Pasiunile aduc fericirea, banii nu!

39
202

În ziua de azi visul celor mai mulţi oameni este să facă o facultate, un master şi apoi să-şi facă o carieră. Dar sunt oare aceşti oameni cu adevărat fericiţi, sau e o fericire superficială?

Nu ştiu, nu am făcut facultate, nu am masterul, nu am carieră într-o multinaţională… dar ceva-mi spune că oamenii aceştia-s foarte trişti şi chiar deloc de succes.

Hai să vorbim despre Mirel şi Ioana:

Mirel este un tip care nu prea ştie ce vrea. Ştie doar că după liceu urmează facultate şi că ar fi bine ca în viaţa asta (unică?) să-şi câştige pâinea bine. Nu-l pasionează biologia, anatomia, chimia sau orice alt subiect de acest gen, dar s-a gândit că ar fi bine să se facă dentist şi să-şi deschidă un cabinet privat.

Ioana este o tipă considerată de alţii ca fiind “ieşită din tipar”, dar totuşi pasionată de ceea ce face: îi place fotografia, îi place să facă scurt-metraje pe care le pune pe YouTube, îi place să jongleze şi să facă magii învăţate de pe net şi visul ei cel mare este să facă un film cu care să câştige un Oscar.

Ce vor face cei doi?

Mirel va face facultatea plătind (îl vor susţine părinţii financiar) pentru că la buget nu va “prinde” loc. Desigur, nefiind pasionat de cele de acolo, nu-şi va da toată silinţa. În afară de facultate nu va face prea multe: va lucra la un fast-food ca să aibă bani de buzunar şi va consuma carburant vineri seară când va ieşi în oraş. După facultate, cu prima ocazie, îşi va îndeplini visul: îşi va deschide la parterul blocului în care stă un cabinet de stomatologie (tot susţinut de “rezervele” părinţilor). Cabinetul nu va avea succes şi singurul loc în care va putea presta meseria pe care o ştie va fi statul. Va presta acolo o viaţă! Va ajunge chiar directorul policlinicii… Dar apoi va veni pensionarea.

Ioana va trece prin foarte multe lucruri interesante pe durata vieţii ei. Undeva la vârsta de 25 de ani îşi va face prima expoziţie foto. Acolo, un mare om de afaceri va investi în lucrările ei şi o va duce pe culmile succesului. Desigur, se va lovi apoi de mai mulţi “pereţi”. Va avea momente când, fiind singură într-un oraş în care visa de mică să locuiască, nu va avea bani de chirie. Dar undeva în jurul vârstei de 35 de ani se va întâlni din nou cu succesul. Pe scurt: viaţa ei se va rezuma la succese şi eşecuri, toate fiind un rezultat al pasiunilor ei. La vremea pensionării ea îşi va îndeplini visul: va face filme peste filme ce vor avea un succes enorm. Va fi o persoană complet realizată, faimoasă si fericită.

Hai să facem un grafic!

Cu mov este viaţa lui Mirel, iar cu albastru este viaţa Ioanei.

Pasiunile aduc fericirea, banii nu!

Concluzia

Urmează-ţi pasiunea şi vei fi realizat (chiar şi financiar)!

39 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu ideea ta, insa articolul bate si un apropo la cei care fac facultate pentru ca o fac degeaba.
    Ai luat 2 exemple total opuse, si plus de asta in timp ce lui Ioana i-ai dat tot norocul din lume, lui Mirel iai dat tot ghinionul.
    Dar daca de exemplu o persoana este pasionata de un anumit domeniu, iar pentru asta are nevoie sau vrea sa faca facultate? Si dupa facultate este angajat de o firma internationala, si viziteaza lumea, se distreaza, facand exact ce ii place.

    Insa ma repet, ideea imi place foarte mult: Fa ceea ce iti place, de ce esti pasiona, t pentru ca mai tarziu sa nu regreti.

