Povestea unui tânăr călugăr de la o mănăstire

5
545

Tuturor călugărilor de la această mănăstire li se cerea să facă un jurământ de tăcere. Dar, la finalul anului, toţi aveau permisiunea să spună două cuvinte stareţului.

La finalul primului an, stareţul l-a întrebat pe proaspătul calugăr ce avea de spus. Răspunsul lui a fost:

– Pat tare.

Stareţul a dat aprobator din cap si i-a făcut semn să iasă.

La sfârşitul celui de-al doilea an, tânărul călugăr a revenit şi a fost întrebat iar care erau cele două cuvinte pe care le avea de spus. Acesta a răspuns:

– Mâncare proastă.

Stareţul a dat aprobator din cap şi i-a făcut semn să iasă.

La încheierea celui de-al treilea an, când călugărul s-a întors, a vorbit imediat şi a spus:

– Eu plec.

Iar staretul a dat aprobator din cap şi a rostit:

– Nici nu e de mirare, nu faci decât să te plângi tot timpul. Fii negativ în mod conştient, şi îţi vei pregăti subconştientul pentru rezultate negative. Fii pozitiv în mod conştient, şi îti vei pregăti subconştientul de rezultate pozitive. E foarte simplu.

5 COMENTARII

  1. Cand incepi un drum care stii ca urca in panta abtupta,esti pregatit pentru orice oiedica ce ar putea di determinanta pentru intoarcerea din drum.Imi amintesc o calugarita care acum douazeci si mai multi ani imi spunea ca in manastiri sant 3 categorii de calugari:nebunii de dragoste de Dumnezeu,cu chip pur si zambet de copii,neadaptatii vietii,cu chip infricosator si ochii vesnic in pamant si cei trimisi de diavol sa faca tulburare intre frati,dar care sant atat de rai ca se tem si diavolii.

LĂSAȚI UN MESAJ