Schimbare de plan pentru început de an

3
111

La începutul anului mi-am scris o listă enormă cu planurile și rezoluțiile pentru cele 365 de zile ce îmi stau înainte. Am adăugat, am tăiat, am râs de visurile naive, am plâns pentru greșelile pe care le-am lăsat în urmă, dar cel mai important este că am conștientizat, mai mult, că anul 2013 depinde doar de… mine.

Am pierdut mult în viață. De la fericire, prieteni, relații până la cele mai mărunte visuri și planuri pentru  viitor. S-au spulberat, nu știu cum. Știu doar că m-am trezit din reveria care a durat mai mult decât realitatea și că m-am lovit atât de tare încât am fost obligată să îmi revin singură.

Am dat vina până acum pe societate, bat-o vina, pe incompetenții ăștia politici cu care lucram în fiecare zi și pe care îi intervievam cu scârbă, căci știam că mă mint politicos și că eu, o amărâtă de jurnalistă începătoare care scria și vorbea despre toate idioțeniile care circulă prin societatea asta, trăiam practic din învârtelile politice și economice și că fiecare subiect care mirosea frumos îmi putea aduce un plus de valoare. Dar, ce jurnalism în România, unde, că vreau și eu să îl întâlnesc!

I-am făcut vinovați pe toți ai prezentului meu, ai faptului că la vârsta mea îmi găsesc greu un loc de muncă conform resurselor mele și a ceea ce pot oferi și care nu îmi dau autorizație atunci când vreau să organizez un eveniment care să ajute oamenii săraci de prin țară. Am dat vina pe sistem, pe comunism, pe referendum, pe cei care apar la televizor și manipulează românii ăștia prinși în aceast comerț de ideologii și propagande politice, de spălare mentală care să ne oblige să cumpărăm mai mult, să vrem mai mulți bani, să vrem mai multă apreciere de sine, să vrem faimă și suntem aruncați dintr-un magazin în altul să investim din ce în ce mai mult în ceva-ul ăla fizic care efectiv nu va atinge niciodată nivelul suficient care să ne satisfacă.

În România știm să aruncăm cu vina, să ne audă tot metroul, toți călătorii din RATB cum avem un sistem corupt, domnule, și cum ne mor copiii de foame și nu mai avem loc la coadă la șomaj. La noi toată lumea e deșteaptă, toți sunt critici atestați și toți ceilalți sunt de vină. Pe podiumului sportului de aruncat cu vina, până acum ne aflăm detașat pe locul 1.

Frumos!

Dar noi, încotro?

În România nu mai există bun simț pentru că nu se mai vinde, simplu. Nu se mai promovează valori, oameni intelectuali, scriitori, artiști, genii. Rareori, așa, pentru audiență și doar ca să se mai umple jurnalele. Să simtă media că mai face ceva. În rest, bate vântul.

La noi toată lumea se împinge la metrou, se bate pe locuri, pe semafoare, pe viteze, pe haine, pe reduceri. Chiar și pentru 5 L de ulei. Și să nu îmi spui că îți place. Nu îți place, că te enervezi atunci când unul se bagă în fața ta la semafor, că nu știe să stea la coadă, că nu a avut ăia 7 ani de acasă să nu mai arunce sticlele pe jos în mijlocul centrului, să nu mai urle ca bezmeticul în metrou, să nu mai asculte manelele la maxim, să nu mai înjure cu cele mai noi neologisme din dicționarul updatat în fiecare zi.

M-am săturat de Cancan-urile din fiecare zi din metrou. Oare românul chiar la acest nivel de inteligență este? M-am săturat să nu mai văd nimic bun la televizor și pe internet să fiu bombardată cu tot felul de reclame ca să mă cumpere pe mine. M-am săturat să nu mai am cu cine să vorbesc despre idei, m-am săturat să aud numai ce a făcut X,Y în ultima perioadă. Vreau și eu libertate, vreau să vorbesc cu oameni care să îmi ridice nivelul de aspirații. Să mă motiveze, să mă învețe lucruri bune și folositoare, nu toate prostiile și ultima piață în materie de fashion și vedete. Vreau altceva, vreau libertatea aia absolută care nu implică reclame care nu fac decât să mintă și  break news-uri despre mai știu eu ce româncă foarte bine dotată.