    • Salutare Ariel imi bag nasul si aici, misto subiect, dar sunt niste lucruri de care tu nu ti cont in aceasta demonstratie a ta.
      Sincer iti spun tu nu ai ce cauta in tara asta daca ai asemenea idei si asemenea teluri.
      Da e adevarat ca pasiunea duce catre reusita , bani si succes.
      DAR… Conteaza si locul in care ai aceste pasiuni, una e sa ai pasiuni in Congo si alta e sa ai pasiuni in America, acelasi raspuns ca si studiul tau de caz.
      Tu omitii anumite lucruri, care defapt duc la demontarea oricaror obiectii pe care m-i le aduci.
      Hai sa le dezbatem pe fiecare si iti demonstrez in cateva fraze ca tu nu ai ce cauta aici cu astfel de ideei.
      PRIMA SI PRIMA CHESTIE: Articolul pleaca de la o premisa gresita, pasiune equals money . Orice om pasionat de o chestie la un moment dat se gandeste la cum sa faca banii din aceea pasiune, iar automat dupa asta ii vine si fericirea avandu-le pe ambele, fara bani oricat de pasionat esti tu de ceva anume nu poti trai ok intr-o lume condusa de acest lucru fictiv banul. HARTIA AIA CU CARE ITI CUMPERI PAINEA.
      Deci cu alte cuvinte degeaba ai pasiune daca nu faci bani din ea decat daca esti bogat si nu ai probleme financiare.
      In schimb daca ai bani dintr-un anumit job iti poti crea pe parcurs o pasiune si poti fi foarte fericit. Tu scapi din vedere o multime de lucruri care schimba 360 de grade situatia. In state de ex. poti sa lucrezi la Mcdonalds sa castigi citez” I work at McDonalds in New York, New York and the beginning hourly wage is 7.20. After the course of 3 years i am currently making 8.20.” adica mai exact 1152 $ pe luna net. Adica 4100Ron. Cheltuielile un tanar american care lucreaza la un Mcdonalds nu’s foarte mari , chirie sta intr-un hostel sau cu mai multi intr-o casa si cheltuie maxim 400$ mananca de 200$ si restul ii are pentru lucrurile normale, transport etc si ii ajung ok, acei oamenii sunt mai predispusii sa aiba pasiunii si sa si le implineasca, in Romania trebuie sa ai diploma + master + t ani experienta ca sa ajungi la acelasi salariu de 4100ron ca sa poti sa duci o viata ok si sa te gandesti la pasiuni. Un intorcator de hamburgeri de la noi castiga 800ron ce face cu banii aia nici daca sta cu mai multi colegi sau la camin nu poate sa traiasca. => e mai greu sa ai pasiunii intr-o locatie unde nivelul de trai e mai aspru. Ti-am mai zis-o odata e ca gluma aia a lui costel de la Deko: sti ca sunt copii in tara asta care nu au ce manca, stau la lumina lumanarii si sunt olimpici. Cat cacat pot sa mananci.
      E mult de discutat ideea generala e , depinde unde ai aceste pasiuni. Una e sa ai pasiuni in bangladesh, franta, romania sau america sau sau sau.
      Esti prea naiv , ai foarte multe ideei bune dar nu au ce cauta in Romania. Ti-am povestit de dezvoltatorii aia doi de software care au plecat in Canada ca sa-si indeplineasca visul si pasiune si acum au fost cumparati de catre twitter si fac banii grei.

      • Alex,am citit comentariul tau de 3 ori si tot nu am reusit sa intelg logica. De ce iti trebuiesc bani ca sa poti avea o pasiune ? Mare majoritatea a angajatilor probabil ca lucreaza intre 8 si 12 ore /zi 5 sau 6 zile pe saptamana , asta inseamna mai putin de 50% din timpul lor .Am o intrebare pentru tine : ce fac acesti oameni cu restul timpului ? Il consuma eficient sau se uita la televizor,se joaca pe calculator,citesc tabloide, etc ? Hai sa facem impreuna un mic exercitiu de imaginatie: daca acesti oameni ar investi 30 minute /zi in pasiunea lor ar insemna 10950 de minute/an adica 182 ore.182 de ore investite in ceva inseamna pasiune ? In 182 de ore de studiu intr-un anumit domeniu putem deveni un expert mai mare sau mai mic in functie de complexitatea domeniului si capacitatea noastra de asimilare. In 5 ani daca inmultim cele 182 de ore ne apropiem de 1000 de ore de studiu. Atunci vom fi experti ? Daca nu, studiaza 1 ora pe zi in loc de doua si vei avea 2000 de ore. Nu ai timp ? Ia carte dupa tine oriunde te duci, incepand de la toaleta :) si pina la metrou. Daca este pasiunea ta nu vei renunta la ea.

