Pentru toţi pesimiştii din România

10
146

Azi vreau să mă descarc. Aş vrea să urlu dacă se poate, dar de faţă nu ar fi decât colegii mei de la lucru şi ar fi păcat să împărtăşesc doar cu ei ceea ce trebuie să spun acum.

De când mă ştiu, am avut puţini oameni în jurul meu care să mă motiveze şi să îmi spună că “bă, poţi!” Pur şi simplu unii nu au acest dar al motivării, m-am prins pe parcurs. Alţii n-au crezut niciodată în mine, motiv pentru care am încercat 3 instrumente şi 5 sporturi, după care am rămas doar cu un instrument şi cu scările rulante de la metrou, că după 5 scări de urcat normale deja țip că am obosit.

Am avut visuri mari şi nimeni n-a crezut în ele, nici măcar eu, uneori. Am avut planuri măreţe, dar de unde sprijin să le pun în aplicare?

Ei bine, când pasiunea întrece dorinţele, te pui pe treabă. Nu te mai interesează de pesimiştii de lângă tine, deşi abia atunci începe greul. Să îţi îndeplineşti dorinţele cu aşa de mulţi fraieri în jurul tău.

Părinţii de multe ori ne văd doctori, avocaţi sau ingineri. Şi bravo lor. Ce bine sună: fata mea e doctoriță! Băiatul meu e inginer! Câştigă 2000 de euro pe lună. Wooooow!

Unii vor să câştige în viaţă doar bani, şi iar revin la vorba aia “ce săraci sunt unii, tot ce au ei sunt banii!”

Alţii vor să îşi urmeze pasiunile şi, ştiţi ce?

Dacă oamenii nu ar fi avut pasiuni, azi nu ne-am mai fi dus la teatru. Doar este aşa de prost plătit…

Dacă oamenii nu ar fi avut pasiuni, azi nu ne-am mai fi dus la operă. Doar cui îi mai place acest stil de muzică?

Dacă oamenii n-ar fi avut pasiuni, nu mai stăteau băieţii toată ziua în faţa televizorului şi nu mai dădeau 350 pentru un tricou original semnat Barcelona (am aflat şi eu ieri cât costă)

Dacă oamenii nu ar fi cunoscut adevăratul sens al pasiunii, azi nu ne-am fi bucurat de atât de multe filme şi documentare. Cine mai are timp şi de ele?

Nu am fi citit cărţi, nu am fi citit ştiri, nu am fi avut calculatoare, nu am fi avut inşpe mii de feluri de muzică. Nu ne-am fi bucurat de artă, de pictură, de tot ce cuprinde aceasta.

Dacă nu am fi avut pasiuni, lumea ar fi fost moartă, căci singura flacără ce o ţine în viaţă este întocmai pasiunea unora, încă intactă, încă dornică de a lumina oricât de puţin pentru oricine ar trece pe lângă ea.

Ne bucurăm de anumite lucruri în viaţă pentru că unii au avut curajul să le pună în aplicare. Societatea moare pentru că este plină de pesimişti care lucrează doar pentru o pâine şi să îşi plătească amărâta aia de chirie.

Ne e frică să mai mergem la doctor pentru că ne este frică de refuzul, nici măcar politicos, de a ne accepta, pentru că nu ştim să punem discret nişte hârtii colorate în buzunarul din halat. Pentru că nu mai ştiu ce înseamnă pasiune, milă, compasiune.

Mi-ar fi RUŞINE! Şi o scriu mare să ştie toţi, să cer bani în plus pentru munca pe care o fac, să accept şi să oblig, practic, un om să îmi dea şpagă pentru că îl ajut. Aş intra în pământ, m-aş duce pe o insulă să mă ascund, dacă aş fi văzută la  televizor că iau mită, că mint cu neruşinare un popor doar pentru interesele mele personale.

Mi-ar fi ciudă să ştiu că mi-am trăit viaţa umilindu-i pe alţii şi că n-am cunoscut acel sentiment şi acea plăcere de a face bine, de a trăi frumos.

Şi aş fi avut o scuză, aş fi dat vina pe politică. Dar, de câte ori trebuie să o spun eu? De ce eu, la 22 de ani, trebuie să le spun oamenilor să nu se mai înjure de sănătate în metrou, să nu se mai omoare doar pentru că ăla cu BMW-ul şi-a permis să se pună în faţa lui la semafor? De ce trebuie să spun eu oamenilor să le pese de ceilalţi, să iasă din rutină şi să facă odată ceva pentru societatea asta?

Să pună mâna pe carte, să îşi hrănească pasiunile, să facă alegeri înţelepte, să nu mai dea vina pe nimeni, căci toţi suntem în aceeaşi oală, important este doar cum ne ridicăm.

