Relaţiile ca oglindă a interiorului nostru – Partea 2

5
83

Relaţiile ca oglindă a interiorului nostru - Partea 2Şi, se apre că la fel cum antipatizăm “la prima vedere”, simpatizăm, admirăm şi ne îndrăgostim (chiar dacă nu la fel de des cum antipatizăm), tot la prima vedere. Poate vă întrebaţi de ce afirm că nu la fel de des. Mă bazez pe varianta cu perechea simpatică a exerciţiului din acelaşi atelier – al Lisei Bourbeau – în care niciunii nu ne-am găsit perechea la fel de repede.

M-a bulversat oarecum descoperirea – adică purtăm tot timpul vesta antiglonţ? M-am gândit că are legătură cu instinctele de conservare, că probabil suntem programaţi să ne dăm seama de pericole foarte rapid şi că simpatiile, fiind “detalii”, se pot construi – şi e chiar recomandabil să fie aşa – în timp.

Asta până de curând, când am auzit la cineva că are puţini prieteni, fiindcă nu poate să ţină la prea multă lume. Ca şi cum iubirea ei era limitată şi simţea că-i trădează pe prietenii vechi fiindcă dilua sentimentele pentru ei dacă şi-ar fi construit noi relaţii… Undeva era o frică, pe care unii o consideră perfect motivată, iar alţii o consideră stupidă.

Oare iubim cu frică? Frica de a trăda, frica de a fi părăsiţi, păcăliţi, înşelaţi. Admirăm sincer, sau cu frică (adică invidiem)? Am întâlnit oameni care trebuie să găsească un defect unei persoane pentru a se putea ataşa de aceasta (Eric Berne spune că joacă un joc numit “Blemish – defect, pată”). Frica de a nu fi suficient de buni ne face asta. La fel, când găsim calităţi incontestabile cuiva, trebuie să existe condiţii excepţionale care să-i fi ajutat, de care noi n-am avut parte.

Ceva se ascunde în spatele acestor “pete” pe care le căutăm pe “tricoul” altora. Vrei să ştii ce?

Încearcă următorul exerciţiu

(e foarte asemănător cu primul, vei vedea):

1. Notează o atitudine pe care o admiri la cineva, cu explicaţii şi exemple (legată de persoana respectivă şi atitudinea ei)

2. Mai cunoşti persoane care îi seamănă întrucâtva?

3. Te vezi şi pe tine astfel, uneori? Dacă da, dă un exemplu! Dacă nu, întreabă-i pe cei apropiaţi (s-ar putea să te vadă mai bine)

4. Dacă ţi-ai acorda dreptul de a fi ce admiri, ce lucru neplăcut ţi s-ar putea întâmpla?

Ce-ai descoperit? O credinţă care nu-ţi face deloc bine, mai mult ca sigur. Ce-ai de făcut? Fii ceea ce admiri acordându-ţi dreptul de a-ţi fi teamă! E uşor? Prima dată, deloc! E normal să fie aşa, dar spunând da unei experienţe nu vei face decât să deschizi un drum nou altor experienţe, ciudate, înfricoşătoare, plăcute sau nu. Ce înseamnă asta? Că vei începe să trăieşti, nimic mai mult.

Povesteşte-ne când ţi-ai învins frica şi ai simţit că trăieşti! Avem cu toţii nevoie de experinţa ta, chiar dacă uneori o consideri nesemnificativă. Sper că te vei ridica deasupra fricii şi vom auzi o vorbă de la tine.

5 COMENTARII

  1. E foarte amuzant că am început să fac “exerciţiul” foarte entuziasmat şi … când am văzut întrebarea: “Ce-ai descoperit?” şi apoi şi răspunsul dat de tine: “O credinţă care nu-ţi face deloc bine, mai mult ca sigur.” m-am semi-întristat…

    Apoi am dus pentru câteva secunde o luptă interioară întrebându-mă dacă această atitudine pe care o admiram era de fapt “bună”, “benefică” sau nu.

    În fine, am ajuns la concluzia că-i benefică până la urmă dar chiar îmi e frică să încerc să-o “adopt”.

    Interesantă experienţă. :D

  2. S-ar putea să nu fi fost suficient de clară. Treaba e cam aşa: ceea ce admiri la o persoană e foarte probabil benefic; ceea ce te împiedică să fii şi tu ceea ce admiri ar fi credinţa dăunătoare.
    De exemplu, poate să-mi placă o persoană flexibilă, să mă gândesc că de fapt nu pot fi ca ea fiindcă îmi lipsesc anumite calităţi, dar de fapt credinţa pe care nu o conştientizez e că dacă aş fi flexibilă, nu aş mai fi considerată de încredere. Ăsta ar fi un exemplu banal.
    Unii au descoperit că pentru ei, a fi relaxaţi înseamnă să fie penibili, sau a fi îngrijit, a arăta bine, înseamnă superficialitate sau promiscuitate. Alţii, că a fi independenţi înseamnă a fi singuri.
    Foarte ciudat cum funcţionează minţile noastre.
    Cam asta e. Eu aş zice că ai sărit o etapă din exerciţiu, sau eu l-am scurtat prea tare :D

  3. @Cătălina – păi ce zici tu asta am păţit şi eu. Omul pe care-l admin pare foarte încrezător în propriile forţe … şi am ajuns la concluzia că dacă aş fi şi eu aşa aş părea un arogant, un încrezut.

    :)

  4. Ai aflat ceva despre tine – vorba ta – ai primit feedback (n-aş zice negativ). Ce faci cu el devine foarte important acum. Urmează-ţi visul, nu frica!

  5. Felicitari !! Doua articole mai mult decat foarte foarte reusite. Mi-au placut mult de tot. Tine-o tot asa !
    Cat despre “ne ferim de persoanele care ne-ar putea răni spunându-ne adevărul şi avem relaţii ‘călduţe’, comode, cu oameni care ne sunt indiferenţi.” din prima parte, ai perfecta dreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