  2. @Dage – sunt conştient că am dat un exemplu aproape penibil, clar exagerat şi pentru unii probabil “stupid”, dar este un exemplu pur şi simplu ipotetic.

    nu încerc să spun: “bre, nu vă faceţi medici şi nu daţi la facultate.” ci încerc să spun: “făcând chestii care vă plac puteţi ajunge tot acolo, sau … unii spun că puteţi ajunge chiar mai sus, tocmai pentru că o faceţi din plăcere.”

    iar oamenii care dau la facultate pentru că-i pasionează subiectul facultăţii de obicei sunt nişte oameni extraordinari… dar cei mai mulţi nu au motive să dea pentru că ştiu la fel de multe ca şi după ce ar face facultatea … şi renumele lor este atât de mare înainte să termine o facultate încât nu-i convenabil să o mai facă. preferă să se angajeze şi să lucreze pe proiecte care le plac încă de la început.

    un om care face ce-i place nici nu-i interesat de bani.

    ai văzut asta? http://motivonti.ro/ce-ne-motiveaza-sa-lucram.html

  3. Mirel, care face facultatea platind, e un pierde vara, nu-l intereseaza nimic, in timp ce Ioana are destul de multe preocupari, deci e preocupata de soarta ei si/sau de pasiunea ei.
    Fa un edit cu mirel student la buget, cu obiective bine stabilite, sau pe ioana pitzi care sta toata ziua la barfa. Ca sa fim corecti.
    Concluzia e ca indiferent daca te indrepti spre salariu sau spre pasiune, important e daca te preocupa viitorul sau nu.

  4. @Radu – Pe Mirel îl interesează viitorul său. Tocmai de aceea s-a făcut dentist… pentru că dentiştii au venituri mari. (Personal cunosc 3 oameni care, deşi n-au de a face deloc cu medicina, au dat la medicină ca să-şi facă cabinete private şi să câştige “mulţi bani”).

    Iar Ioana … e la fel de preocupată de soarta ei… dar ea e conştientă că soarta ei nu stă doar în banii pe care-i câştigă sau nu. Mirel în schimb e puţin obsedat de bani. Seamănă cu Ghiţă din Moara cu noroc … patima înavuţirii, ştii?

    Ioana nu se forţează, nu face orice pentru bani. E mulţumită de ea pentru că face mereu ce-i place. Când ceva nu-i prieşte dă putin înapoi şi găseşte o altă cale. În “Grafic” am desenaţ nişte “eşecuri” pentru Ioana. Eşecuri pe care Mirel nu le are, pentru că el este într-un “sistem” foarte exact. Intri, lucrezi, creşti în grad, iei salariu şi mai mare, dar eşti într-o rutină ce-ţi omoară pasiunea pentru orice.

    Şi chiar dacă Mirel era la buget (pentru că învăţa pe rupte) … dacă rămânea în sistemul ăla avea acelaşi viitor rutinat.

    Ioana poate să fie şi pitzi dacă vrei tu şi poate, în timpul liber pe care-l are (pe care Mirel nu-l prea are) să bârfească despre noi, cei care stăm şi comentăm pe un blog…

    Nu e vorba de preocupare de viitor. Toţi ne preocupăm de viitorul nostru. E vorba de prezent. Nu vrei să tragi tare o viaţă ca să trăieşti fericit la pensie (ca Mirel). Ci vrei o viaţă trăită cu pasiune, în care ai multe-multe experienţe (plăcute sau nu).

  5. acum doua ore am avut o discutie la telefon pe tema asta. nu o zic cu rautate dar cred ca ai tratat tema mult prea superficial. si mi se pare ca esti si putin subiectiv!
    cred ca ar fi iesit un articol mult mai frumos dintr-o dezbatere pe tema asta.

  6. @Dragoş – Puţin subiectiv?! Well… e foarte subiectiv. Este modul în care văd eu treaba asta. E viziunea mea spusă prin povestea a două personaje imaginare cu vieţi duse la extrem.

    Nu e vorba de tratare superficială, ci e un mod (cel puţin aşa simt eu) de a transmite lucrurile altfel.

    Puteam, desigur, să explic de ce i-am conturat viaţa lui Mirel aşa… dar sper că explicaţiile reies din grafic si din viaţa pe care i-am conturat-o Ioanei.