Treziţi-vă, fraţilor, faceţi ceva! Să nu mai aud scuze, să nu mai văd pesimişti, să nu mai aud clişee!

Societatea va fi în continuare depravată, nu există schimbare, nu vă mai aşteptaţi la acea schimbare! Schimbaţi-vă voi, aşa schimbăm societatea! Închideţi televizorul şi nu vă mai imbecilizaţi atâta. Să aveţi pasiuni, să nu vă intereseze ce zic prietenii voştri, să nu vă pese atunci când ştiţi că faceţi un lucru bun şi că nimeni nu vă încurajează.

Asta e viaţa. Nu toţi ne-am născut Bach sau Ghandi, nu? Într-adevăr, dar EI NE-AU ARĂTAT CĂ SE POATE! Sunt sute de oameni care ne arată în fiecare zi că se poate. Iar oamenii ăştia nu apar la televizor, nici la radio sau pe prima pagină din ziar.

Oamenii ăia sunt vii acolo unde sunt şi pasiunile lor. Este munca voastră să îi căutaţi, să îi găsiţi şi să credeţi în ei.

O repet şi vă îndemn cu prietenie: descotorosiţi-vă de oamenii care vă trag în jos, hrăniţi-vă pasiunile, astfel veţi fi doar ca nişte animale care trăiesc doar pentru pradă.

P.S.: în ciuda tuturor pesimiştilor care m-au încurajat în toate visurile mele, doresc să le spun cu zâmbetul pe buze, larg de un kilometru, că cele mai frumoase momente din viaţa mea au fost cele în care v-am spus “Nu mă credeţi? Atunci uitaţi-vă!”

Şi da, le-am arătat şi încă mă minunez de câte lucruri frumoase am putut face. Secretul a fost să mă focalizez pe pasiunile mele cărora să le dau viață, şi nu pe părerile lor.

Şi așa,  ca un sfat, FOLOSIŢI-VĂ!

e2809crealism-is-for-pessimists-an-optimist-creates-his-own-realitye2809d-david-harley

10 COMENTARII

  1. Frumos articol Lavinia. Mi-ai ridicat starea de spirit si m-ai determinat sa ma ridic din pat si sa merg la sala de sport pe ziua de azi, caci tocmai ce incercam sa ma conving singur de ce nu e bine sa merg astazi. :))

  2. Foarte frumos ai scris, ma regasesc in ceea ce spui si mi-as dori ca mai multi oameni sa se regasesca printre afirmatiile tale, doar asa am putea schimba calitatea vietii noastre! :)

  3. Brava Lavinia

    Ai pus un punct pe unele din I-urile societatii din Romania de azi.
    Si confirmi ceea ce a fost si este demonstrat in continuare…. crezi in tine si in visele tale!

  4. Cat de mult empatizez cu tine. ai foarte mare dreptate. si eu am avut parte mai mult de oameni pesimisti asa incat m-am cam molipsit de la ei si in fiecare zi ma lupt cu asta. idea e sa nu ma descurajez pentru ca pot si sunt capabila sa fac ce imi doresc.

    felicitari pentru articol! mi-ai ridicat moralul pe ziua de azi :D

  5. Desi bat spre partea pesimista (sau nu stiu daca neaparat pesimista, dar obisnuiesc sa pun raul inainte de bine), continui sa cred in visele mele si sa fiu extrem de optimist in privinta lor. Daca nu crezi tu insuti in tine, nimeni nu o va face. Si chiar ma bucur cand vad oameni ca tine, oameni pasionati, oameni creativi si fac tot posibilul sa-i incurajez. Asta pentru ca intr-adevar cred intr-o lume mai buna. Asta da articol motivational! Mi-ai facut ziua mai frumoasa! Multumesc!

  6. F.f frumos!
    Dacă eu as fi gândit așa la 22 ani cat ai tu acum, nu as fi ajuns sa cred acum, la 41 ani ca nu mai avem aproape nici o speranța, ca si generațiile care îmi urmează sunt sortite esecului într-o Românie mocirloasa, cu oameni care își arată banii cu ambele mâini de dimineața pana seara si ei sunt considerati posesorii succesului si implinirii personale……
    Citindu-va pe voi, de pe acest site si vazandu-va media de vârsta nu pot decât sa mă bucur, cu adevărat sa mă bucur, copilareste ca nu e totul pierdut….
    Felicitări!

  7. Citind articolul tau, am simtit un sentiment de revolta, care spus in felul tau ne da putere sa schimbam lumea in bine, bineinteles:d
    Bravo!……..Bine ca mai exista si astfel de ganduri!

LĂSAȚI UN MESAJ