Renunță și vei progresa!

8
2401

Ai crescut cu ideea că un învingător nu renunță niciodată. Opusul, cel care îndrăznește să renunțe e numit laș, incapabil, lipsit de ambiție, slab, fricos etc. Nimic mai greșit. Laș e cel care nu renunță pentru că nu e în stare să facă față unei noi provocări, slab e unul care nu găsește în el puterea să o ia de la capăt, incapabil e cel care nu știe să facă decât unul și același lucru toată viața și nu pentru că i-ar plăcea, cât mai degrabă pentru că nu a fost în stare să fie curajos atât cât să își urmeze visele.

Crezi în mod greșit că a nu renunța înseamnă că ești perseverent și că astfel vei ajunge departe. Degeaba te ții de un lucru dacă nu e potrivit pentru tine, dacă nu asta îți dorești, dacă nu te face fericit.

Crezi că dacă ți-ai propus ceva și nu ai reușit să duci la îndeplinire înseamnă că ai eșuat? Ajungi uneori să ai impresia că nu ești bun de nimic doar pentru că din când în când mai și dai greș?

Oprește-te un pic și întreabă-te, tu ești cel care e dezamăgit de rezultat, te simți cu adevărat incapabil pentru că nu ai obținut ce vroiai?

Nu cumva la mijloc sunt ceilalți, părerea lor, nu cumva te temi că ei te vor considera un ratat dacă nu reușești? Uneori așteptările celorlalți de la tine nu te lasă să renunți la acele lucruri pe care tu nu ți le mai dorești.

Te simți vinovat când renunți la ceva? Dar dacă cei din jurul tău, dacă familia și prietenii ți-ar respecta decizia și în loc să te critice că ai renunțat la ceva, te-ar felicita că ai avut curajul să faci o schimbare, să nu persiști într-o greșeală, te-ai mai simți vinovat în cazul acesta?

Renunță la gândurile și emoțiile negative provocate de renunțare.

Înțelege că a renunța oricât ar suna de negativ și de rău, e departe de a fi așa. În majoritatea cazurilor e ceva pozitiv, ceva care te va ajuta să înaintezi.

Gândește-te bine, ce lucruri sunt importante pentru tine, ce îți dorești cu adevărat, te face fericit/împlinit? Ține-te de acel lucru și renunță la restul. Renunță la lucrurile inutile consumatoare de timp și energie, dar pe care le faci doar de ochii lumii, doar pentru a fi în rând cu ei.

Renunță la lucrurile care nu te definesc.

Renunță la a fi ca toți ceilalți și îndrăznește să fi tu însuți.

Gândește-te bine în ce vrei să îți investești timpul și energia, la restul renunță.

Uneori simplul gând, simpla intenție de a renunța la ceva îți provoacă teamă, teama că nu ești destul de bun, că îi vei dezamăgi pe ceilalți. Dar asta nu e altceva decât încă o idee greșită cu care ne-am ales în copilărie sau în urma unei relații nepotrivite.

În astfel de momente încearcă să pui în balanță eșecurile și realizările. Sunt sigură că eșecurile vor fi nesemnificate pe lângă realizări. Așa că lasă nesiguranța deoparte și renunță la ceea ce consideri nepotrivit.

Renunță la oamenii toxici din viața ta. Sunt poate oameni importanți pentru tine la care ții, prieteni sau poate chiar un membru de familie. Dar asta nu înseamnă că ești obligat să stai lângă un om care te demoralizează, care îți face rău, care te critică mereu în loc să te încurajeze. În astfel de cazuri e bine să fi egoist și să pui bunăstarea ta mai presus decât o legătură de prietenie.

Renunță la regrete, învață din greșeli și nu rămâne blocat în ele.

Renunță la încercare de a le face pe toate(bine). Fă doar acele lucruri care contează, care au un scop, care la sfârșitul zilei fac diferența. Renunță la cele făcute doar din obișnuință sau de umplutură și astfel nu te vei mai simți presat de timp, și mai ales, vei fi mult mai eficient.

Nu opune rezistență schimbării. Nu porni la drum cu ideea că “ăsta sunt, nu pot/nu vreau să mă schimb”. Puține lucruri negative sunt date de natură și nu pot fi schimbate, majoritatea depind numai de voința ta. Cât despre ”nu pot”….dacă ai de gând să-l iei în brațe și să-l porți așa întreaga viață, atunci nu te mai plânge că ești nefericit, că nu obții ce îți dorești, că nu ai un loc de muncă bun, o relație împlinită , o viață sănătoasă etc. Un om care l-a luat pe “nu pot” în brațe e un om care nu va ajunge nicăieri.