    Şi … putem dezbate aici fără nicio problemă să ştii. :)

  7. E un punct de vedere si mi se pare destul de bine punctat. Sunt de acord cam 85%, sa zicem… asta pentru ca eu ma aflu intr-o situatie in care facultatea pe care imi doresc sa o urmez nu e doar un moft sau o cale prin care mai tarziu voi ajunge sa fac bani. Am nevoie de asa ceva ca sa-mi indeplinesc un vis, sa nu-i spun tocmai obiectiv. Cred ca si asta se poate incadra in pasiuni…

    • Ariel se referea probabil la cei care fac o facultate pentru interesul de viitor strict financiar, fara sa implice vreo pasiune in domeniul respectiv . Daca domeniul de activitate din cadrul facultatii pe care o faci ti-este si pasiune, cu atat mai bine :) .

  8. Am citit, articolul, am citit si comentariile. Cred ca am inteles ideea pe care vrei sa o transmiti, dar cu toate astea, sincer sa fiu, mi se pare un pic naiv articolul. Da stiu, ca daca vrei cu adevarat poti. Dar sa fim seriosi, Ioana traieste din pasiune, ceea ce este foarte bine pentru ea, si pentru multi altii din jurul ei, problema este ca nu prea se gaseste investitorul ala care sa arunce cu bani in ea la cei 25 de anisori ai sai, doar pentru ca ii place expozitia ei de fotografii. Daca prin absurd acest lucru se intampla, atunci trebuie sa fie extrem de recunoscatoare pentru un noroc fantastic. E ca si cum eu as castiga marele premiu la loto, pentru ca intamplator s-a gandit un prieten sa imi faca cadou un bilet la loterie, si ce sa vezi? Chiar biletul castigator. (nici un prieten nu mi-ar face cadou un bilet la loto pt. ca stiu ca sunt impotriva sistemului respectiv, la asta se adauga sansele de a castiga acel mare premiu). Cat despre Mirel… cunosc dentisti, care lucreaza de la ora 13 la ora 20. Lunea, sambata si duminica libere. Hmmm… concediu isi iau vara vreo luna jumate, si iarna vreo 2-3 saptamani. Mie unul mi se pare ca o duc destul de bine, fata de marea majoritate care se zbate sa isi duca traiul de pe o zi pe alta.
    Eu unul am incercat si partea de freeelancer, si am vazut ca uneori nu prea merge. Dar intradevar s-a intamplat sa castig intr-o lucrare de cateva zile bani care sa ma tina o luna de zile. Dar dupa aia, am avut si 3 luni de zile fara nici o lucrare, ma cam rodea stomacul. Binenteles in toata povestea asta clar nu exista loc pentru o familie, pentru ca atunci se schimba complet datele problemei, nu poti sa intemeiezi o familie, sa torni si vreo 2 copilasi, gandindu-te ca o sa prinzi marele premiu.

    La ora actuala eu incerc sa imbin cate un pic din fiecare. Am un job sigur (cat de sigur poate fi la ora actuala), am si o mica firma (freelancingul), care momentan mai mult pompez bani in ea, si in acelasi timp incerc sa am o viata de familie normala, in timp ce imi satisfac, atat cat imi permit timpul si bugetul, pasiunea pentru ciclism, munte, ski, calculatoare, etc.
    Am facut o facultate partial. Nu am dat examenul de licenta. Iar acum regret lucrul asta, intrucat am avut ocazia sa prind un job unde as fi castigat de 2-3 ori mai mult decat castig acum, si sa plec mai tot timpul in delegatii prin tara si strainatate (adica sa fac si un lucru care imi place), tot ce trebuia era sa am licenta in orice domeniu (cerinta a postului).

  9. @Radu – îmi place ce spui că faci. Ai dreptate într-o mare parte zicând că-i greu să întemeiezi o familie având doar proiecte, fără venit constant. Dar, asemeni ţie, Ioana şi-ar putea face singură o revistă foto … aşa cum tu ti-ai făcut singur o firmă în care spui că pompezi bani momentan.

    Admir foarte mult ce spui că faci.

