Să fii bun te costă. Eşti sigur că îţi permiţi?

8
5239

Nu te-ai gândit niciodată că eşti prea bun pentru propriul tău bine? N-au profitat de tine nicodată familia, colegii, prietenii, şeful? Când eşti prea nice, e ca şi cum ar scrie pe fruntea ta că eşti o ţintă uşoară. Aşa că să nu te miri dacă vei ajunge o victimă.

Am folosit cuvântul nice din engleză pentru că include o arie mai largă de sensuri: a fi drăguţ (ca şi comportament), a face pe plac altora, a fi un om bun (a ajuta). Dar şi pentru că ţin neapărat să vă spun ceva despre cuvântul acesta, nice.

Etimologia lui nice

Dacă vei căuta etimologia lui vei găsi sinonime precum: stupid, prost, bleg, sau ignorant.

Ciudat, nu? Dar exact aşa şi par oamenii care sunt prea buni.

Cum îţi dai seama dacă te încadrezi în profilul de people-pleaser?

Simplu. Dacă răspunzi cu “da” la una sau mai multe din următoarele întrebări e clar că ai o doză prea mare de nice în tine:

  • Ţi-e greu să spui nu, să refuzi pe cineva?
  • Pui nevoile familiei, iubitului, prietenilor mai presus de alte tale?
  • Contează pentru tine dacă ceilalţi te consideră nice sau nu?
  • Eşti mereu de acord cu alţii doar ca să fii acceptat?
  • E important pentru tine să fii considerat nice?
  • Le faci pe plac doar ca să nu îi superi?

Care e preţul plătit când eşti prea nice?

Cum poate un lucru bun să fie dăunător? Simplu. Când e în exces. Sau credeai că bunătate prea multă nu există?

Preţul de a fi drăguţ e că renunţi la visele tale, alegerile tale, dorinţele şi libertatea ta.

Sau că împiedică ascensiunea ta în carieră. Nu uita că viaţa e o competiţie, să-i ajuţi pe alţii uneori înseamnă să le dai o mână de ajutor ca să ajungă pe primul loc. Tu vei rămâne la coada clasamentului.

Îţi va afecta încrederea în tine, respectul şi fericirea. Acestea vor depinde în mod strict de cât de mult îi poţi ajuta pe alţii, în ce măsură reuşeşti să le faci pe plac, cât de mulţi te consideră nice

Stresul de a nu spune niciodată “nu”, de a-i face pe toţi fericiţi, te poate îmbolnăvi în mod fizic sau psihic.

Crezi că fiind prea nice îţi faci rău doar ţie?
Te înşeli. Când eşti prea nice eşti copleşit, devi epuizat, stresat. Cum crezi că se vor simţi ceilalţi lângă o astfel de persoană?

N-ai fi crezut că fiind prea drăguţ răneşti oamenii. Dar când nu setezi nişte limite clare le laşi impresia că eşti disponibil oricând, iar când se întâmplă să îi refuzi, se vor simţi răniţi. Trebuie să înţelegi şi tu şi ei că nu ai cum să fii mereu disponibil pentru alţii, doar Dumnezeu poate face asta.

Cum s-a format acest caracter?

În general în copilărie, datorită valorilor insuflate de părinţi sau profesori. Din cauza acelor sfaturi pe care ni le dădeau, în genul: fi bun, fi drăguţ, ajută-i pe alţii, împarte cu ei, nu-i supăra, nu-i deranja.

Ne-au convins că numai aşa ne vom face prieteni, vom fi iubiţi şi apreciaţi. Ne-au făcut să credem că e în avantajul nostru să fim nice.

Ne-au transformat în copilul ce l-a luat pe “DA” în braţe, în adultul care nu ştie să se impună.

Ajungem să fim dependenţi de a fi nice. Ne temem că în caz contrar vom fi respinşi, vom rămâne singuri, nu vom fi plăcuţi de ceilalţi.

Câteva sfaturi:

Trebuie să redefinesti conceptul de a fi nice. Să înţelegi că nu e nicidecum sinonim cu fraier. Că a fi nice nu presupune să te laşi călcat în picioare, sau să ai obligaţia de a le face mereu pe plac altora.

