Tu cum ai schimbat lumea azi?

1
110

În fiecare zi oameni mor din lipsa de mâncare. Alții din cauza drogurilor, alții de frig în mijlocul iernii la -20 de grade. Unii au noroc și supraviețuiesc. Fără mâncare, fără cafele de dimineață, fără cina bogată de vineri seara cu toată familia.

La fiecare colț de stradă cuiva îi este foame. La fiecare kilometru sunt case fără adăpost. În fiecare început de an școlar mulți copii vin cu ghiozdane rupte, fără iPad-uri și certuri între gadget-uri de la  japonezi sau americani. Cu un sandviş la pachet, fără milioane pe săptămână ”de cheltuială”.

Sunt companii care donează milioane de dolari pentru oameni din Africa, alții fac campanii doar din obligație, pe un salariu de 12 milioane, la un birou, doar  între 10 și 18.

Nu, nu am absolut nimic cu oamenii care se bucură de realizările lor. Din contră. Promovez și apreciez orice tip de realizare și mă bucur din plin de orice primesc, de orice fac, de orice lucrare terminată sau chiar articol scris.

Unde e problema?

În fiecare zi ne dăm share-uri pe site-urile de socializare cu oameni bolnavi, cu oameni îmbrăcați în haine rupte sau cu un colț de pâine în mână. De-a dreptul impresionant! Toți cei 1538 de prieteni din lista noastră vor aprecia poza și chiar se vor simți așa de emoționați încât vor da un like pentru suport.

Și povestea continuă. Ajunge la mii de oameni. Milioane. Poate chiar 1 miliard cât toți utilizatorii de Facebook. Pozele merg mai departe, dar povestea de cele mai multe ori se termină la fel. Fiecare își vede de viață, mai departe.

Pentru unii viața a fost mai darnică. Alții s-au dăruit pe ei înșiși pentru viață.

La televizor, jurnaliștii educați în baie cu microfonul în mână promovează vedete care mai de care, cum în toată splendoarea unei seri de vară, în lumina reflectoarelor și a milioanelor de telespectatori, oferă o sumă grozavă de bani câștigată de pe urma machiajului și a prostituției în direct. Excelent, strigă mulțimea! Audiențele cresc, precum și banii din publicitate. Imediat revistele promovează gestul, presa aclamă și recompensează fapta. Câteva lacrimi la televizor, jucate din greu, și emisiunea se termină, vine publicitatea.

Ce e de făcut?

Și acum, spuneți-mi voi mie, voi cum ați salvat lumea azi? Uitându-vă la televizor sau pur și simplu v-ați gândit să băgați omul de la colțul străzii în sfârșit în seamă?

Ne-am săturat de oameni săraci pe post de protagoniști în reportaje și știri lacrimogene.

Oamenii au nevoie de mai mult. Au nevoie de afecțiune din partea noastră și sprijin material. Da, unii beau, alții fumează. Nu toți cerșetorii merită, după cum își învață părinții odraslele.

Dar, să îmi spuneți voi mie, oare voi ce ați face dacă ați crește în locul lor? Oare acest comportament nu se naște din educație, din contextul în care trăim? Oare noi suntem așa de puternici încât, dacă am fi oameni ai străzii să stăm cu mâinile la spate și să cerșim politicos cu o hârtie în față și mâinile la spate?

Tu ce ai făcut azi ca să înveselești pe cineva? Toți știm să facem cadouri frumoase persoanelor care merită. Dar cum ne comportăm cu cele care nu merită?

Hai să le facem noi să merite, să le dăm o șansă, să răsplătim așa viața pentru tot ceea ce avem.

Acum câteva luni de zile am intrat pe un site doar în speranța că voi găsi pe cineva, la întâmplare, care să aibă nevoie de ajutorul meu. Am găsit un om de lângă Buzău, tată a patru copii premianți. Cu boală incurabilă și 200 de lei pe lună, plus alocația copiilor. După discuția de la telefon mi-a spus următoarele: ”domnișoară, am avut până acum presa și televiziune de mai multe ori în casa mea. Voiam să îmi vând un organ pe internet să repar casa. Mi-au promis că mă ajută. Au filmat, am discutat, mi-au întrebat vecinii. După ce au plecat am rămas doar un personaj în reportajele lor de mare audiență. De atunci nu am mai auzit de niciunul dintre ei. Am fost un personaj, atât. O poveste.”

I-am promis că merg, deși mergeam cu același gând, de reportaj  pe care îl recompensam cu multe lucruri pentru copii. Buzău încă mă așteaptă. Îmi țin promisiunea, doar a doua parte din ea. Fără cameră, fără niciun reportaj. Doar eu și copiii.

Ce am făcut eu

Am început cu cadouri de Crăciun la copii care nu au auzit niciodată de semnificația sărbătorii, care nu au mirosit niciodată un prosop curat sau nu s-au jucat cu adevăratele piese Lego. Fără presă, fără televiziune și tam-tam. Doar eu și ei la lumina lumânării și la căldura sobei, mânuind piese de lego și savurând suc Derby de 3L la preț de 3 lei sticla.

Am continuat cu haine pe care le-am strâns în parc și de care s-au bucurat copii de la orfelinat. Mi-am luat prietenii și chitarele, bongosul și ne-am lăsat rușinea și orgoliul pentru două zile în pasajul de la metrou Unirii. Și ne-am pus pe job, în fața a sute de mii de călători, și am falsat, zdrăngănit cum știam noi mai bine. Și ne-a ieșit. Și am făcut familii fericite. Unora le-am plătit datoriile, altora pur și simplu le-am luat suc de portocale. Și a fost bun.  A mirosit bine.

Ce trebuie să facem toți

Ce ar fi dacă data viitoare în loc de măruntul aruncat în buzunar lași câteva bancnote? Sau duci un sandviș. Sau pur și simplu arunci o sticlă de pe jos la gunoi. Sau donezi prea multele haine pe care le ai în dulap. Sau pantofii pe care nu îi mai porți.

Acum două săptămâni la Victoriei, în aglomerația de la ora 19, un om stătea în genunchi cu mâna la stomac. Atrăgea doar privirile trecătorilor. Nimeni nu avea curajul să spună nimic. Am așteptat, am stat să văd ce aș putea să fac. Mi-am făcut curaj și am încercat să dau o mână de ajutor. O poveste impresionantă, pe care nu am putut să o răsplătesc decât cu două banane, era tot ceea ce aveam. Dar asta l-a ridicat pe omul meu de jos, și i-a dat putere să meargă mai departe.

Noi nu putem schimba lumea.  Lumea are nevoie de noi ca să ne schimbăm și astfel îi vem schimba pe cei din jurul nostru, orașul unde locurim, țara noastră și, de ce nu,  apoi și lumea!

Nu pleca niciodată de acasă fără acest gând.

                                                                                    ”Ce pot face azi pentru a schimba lumea?”

1 COMENTARIU

  1. Tocami era un reprotaj cu cerseorii acre castiga 50 euro pe zi. Eu sunt profesor si am 200 euro pe o luna, si chiar am stresez. Nu dau bani, dar ofer mancare, haine.

    Fac diverse concursuri pentru copii pe blog si le dau premii.
    La scoala imi stimulez elevii cu diverse premii, carti, reviste sau semne de carte.

    Felicitari pentru ceea ce faci. :)

LĂSAȚI UN MESAJ