    Şi te las cu un link, în caz că nu ştii povestea pescarului: (seamănă puţin cu ce mi-ai zis tu)

    http://motivonti.ro/nu-ti-complica-viata-daca-nu-i-cazul.html

  10. @Ariel am zis superficial pentru ca mi se pare incorecta impartirea mult prea simpla in doua cazuri extreme.
    Radu mi se pare pana acum ca are cele mai mari sanse la o viata fericita.

    Mirel e un exemplu de om slab iar Ioana un exemplu de om puternic. Concluzia exemplului tau o putem inversa daca il inlocuim pe Mirel cu o persoana mai puternica care stie ce vrea de la viata si pe Ioana cu o persoana care nu are putere sa treca peste un esec dur.

  11. @Dragoş – deci probabil că trebuie să fii un om destul de puternic ca să faci ce face Ioana…

    Degeaba te legi de aceste personaje total fictive. Nu contează că unul are noroc şi unul nu, că unul e puternic şi altul nu… Subliniată-i ideea că Ioana-i motivată să lucreze pentru că mereu face ce îi place … şi rezultă ca are realizări mereu … iar Mirel nu-i tocmai cel mai motivat om de pe planetă pentru că intră într-o rutină, face adesea ceva ce nu-i place (sau dacă îi place, la un moment dat se plictiseşte – pentru că şi Ioana şi-a mai schimbat slujbele şi pasiunile de-a lungul vieţii) şi gândul lui e mereu la realizările strict financiare.

    Mirel ştie ce vrea de la viaţă – vrea să-şi asigure viitorul din punct de vedere financiar. Îşi atinge scopul. Da. Îl face asta fericit? Se pare că da… într-un fel sau altul, nu?

    Ioana la început n-a ştiut să treacă peste eşecuri dar a învăţat. A avut căderi nervoase… părinţii n-au susţinut-o pentru că n-a mers la facultate… dar mereu faptul că a făcut ce i-a plăcut a motivat-o să avanseze şi să “renască” mereu. Şi-a atins scopul? A făcut un film premiat? Da.

    Acum… hai să alegem. Tu ce viaţă vrei să ai? Viaţa Mirel? Ok… alegerea ta. Eu vreau viaţa Ioana. :)

  12. Wow ce dezbatare intensa :D Me looooves this!
    @Ariel foarte interesanta si educativa povestea postata de tine, dar nu se apropie nici pe departe de “viata mea”. Intradevar mi-ar place sa castig mai multi bani, dar in acelasi timp tin foarte mult la timpul meu liber, tocmai din cauza asta am intemeiat firma respectiva. La ora actuala in schimb, nu as sfatui pe nimeni sa se apuce de nici un fel de afacere in Romania, iar Ioanei din povestea ta, i-as atrage atentie ca daca incearca sa intemeieze o revista in conditiile actuale, e posibil sa investeasca o gramada de bani, pe care poate nu ii are, s-au ii imprumuta, si pe care este posibil sa nu aiba de unde sa ii mai dea inapoi. Vezi tu, am avut ocazia sa “miros” cateva reviste, si cu toate ca suna frumos sa scrii niste articole, si sa iti expui parerilei sa mai si scoti bani din asta… adevarul e cam pe invers. O revista nu este o afacere in sine, ci mai degraba un promotor al unor alte MARI afaceri.

    Revin imediat si cu restul, viata de familie ma cheama :)

    • Radu, nu te supara,dar cred ca nu ar trebui sa sfatuiesti pe nimeni. Tu privesti situatia numai prin prisma esecului tau. Din acest punct de vedere parerea ta este pertinenta,dar nu este utila.Exemple de oameni care nu au reusit (pt. mine este sinonim cu au renuntat) avem cu duiumul.Ceea ce ne lipseste sunt exemplele pozitive.O sa iti dau si un contraexemplu :eu sunt agent imobiliar frelancer din 2010,adica am intrat in domeniu in plina criza,aproape fara nici o experienta,exact in momentul cand agentiile imobiliare mureau.Am decis sa nu ascult gura lumii si sa fac ceea ce imi doresc.Apropo si eu avem eu un loc de munca safe in cadrul MAPN.Sunt multe de spus,dar ideea mea este ca se poate. Asa ca te rog,cand nu ai ceva pozitiv de spus,faci un bine tuturor daca nu zici nimic.Chiar si tie. Te rog sa nu consideri postarea mea drept un atac la persona ta. Atitudinea ta este cea care m-a deranjat,iar atitudinea nu este parte din finta noastra.Atitudinea este doar haina pe care decidem sa o imbracam. Eu decid sa imbrac haina optimismului si a persevrentei.Haina mea imi transmite urmatorul mesaj : ” sa stii ca o sa fie al dracului de greu, vor aparea probleme mari la care peste 90% din oameni ar renunta,dar TU esti capabil sa treci peste toate si iti face o placere deosebita sa escaladezi fiecare obstacol aparut in calea ta”