Fă-ţi un bine şi lucrează pentru un şef care nu-ţi cere să faci ore suplimentare pe gratis, care pe deasupra mai şi ţipă la tine sau drept răsplată îţi aplică eticheta de angajat incompetent. Alege un soţ care te vrea de soţie, nu servitoare, care să nu te manipuleze să faci anumite lucruri şi să abia pretenţia să-i faci întotdeauna pe plac ignorând nevoile şi dorinţele tale.

Învaţă să spui nu, să refuzi, să contrazici într-un mod potrivit şi asertiv. Dar să te aştepţi la conflicte atunci când îţi schimbi comportamentul. Oamenii se vor enerva când vor vedea că nu mai pot să profite de tine.

“Nu ştiu care e cheia succesului, dar cheia eşecului e să încerci să mulţumeşti pe toată lumea.” zicea Bill Cosby. Nu-ţi mai fă atâtea griji dacă cineva te place sau nu, că oricum nu îi poţi face pe toţi să te placă sau să te considere nice. Şi mai ales, să nu crezi că trebuie să dai şi cămaşa te pe tine ca să fii plăcut, acceptat, apreciat.

Aminteşte-ţi că nevoile tale sunt cel puţin la fel de importante ca ale altora, dacă nu chiar mai importante. Ştii că dacă pui nevoile tale pe primul loc alţii te vor acuza de egoism.

Dar stai un pic, e viaţa ta, ai dreptul la fericire. Şi ştii proverbul acela cu “Nu fă altuia ce ţie nu-ţi place.”? E valabil şi viceversa: “Nu-ţi fă ţie ce altuia nu i-ar plăcea.”.

Ţine minte că ai resurse limitate de timp, bani, energie. Dacă le vei irosi cu alţii, te vei trezi într-o zi că tu nu ai nimic, nu ai făcut nimic pentru tine. Eu am păţit-o. Făcând tot felul de servicii altora, mă trezeam la sfârşitul zilei că nu mai am timp să fac şi lucrurile care-mi sunt mie necesare. Trebuia să stau trează şi nopţile ca să pot avea grijă şi de nevoile altora şi de ale mele.

Când din impuls vrei să spui “DA” mai bine zici ceva precum: “Lasa-mă să mă gândesc un pic dacă pot”. Îţi va da timp de gândire, să îţi dai seama dacă într-adevăr poţi să ajuţi şi vrei sau e doar un “DA” în spatele căruia se ascunde altceva.

Concentrează-ţi atenţia la interesele tale.

Nu spune “da” doar pentru a evita conflictele.

Fă doară ce e esenţial. Nu-i ajuta pe alţii doar pentru că le e lene să facă un anumit lucru singuri. Trebuie să le satisfaci nevoile, nu toate mofturile.

Nu fă bine altuia când asta înseamnă să îţi faci ţie rău.

Renunţă la pretenţiile de a fi mereu pe placul tuturor. Astfel viaţa va fi mult mai uşoară, mai plăcută, mai bună.

Trebuie să fii conştient că e ok să nu fi mereu drăguţ, să ai sentimente negative, să spui lucruri negative despre alţii, să-i refuzi. Doar pentru că ai refuzat pe cineva nu înseamnă că eşti un om rău. Nu trebuie să te simţi vinovat. În loc să te gândeşti la ceea ce nu ai făcut, aminteşte-ţi restul lucrurilor bune pe care ai putut şi ai vrut să le faci.

Nu-ţi cere mereu scuze când nu poţi să faci cuiva pe plac. Nu e o obligaţie, e o alegere.

Fă pe plac altora numai dacă vrei şi poţi, nu doar pentru că aşa îţi cer ei.

Întreabă-te de ce contează atât de mult să îi mulţumeşti pe alţii?

Până la urmă… facem sau nu pe plac altora?

Depinde.

Ştiu că din tot ceea ce am spus până acum am lăsat impresia că te îndemn să nu fi nice. Nu e deloc aşa. Te îndemn doar să fii bun fără să te laşi călcat în picioare.

E bine să fii nice, e chiar important. Să răspunzi la nevoile cuiva face parte din buna funcţionare a socializării. Tot ce contează e să ştii când e cazul să te opreşti.