Mai există și altceva în țara asta? Mai există oameni care mai fac ceva pentru societatea asta? E OK, strigați, nimeni nu știe despre voi.  Dar…știu că există, știu! Oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată și care fac și altceva în afară de cluburi, timp liber petrecut doar pe Facebook și să cheltuie bani pe care nu îi iau ca să își cumpere lucruri de care nu au nevoie, ca să impresioneze persoane pe care nu le interesează.

Mai există oameni care nu se uită urât la tine atunci când ești diferit? Să nu îți pună imediat eticheta căci nu ne-am născut niciunul judecători de valori și marketeri de etichete umane.

Mai există oameni care își urmează pasiunile și visurile? Care fac sacrificii să le pună în practică, să le dea viață, care încă lucrează din greu 8 ore pe zi doar cu speranța că ceva se va schimba. Mai există oameni care își oferă din timp, într-o societate așa de aglomerată, să îi învețe și pe ceilalți, să le pese și de cei care au nevoie de ei?

Mai există, știu că există, trebuie să existe!

La început de an mi-am pus zeci de obiective. Singurul și cel mai important rămâne să îmi descopăr libertatea de a mă exprima, de a trăi liber și frumos, de a mă bucura de viață cu riscul de a lucra pentru o perioadă 8 ore la un job care nu îmi place, de a închide televizorul pe care nu îl mai am de la 8 ani, de a mă concentra pe ce mă poate face pe mine un om mai bun, de a mă detașa de tot ce se întâmplă în jurul meu, de a nu mai arunca vina pe nimeni, de a-mi folosi și utiliza la maximum toate resursele pe care le am.

Românii ar putea fi așa de frumoși! Sunt urâți pentru că sunt răi, suntem urâți pentru că nu vrem să devenim mai buni și pentru că mereu arătăm cu degetul către ceilalţi.

Nimeni nu e vinovat, toți suntem. Și până nu conștientizăm odată că trebuie să ne lăsăm cumva amprenta pe societatea asta, nu se va schimba. Oricât ne-am dori, fără nicio lege a atracției, societatea va degenera, va pierde din valori și din potențial.

De ce? Simplu! Că nu știm să ne folosim, de-aia!

3 COMENTARII

  1. Interesant ! eu am crescut intr-un mediu unde mi s-a aratat ca sunt doar un copil foarte slab la invatatura si din aceasta a reiesit : ca sunt proasta ! iar cei ca mine nu au ce cauta printre cei destepti ! doar oamenii ” inteligenti ” si care au 10 pe linie la scoala si in viata profesionala si personala , doar aceia reusesc in viata !” prieteni ” prieteniile ” mi-au lasat un gust amar datorita faptului ca eram evaluata incepand cu aspectul fizic aici inlcuzand si aspectul hainelor daca erau la moda , apoi cu ce ma ocup si cat castig ! adica mie trebuia sa imi fie rusine daca sunt de conditie modesta , aaa si bineinteles aspectul personal : cati iubiti am avut la viata mea ! si ce foloase am avut de pe urma lor ! misto , nu-i asa ! :)))))))
    PS: mi-a placut la nebunie aceea remarca ” vreau sa vorbesc cu oameni care sa imi ridice nivelul de aspiratii , sa ma motiveze , sa ma invete lucruri bune si frumoase si folositoare ” pfffffffff , in ce tara ziceai ca se intampla toate acestea ??? pt ca vreau si eu !!! :)

  2. Frumos articol!Defapt..noi,romanii suntem oameni frumosi,numai ca mare parte dintre noi au uitat sa fie oameni.Ne-a ingramadim in viata cum se ingramadesc masinile la semafoarele pe care le mentionezi,alergam prin viata fara sa avem o directie.Majoritatea traiesc prin puterea exemplului si aceeasi majoritate nu poate distinge intre bine si rau.De la orice sursa de media,in autobuz,in metrou,in parc sau la cafenea pana la vecinul de bloc vedem exemple a cum intelectul unui om e umbrit de numarul de bani din buzunar,bunul simt paleste in fata tupeului,inselatoria bate cinstea simtul civic pierde in lupta cu invididualismul.Noua,celor care inca nu si-au pierdut valorile,integritatea si bunul simt nu ne ramane decat sa dam o lectie,zi de zi prin puterea exemplului.Poate intr-o zi puterea exemplului nostru va face lumina in besna pe care o lasa prin puterea exemplului lor..

LĂSAȚI UN MESAJ