  13. @Dragos mersi mult de aprecieri, dar nu stiu daca sunt cazul cel mai fericit :)) Intradevar intre Mirel, care are semne de $ in ochi, si Ioana care este naiva si visatoare, poate ca mie imi merge cel mai bine :D , dar altfel sunt convins ca altora le reuseste mult mai bine drumul catre “fericire”. Pana la urma depinde ce intelege fiecare prin fericire, pentru ca fiecare isi doreste altceva de la viata.

    Un alt aspect interesant care trebuie luat in considerare este faptul ca omul se schimba in permanenta. La 10 vroiam sa fac sport. La 15 ani vroiam sa ma fac marinar sau aviator, sau daca se putea cate un pic din fiecare. La 20 de ani vroiam sa ma fac contabil, sa castig o gramada de bani, ca sa imi permit sa escaladez cele 7 varfuri ale lumii. La 25 de ani eram satul de munca la “stapan” si vroiam sa lucrez pe cont propriu, iar la 30…. that’s another bad time story ;)
    @Dragos eu vad altfel personajele descrise de Ariel, vezi mai sus
    @Ariel mi se pare ca transezi totul prea absolut. Nu exista doar alb si negru in viata reala, chiar daca ne place sa credem asta, dar mai exista si gri, chiar foarte multe tonuri de gri. Cat despre facultate, recomand sa fie facuta. Daca nu pentru ce va poate aduce in viitor, macar pentru viata de studentie si tot se merita ;)

  14. Nu sunt de acord cu niste chestii dar e doar parerea mea. Ideea e ca noi totusi traim in Romania si nu exista inca posibilitatea de a te realiza in orice domeniu, motiv pentru care nu toata lumea poate sa castige bani facand doar ce ii place si nici nu isi pot implini toate visele. Ah, si dupa esecuri repetate, prea putini oameni raman perseverenti pana sa aiba succes, iar majoritatea renunta. E bine sa fii optimist dar uneori e nevoie sa ai picioarele pe pamant. :D

  15. Nu e vorba de pasiunea mea. Din a mea pot castiga, doar ca imi trebuie si facultate. Exista o gramada de alte pasiuni. Dau un primul exemplu oarecare ce imi trece prin cap: unui om ii place sa amenajeze gradini. Spune-mi tu ca poate sa se intretina facand asa ceva in Romania :)

  16. Firma aia e in Bucuresti. Romania nu e formata doar din capitala si cum nu prea exista asa ceva in alte parti ale tarii, era un exemplu potrivit. O sa ma gandesc si la altele si o sa-ti spun :)

  17. Oh, acum încep chestiile alea cu: “Voi, ăştia din Capitală!”, nu?

    Daniela, dacă vrei… poţi. Acceptă chestia asta.

    Exemplu: nicăieri în românia nu există companie de curierat pe biciclete (Care în occident are mare succes în momentul de faţă), dar în SUCEAVA (un oraş MIC MIC MIC MIC) un tip de 30 de ani a dat naştere unei astfel de firme. Acum, desi are doar un angajat momentan, face succes.

    Explică asta.

    Spune-i cunoştinţei tale să-şi vadă de pasiune la ea în oraş şi o să vezi că o să-i meargă.

  18. Nu, nu incepeau chestiile alea. Iti dadeam doar un exemplu de care chiar stiam, dintr-un oras destul de mic in care lumea nu e dispusa sa dea bani pt asa ceva- deci nu ai cum sa castigi nici macar salariul ala minim din gradinarit. Nu are rost se ne mai contrazicem pentru ca oricum avem pareri total opuse si nu o sa cadem de acord :P

  19. De fapt articolul ar trebui sa ne traga semnale de alarma si sa ne faca sa ne punem intrebarea daca ceea ce facem ne si place sau nu.
    Cu totii ar trebui sa ne dam seama ce ne place si sa incercam sa facem asta tot restul vietii.
    E groaznic cand iti dai seama prea tarziu ca nu-ti place ceea ce faci si trebuie sa o iei d ela capat. Altfel, vei avea o viata in care te vei plange ca trebuie sa mergi la job…ca trebuie sa te trezesti, ca nu-ti plac taskurile, ca ai un sef naspa, ca nu-ti plac colegii…vei gasi mereu motive.