Trebuie să înțelegi că e perfect normal să renunți la multe lucruri pe parcursul vieții. Știi de ce? Pentru că tu nu ai aceeași vârstă mereu, nivelul de gândire/maturitate e altul de fiecare dată. Pentru că circumstanțele se schimbă. Pentru că ai parte de experiențe care te schimbă

Pentru că viața nu e o linie dreaptă, iar tu total neinfluențabil de evenimente. Pentru că de-a lungul timpului te schimbi radical. Cel care ai fost ieri nu mai ești azi. Iar mâine nu vei fi același om ca acum. După cum te schimbi tu e normal să se schimbe și țelurile, dorințele. Cum poți face loc schimbării, lucrurilor care sunt potrivite pentru omul de acum, dacă tu nu ești în stare să renunți la cele vechi.

Te simți adesea împovărat? Mai întrebi de ce? Tocmai pentru că tu nu știi să renunți, să lași în urmă, tu vrei să adaugi lucruri noi peste cele vechi, în loc să scapi de poveri. Și atunci te miri cum apare dualitatea în viața ta, de ce faci lucruri care știi că nu ți se potrivesc, de ce te scuzi uneori zicând “dar știi că nu ăsta sunt eu” . Dacă tu nu ești ăsta, de ce te mai porți așa? Îți spun eu: pentru că nu vrei să renunți la nimic, chiar dacă e vorba de lucruri inutile.

Și astfel ajungem la întrebarea:

De ce nu renunți la acele lucruri inutile?

Din obișnuință. Pentru că te-ai atașat de ele.

Pentru că te înconjori de astfel de lucruri cu scopul de a te simți în siguranță, în zona de confort. Le folosești ca un mecanism de apărare.

Cel care erai ieri nu mai ești azi. Așa că renunță la visele care nu se mai potrivesc, concentrează-te pe acele lucruri care reflectă cine ești tu acum.

Renunță când ceva nu ți se mai potrivește. Asta te va elibera și va dovedi că ești capabil să înveți și să te dezvolți.

Renunță la cel care erai și schimbă-te. De cele mai multe ori e nevoie de schimbări ca să poți merge înainte. Schimbările nu presupun doar să adaugi ceva vieții tale, ci și să mai renunți la ceva, să lași în urmă “hainele vechi” care azi nu mai sunt decât o povară. Înțelege că doar renunțând, lăsând în urmă anumite lucruri, vei avea acces la viața pe care ți-o dorești și care e potrivită pentru tine.

Renunță la ce ai plănuit dacă nu îți mai dorești acel lucru. Când faci prea multe planuri, când încerci să faci totul în cel mai mic detaliu după un plan, ești atât de concentrat pe niște amănunte nesemnificative încât nu mai ești capabil să vezi sensul, ajungi să faci anumite lucruri în continuare chiar dacă la un moment dat și-au pierdut rostul.

Dacă nu ești în stare să renunți la planuri, să le schimbi pe măsură ce tu te schimbi nu vei putea înainta în viață, vei rămâne blocat, îți vei trăi viața ca într-un cerc. E ca și cum ai merge doar pe drum de câmpie și te-ai întreba de ce peisajul e mereu același, de ce nu e nimic nou, de ce nu există diversitate, complexitate, de ce e totul mereu același și atât de previzibil, monoton. Ca să ajungi mai sus, să ajungi pe munte, să obții mai mult, trebui să mai și schimbi drumul, trebuie să mai și depui efort la urcare. Trebuie să renunți la un drum când vezi că nu te duce nicăieri, că te coboară sau te ține pe loc, în loc să te ducă mai sus.

E atât de ușor să pierzi din vedere, să lași să treacă pe lângă tine oportunități unice, lucruri ce îți erau menite, din cauză că tu îți concentrezi atenția asupra planurilor pe care ți le-ai făcut.

Uneori planurile sunt ceea ce îți stă în cale și te oprește de la a avea viața dorită.

Nu mai păstra în viața ta acele lucruri de care nu ai nevoie sau care nu îți fac bine. Nu le păstra doar pentru că îți dau un sentiment de securitate, stabilitate, doar pentru că îți sunt familiare și îți lasă impresia că deții controlul.

E important să înțelegi că a renunța nu înseamnă a te da bătut. A renunța nu e ceva rău. A renunța înseamnă că ai descoperit o greșeală și ești dispus să o îndrepți.

În timp ce a te da bătut e ceva definitiv. A te da bătut e adevărata lașitate. Pentru că înseamnă că tu ai renunțat la ceva fără ca măcar să încerci . A te da bătut înseamnă să abandonezi lupta doar din teamă și neîncredere. A te da bătut e un eșec pentru că înseamnă că tu fugi de tot ce e greu sau neplăcut, tot ce implică un pic de efort.

Cum faci diferența între a renunța și a te da bătut?

Când te dai bătut, experimentezi trăiri negative. Furie, frustrare, sentimente de vinovatie, nemultumire, dezamăgire, stimă de sine scazută în timp ce atunci când renunți (la ceva ce nu era potrivit pentru tine) te simți liniștit, împăcat cu tine însuți, chiar dacă ceilalți nu sunt de acord cu decizia ta, tu nu o regreți, ești mulțumit de alegerea făcută, simți că ăsta e lucrul corect.

