prea mi-a plăcut. A răspuns afirmativ, că-mi va atrage atenţia dacă va fi cazul, dar parcă-parcă ar prefera să nu facă asta.

A spune în faţă e greu! Şi asta pentru că în 99% din cazuri adevărul doare.

De multe ori vom vedea oameni certaţi pentru că şi-au spus în faţă anumite adevăruri ce vreme îndelungată au fost nespuse.

Dar, totodată, de mult mai multe ori vom vedea oameni care se iubesc şi se respectă o viaţă întreagă tocmai pentru că şi-au spus în faţă tot ce-au avut să-şi spună!

Deci, iată, acestea sunt motivele pentru care e bine să spui în faţă ceea ce ai de spus! Continue reading

1 48 49 50 51 52 108
CLOSE
CLOSE