    In schimb, cand iti place ceea ce faci, nici unul din motivele de mai sus n-ar trebui sa apara, asa ca viata ta ar fi mult mai usoara.

    Ar fi totusi de bun augur sa te orientezi astfel incat pasiunile tale sa fie si aducatoare de ceva banuti, sau sa te asiguri ca esti cel mai bun in ceea ce faci, asta cu siguranta iti va aduce si bani

  20. Unii pur si simplu nu “vor” sa iasa din tipare (tre sa aiba job tre sa toarne un copil tre sa se casatoreasca) eu personal sunt inebunit si obosit de discutiile de genu cu amicii mei pur si simplu NU INTELEG .. NU VOR !

  21. Ma infior de fiecare data cand citesc cliseul asta cu omul si pasiunea. Bai fratilor , nu toti suntem Dali sau Bach. Marea masa a populatiei are un IQ micut si o creativitate spre 0 . Asa ca orientati-va spre lucruri palpabile , care sa va permita banii de-o paine si-o chirie , nu mai alergati dupa vise hollywoodiene , ca ajungeti niste distrusi/curve fara viitor. Nu va mai invatati copiii ca sunt speciali , ci oferiti-le o educatie solida , aratati-le sa fie modesti , muncitori si cinstiti .Nu mai umblati dupa caini cu covrigi in coada , ci faceti-va un viitor , pt ca vor citit copii articolul asta si e pacat…

  22. Ascultati-o pe Mirela, nu mai alergati dupa vise. Alergati dupa visuri :)) Are dreptate, nu toti suntem Dali sau Bach,dar nici nu trebuie ca sa fii special.Daca esti optimist atunci esti special pentru ca marea majoritate nu sunt. Daca esti perseverent si constant in indeplinirea visurilor tale, atunci esti special pentru ca 99 % ori nu le au pe amandoua , ori doar una sau poate ca niciuna :( Alergati dupa “lucruri palapabile” daca vreti doar paine si sa stati cu chirie. Daca vreti caviar si vila cu piscina :)) indrazniti sa visati. Oferitie-le o educatie solida sa nu care cumva sa ii ivatati sa gandeasca out of the box ca nu mai are cine sa dea cu sapa.Multumim pentru sfaturi , surioara vitrega :))

  23. Paul , tu ce talent/pasiune ai? Sa mesteci cuvinte mari pt oameni cu stima de sina scazuta si sa vinzi iluzii? Pofta buna la caviar , cred ca o sa ma multumesc cu painea mea ! :)

  24. Multumesc, Mirela ! Nu cred ca am un talent anume caci altfel as fi spus asta.Nu sunt deloc modest.:) Dar sunt pasionat sa vad/cunosc/sustin oameni frumosi ce isi doresc ceva mai bun.Un singur om daca as reusi sa il inspir sa isi indeplineasca visul (iluziile) si tot nu as considera ca am trait degeaba pe lumea asta.Sunt curios, cum vezi tu progresul fara sa visezi ?.Ma bucur enorm cand vad ca cineva considera visul meu prostesc/nebunesc/irealizabil deoarece atunci sunt sigur ca este un vis mare.Daca marea majoriatate a oamenilor nu iti spun asta inseamna ca visul tau nu este suficient de indraznet. Din pacate inca nu am fost declarat nebun de legat si internat la nebuni de catre rude sau prieteni si nici nu am fost persecutat, asa cum s-a intamplat cu multi din oamenii care au schimbat lumea.Inca o data iti spun : multumesc,Mirela !