Tu poți să renunți la planuri, la tot ce ai visat, ce ți-ai propus, dacă descoperi că nu mai reflectă persoana care ești acum?

Tu la ce ai renunțat? Cum a fost, ce ai avut de câștigat/pierdut?

De câte ori te-ai dat bătut?

Nu poți să renunți la lucrurile pe care crezi că ar trebui să le faci?

Nu cumva ți-e teamă să renunți pentru că asta ar însemna să nu urmezi planul, să riști?

De ce investești timp și energie în ceva ce nu te face fericit, ce nu îți oferă satisfacție, ce nu simți că e potrivit pentru tine?

Nu fi descurajat când renunți la ceva. Ceea ce pare a fi un eșec e de multe ori o experiență pozitivă. Eșecul e uneori cel mai bun drum spre success, pentru că te scapă de acele lucruri care nu îți erau menite și face loc vieții adecvate.

Oamenilor le e greu să lase în urmă, să renunțe la suferință, pentru că sunt obișnuiți cu ea. Le e teamă de necunoscut și aleg suferința care le este familiară.

Știu că sunt oameni la care nu vrei să renunți, lucruri pe care vrei să le păstrezi, dar a renunța nu e capăt de lume, nu e sfârșitul ci un nou început. Știu că ți-e greu să lași în urmă ceva sau pe cineva. Dar e greu numai pentru că s-a creat o obișnuință sau un atașament. Și asta e greșit. Renunță la suferință, nu te agăța de ea doar pentru că ești obișnuit și nu știi alt mod de a trăi. Nu refuza schimbarea, nu refuza să renunți, nu rămâne blocat în suferință sau tipare autodistructive doar pentru că ți-e teamă de necunoscut. Nu alege nefericirea doar pentru că îți e familiară.

Știu, îți trebuie mult curaj pentru a renunța. Și nu am să te mint că va fi ușor, că oamenii te vor felicita și susține. Dar îți pot garanta că vei fi tu împăcat cu alegerea făcută și mândru că ai avut curaj să recunoști că ai făcut o greșeală . Mândru că ai fost în stare să nu rămâi blocat în aceea greșeală.

Dacă eu și mulți alții am putut să renunțăm la alegerile nepotrivite, vei putea și tu cu siguranță. Nici mie nu mi-a fost ușor să renunț la doi ani de facultate când am descoperit că nu sunt mulțumită de alegerea făcută și că vocația mea e de fapt în domeniul psihologiei. Și eu am atras multe critici. Dacă înainte știam că toți se mândresc cu mine, în momentul în care am început să renunț la viața pe care știam că am ales-o doar pentru că nu am avut încredere în mine, am simțit că toți mă consideră incapabilă, toți mă întrebau ce s-a întâmplat cu mine, îmi spuneau că i-am dezamăgit, simțeam pur și simplu că m-am făcut de rușine. A fost greu și încă mai e, dar eu sunt mulțumită de alegerile făcute și n-am să fac vreodată greșeala de a nu renunța la ceva doar de teamă că alții mă vor critica în loc să mă sprijine.

Îți propun ceva: gândește-te la un lucru la care poți renunța azi pentru ca mâine să îți fie mai bine.

Eu azi am să renunț la obiceiul de a fi prea încăpățânată și a avea pretenția să primesc un lucru exact în momentul în care îl cer. Azi am înțeles că nu e capăt de lume dacă anumite lucruri se întâmplă un pic mai târziu decât mi le doresc eu. Nu are sens să transform un “mai tarziu” în “prea tarziu”, doar din încăpățânare.

Tu la ce o să renunți azi?

8 COMENTARII

  1. Buna seara,sint Manuela din Iasi.La ce voi renunuta de miine?Voi renunta sa pierd timpul la emisiunile proaste de la tv.Ma voi informa doar din surse obiective.Cind va interveni ceva nou te voi anunta. Somn dulce,

  2. Multumesc pentru acest articol! Sincer as face manifeste din el atat de necesar il vad pentru societatea contemporana!
    Ca urmare,renunt la iarna si fac loc primaverii!

  3. am renuntat la un job pe care multi l-ar considera bun si nemaipomenit, insa pentru mine era moartea tuturor planurilor, a vietii personale si a nervilor. acum sunt mai implinita ca niciodata! putin curaj si introspectie, si m-am pus pe picioare din nou.

  4. da, Mopo este al meu. este unul dintre proiectele mele, la care lucrez momentan. imi place mult (la fel ca si celelalte pe care le dezvolt) si investesc timp in el. insa cea mai mare satisfactie este ca muncesc pentru mine, implicit investesc in mine.

LĂSAȚI UN MESAJ