Să dăm vina pe noroc!

1
88

Norocul prostului. Norocul începătorului. Norocul chior.

Cumva norocul are mereu o conotaţie negativă.

Azi am auzit pe cineva zicând despre un cântăreţ că a avut noroc cu o melodie care a devenit foarte-foarte cunoscută şi a făcut mulţi bani.

Noroc? Oare a avut doar noroc? Nu-i asta cumva o jignire?

Norocul, după umila mea părere, este doar atunci când la un metru în faţa ta pică un pian, ca în desenele animate… şi tu nu mori pentru că, evident, erai la un metru de el. Ai avut… noroc.

Sau atunci când are loc un accident de maşină şi mor toţi pasagerii mai puţin tu. E noroc. Căci accidentul a fost grav… iar printr-o minune tu ai fost salvat.

Desigur, chiar şi în cazul accidentului de mai sus poate nu-i vorba 100% de noroc… poate tu erai în cel mai ferit loc al maşinii. Poate tu erai îmbrăcat gros. Poate tu aveai centura de siguranţă. Poate tu aveai în braţe un ghiozdan. Mulţi factori ar fi avut acest “noroc” despre care vorbim.

Dar e irelevant. Noi îi zicem noroc. Pentru că şansele ca tu să supravieţuieşti erau minime.

Dar a spune despre un cântăreţ că are noroc pentru că are o melodie de succes este jignire. A spune despre cineva care a făcut ceva în mod intenţionat şi i-a ieşit că a avut noroc este… o bătaie de joc. Pentru că fie-l faci prost – norocul prostului, fie-l faci începător – norocul începătorului, fie pur şi simplu crezi că el nu ar fi avut cum să aibă succes fără o minune asemeni minunii care te-a salvat în accidentul de maşină.

Dar nu-i aşa. Cântăreţul nu a avut noroc. El a făcut ceva… şi a făcut bine. A avut succes pentru că poate avut într-adevăr o melodie care a prins, l-a ajutat un producător bun, mesajul melodiei a venit la momentul potrivit etc.

Motive sunt o groază pentru care cântăreţul să fi reuşit.

Nici măcar Florin Salam n-a avut noroc când a devenit bogat şi super-cunoscut. Nu. Nu e un noroc. E un om care a făcut nişte treburi … A cântat pentru anumiţi oameni într-un anumit fel. A fost noroc? Nu. A fost deştept.

Norocul nu există. De fapt e doar un cuvânt pe care-l folosim când n-avem explicaţii. Sau când aşteptările noastre erau la pământ…

“Cum să mă bată la şah el, care a învăţat şah ieri?!” – adică… e imposibil! Deci a avut “norocul începătorului”. Sau nu. Poate ai jucat tu prea prost, ştiind că el oricum nu ştie prea bine jocul. Sau poate el chiar este inteligent. Sau poate a trişat. Nu e noroc. Există explicaţii.

Hai, noroc!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