  25. Am citit toate comentariile; eu cred ca totul depinde foarte mult de varsta la care inveti, descoperi si constientizezi ce-ti doresti, sau mai bine spus cel mai important este sa stii ce vrei de la tine la o varsta cat mai frageda. In functie de asta, alegi viata lui Mirel sau a Ioanei. Daca te trezesti ca vrei sa-ti indeplinesti visurile sau iti descoperi nu stiu ce pasiuni la 35 de ani, dupa ce ai o familie si un copil, nu-ti mai permiti sa alegi viata Ioanei, chiar daca ti-o doresti. Atunci cand de tine depinde un copil, nu-ti mai permiti sa te aventurezi visand, pentru ca nu vei fi capabil sa-i explici de ce nu are ce manca, evident pana in ziua in care vei avea acel succes la care visezi.(apropo, ca o paranteza, constat ca mai toate sursele referitoare la dezvoltare personala nu tin seama de calitatea de familist) Altfel, poti sa te ocupi de pasiuni si la 35 de ani daca abia acum ti le-ai descoperit, dar asta numai daca nu ai responsabilitati si trebuie sa te intretii doar pe tine, in caz contrar alegi zona de confort pentru ca asa este responsabil, si incerci eventual sa te indrepti catre pasiuni in timpul liber, daca iti mai ramane. Ei, cred ca ati inteles esenta…

    • Buna,Mirela. Hai sa privim lumea si prin ochii unui familist.Ai 35 de ani, ai o familie si un copil, ai un job pe care nu l-ai face daca nu ar fi nevoie sa iti intretii familia, ai o pasiunea dar preferi sa iti traiesti viata in zona de confort si in mod sporadic sa mai faci si cate ceva pentru sufletul tau.. Ce crezi ca invata copilul tau ? Cu ce limitari se alege ?
      In viata nu poti sa traiesti din pasiuni ! , Pasiunuile nu iti aduc bani! Este un lucru rau sa ai familie si copii pentru ca atunci tu nu mai contezi , pasiune = iresponsabilitate sau munca neplacuta = imi iubesc familia. Va creste si isi va iubi familia astfel incat va cauta un job care sa nu ii placa. Eu cred ca tu ai pus punctul pe I. Este mult de spus,dar sunt sigur ca mi-ai inteles idee. Responabilitatea fata de copil = capacitatea de ai oferi un model de succes in viata.

      • In regula, e o situatie usor ipotetica, eu nu am inca 35 de ani, dar ma apropii. In orice caz, o discutie in acest sens ar fi prea lunga, insa un copil nu are cum sa fie ceva rau, indiferent de conjunctura. Nu am un job care nu imi place, doar ca poate daca as putea da timpul inapoi, as face alte alegeri. In alta ordine de idei, este ideal sa faci ce-ti place, numai ca daca te-ai trezit prea tarziu, cand nu mai esti doar tu…incerci s-o iei mai usor pe urmele Ioanei. Nu inteleg asta: “Va creste si isi va iubi familia astfel incat va cauta un job care sa nu ii placa.” Mi se pare o remarca deloc relevanta, intrucat un parinte care are un copil trebuie sa fie responsabil, un copil care are un parinte, poate fi si iresponsabil.

  26. cu tot respectul Mirela, habar nu am cine esti, dar tocmai am scris un post plecat de la ingustarea ta. imi pare rau sa vad oameni care gandessc asa. daca tie iti place mediocritatea, e OK. dar nu trebuie sa dam in altii si sa ii catalogam drept curve si distrusi pentru ca isi urmeaza pasiunile si visurile. studenta la medicina? pacat, sper ca niciodata sa nu am de-a face cu un doctor ca tine. respect!

  27. Mirela,e greu sa imi explic remarca in cateva cuvinte, dar am sa incerc.La nivelul subcosntientului un copil care vede o situatie asemanatoare cu cea descrisa de noi va trage concluzia ca a-ti iubi familia inseamna in mod obligatoriu a face sacrificii,pentru ca va observa la persoana pe care o iubeste ca nu a putut sa isi iubeasca/sustina familia fara a fi nevoita sa faca sacrificii. Deci el va conecta aceste 2 lucruri iar atunci cand va devenii adult se va comporta in mod inconstient ca atare. Binenteles ca in mod constient isi va dorii sa faca ceea ce ii place, dar subconstientul,vocea aceea enervanta din capul nostru, ii va spune ca: “nu se poate”, “este riscant”, “daca isi iubeste familia trebuie sa faca sacrificii”, etc.., Toate lucrurile pe care le-a vazut sau auzit cand era mic. Intelegi acum ?

LĂSAȚI UN MESAJ