Trebuie să fii conştient de diferenţa dintre a fi o persoană drăguţă care din când în când merge prea departe pentru a-i mulţumi pe alţii, şi cea despre care se poate spune că suferă de “nice girl syndrome”, care a devenit dependentă de aprobarea altora., sau ceea ce se mai poate numi un/o “people-pleaser”. Aceştia sunt acei oameni extrem de amabili pentru care e musai să îi mulţumească pe ceilalţi chiar dacă e în detrimentul lor

Cel mai tare mă enervează aceia care exagerează într-atât încât au ajuns să spună că e rău să fii nice, sau prea nice. Cei care atunci când eşti bun te acuză te făţărnicie, sau de tot felul de intenţii. Care spun că a fi bun e o metodă de a-i controla/manipula pe ceilalţi. Chiar atât de suspicioşi am ajuns încât să punem la îndoială bunele intenţii ale celor din jur? Chiar nu mai credem că există şi oameni buni? Mai nou au apărut şi tot felul de specialişti care spun că în spatele bunătăţii stau diferite tulburări de personalitate, pun generozitatea pe seama unui sindrom. Nu zic că nu au dreptate, dar totuşi … e ciudat şi oarecum trist să vezi o asemenea schimbare radicală de valori, ceea ce era cândva o virtute să fie azi un defect. Şi chiar de ar avea dreptate şi oamenii nice ar fi nişte manipulatori, totuşi, nu faptele contează? Ce e preferabil, să fii bun pe dinăuntru şi să-I calci în picioare pe toţi sau să ai tot felul de intenţii, scopuri ascunse dar să faci numai bine oriunde mergi?

Oamenii fac greşeala de a crede că e simplu să fii bun cu ceilalţi, să-i ajuţi sau să le faci pe plac. Se înşeală. Totul are un preţ.

Şi mă întreb, tu ai mai fi nice dacă ai avea un asemenea preţ de plătit?

8 COMENTARII

  1. Pentru mine e greu sa spun ”nu” … pentru ca asa am fost invatata de mica … cand spun acest ”nu” parca simt un cutit in mine … si imi este greu sa ma schimb

  2. asa e aceasta pagina mi-a deschis ochii am patit-o si eu si mai ales ca atunci cand nu am avut nimic chiar si familia si fratii si mama – ca si cum nu as fi existat – dupa ce am inceput sa fiu ajutata de Dumnezeu si sa am si eu ceva toata lumea a cauta si vroiau sa profite de pe urma a ceea ce aveam

  3. Am patit-o si eu si nu o data! Oamenii cred ca daca raspunzi la rugamintile lor, incercand sa ii ajuti, pot sa se si kace in capul tau! Mai bine adopti un catel, ca ala macar daca ii dai mancare si un culcus, nu te musca.

    Cel mai rau ma doare ca ajutand persoane disperate – ramase fara job, fara bani- te trezesti nu numai ca profita la maxim de tine, dar pana la urma tot ei sunt cei care se intorc impotriva ta si iti fac viata un iad…

    Am zis ca nu mai bag pe nimeni in casa de acum! n-au decat sa se descurce. Eu sunt responsabila pentru familia mea, prietenii sa se descurce!

  4. :)
    am gasit acest articol intamplator si l-am citit cu interes pana la capat pentru ca am vrut sa vad daca ceea ce fac eu este bine sau rau…
    in liceu eram o persoana “nice” dar viata m-a invatat exact ceea ce s-a scris mai sus in articol asa ca am luat o masca de “egoist” si una de “zgarcit” pe care o port zi de zi si de fiecare data cand cineva imi cere ajutorul pe 9 din 10 ii refuz pt ca asa o cere masca pe care o port iar pe al 10 lea il ajut.
    nu va puteti imagina cat de mult apreciaza acel al 10 lea ca l-am ajutat ca mai au putin si se bucura si ceilalti 9 de acest lucru :)
    asa am putut diferentia oamenii care intradevar au nevoie de ajutor de “excrocii sentimentali” care incearca sa profite de tine.
    si mai este o vorba de care tin cont 100% : “pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti!” Cine ajunge sa inteleaga aceasta expresie o sa duca o viata linistita din toate punctele de vedere.
    as mai scrie… dar nu acum pt ca vine cineva spre mine si trebuie sa imi pun “masca” :)
    spor!

LĂSAȚI UN MESAJ