Interviu cu Octav Ungureanu

Încă din clasa întâi mama m-a dus la oftalmolog şi a descoperit că am nevoie de ochelari de vedere. Încă din clasa întâi mi s-a spus: “Tu vei purta ochelari tot restul vieţii tale. Nu există scăpare, nu te poţi opera. Poartă-i mereu şi vei vedea bine.”. Copil fiind, acest fapt m-a marcat (pe viaţă aş putea zice).

Dacă toată clasa întâi am purtat ochelarii, undeva prin a 2-a sau a 3-a au apărut “glumele” între colegi. Nu mai eram “Ariel”, ci eram “Aragaz cu 4 ochi”. Am crescut şi am început să iau în calcul tot mai des ce ziceau cei din jur. Undeva în clasa a 6-a îmi minţeam mama că port ochelarii la şcoală şi de fapt nu o făceam.

Mi-a fost foarte greu (undeva printr-a 10-a) să reîncep să port ochelarii 24/24 la şcoală sau printre orice fel de străini.

Cred că ai observat cât e de cald afară. Dacă nu, foarte bine, înseamnă că ai un fel de imunitate față de gradele de afară, lucru care îți oferă un avantaj imens în fața noastră. Folosește-te de el, oricine vrea în echipă un om care nu se plânge de căldura de afară.

Pentru noi restul în schimb, am impresia că am găsit soluția supraviețuirii pe timp de zi. Și, incredibil sau nu, ea nu vine din dușuri reci, ceaiuri calde sau aer condiționat, ci din pasiune. Am descoperit, printr-o întâmplare, că dacă faci ceva ce te pasionează cu adevărat, mentalul trece automat pe acel lucru, ignorând factorii de mediu. De ce sunt sigur de aceast lucru? Pentru că am descoperit că pot ignora căldura stând în fața aragazului. Cu flacăra aprinsă. Un lucru ciudat ai spune. Așa m-am gândit și eu, până când am realizat că de fapt mă simt foarte bine și nici nu mă mai interesează că afară pot găti şi fără flacără deschisă.

Ce este gelozia şi de ce este atât de dureroasă?

Te roade rău de capra vecinului? Sau capra vecinului îţi roade gardul? Oricum ar fi, Doctor Mental, gelozia asta necondiţionată şi irevocabilă înseamnă, de fapt, comparaţie. Ion are casa mai mare. Maria are sânii mai mari. Andrei are maşina mai scumpă. Johnny Depp le are pe toate.
 
Ce fac? Îmi rod unghiile, eventual şi pe acelea de la picioare. Cu ce scop? Sentimentele negative nu fac decât să dăuneze atât psihicului cât şi fizicului. Da, unii oameni sunt mai geloşi decât alţii. Nu înseamnă că “monstruleţul” din tine nu are şi punctele lui slabe. Haide să lovim gelozia unde o doare până nu ne loveşte ea!

Există un proverb pe care cu siguranţă îl ştim cu toţii: “Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.“. Pentru două săptămâni sunt coordonatorul unui grup de 18 copilaşi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Ieri o parte destul de mare din ei (peste jumătate de grup) a întârziat la o activitate în jur de 15 minute.

Nu, nu m-am dus să-i trag de urechi, nu m-am dus să zbier la ei sau să-i grăbesc… Nu-mi place să “trag” de oameni. Dacă ai convenit cu cineva că la o anumită oră trebuie să fii într-un anumit loc, atunci mi se pare de bun simţ să te prezinţi acolo la ora care trebuie.

Sunt din ce în ce mai întalnite îndemnurile precum: trăieşte-ţi viaţa în prezent sau trăieşte clipa. Probabil mulţi le spun deja din obişnuinţă însă adevărul este ca e ideal ca un om să trăiască în prezent, nu să rămână ancorat în trecut sau să viseze la viitor.

Altfel zis: “The past is a ghost, the future a dream. All we ever have is now“. Să le luam însă pe rand şi să vedem de ce e bine să le evitam.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

O compilaţie de 2 minute de “discursuri” motivaţionale. Pentru mine a fost “hipnotizantă”. Video primit de la Brânduşa.

De când mă știu n-am întâlnit mulți oameni care să mă convingă să fac anumite lucruri. Cu atât mai mult oameni care să mă motiveze cu un simplu discurs. Speaking-ul motivațional e o artă și, cred eu, în România foarte puțini știu să o facă. Sau foarte puțini pot fi motivați aici prin vorbire. Cred că asta se întâmplă atunci când unui popor îi lipsește spiritul naționalist, curajul, atitudinea de învingător.

Și totuși se poate! Am întâlnit și oameni care pot să mă inspire prin câteva cuvinte. I-am analizat puțin și am ajuns la câteva concluzii despre cum trebuie să vorbești ca să obții un discurs motivațional.

œ”Mi-am creat propriul univers intangibil.”

Toată lumea trăieşte cu impresia că galaxia “ego” din Universul “Mintea noastra” este intangibilă. Nu există niciun meteorit “al prieteniei” sau “al familiei” care să lovească suprafaţa sa. Şi Luna s-a crezut zeiţă, şi câţi meteoriţi îi strică suprafaţa? Să recapitulăm: Darth Vader îţi atacă teritoriul vast al ego-ului şi tu ripostezi cu lightsaber-ul în loc să o salvezi pe prinţesa Leah.

Imaginația stă la baza multor domenii de activitate. De fapt, dacă nu lucrezi într-un domeniu ce ține de tehnică, ba chiar și acolo uneori, imaginația este unul dintre elementele cheie pe care te bazezi. De mic ți s-a cerut să-ți pui imaginația la treabă. Ai observat deci că imaginația este înăscută, necesară dar destul de fadă uneori. De aceea este o caracteristică pe care merită să o antrenăm. Iar antrenamentul ei nu este nici pe departe un drum anevoios, mai degrabă un drum care îmbogățește simultan cunoștințele generale, imaginația, puterea de a înțelege anumite aspecte pe care le întâlnești în viață.

Deşi ne-am pornit cu avânt revoluţionar la drum, adică s-au înscris 8 participanţi în primele zile de la postarea anunţului şi am avut încă 5 promisiuni de la prieteni care nu au avut cum să se înscrie, am reuşit să ne întâlnim cu doar 8 doritori de brăţărit.

Am început prin a arăta care sunt tipurile de noduri şi cum se începe o brăţară, s-au ales culorile dorite şi am trecut la muncă. Ca şi la seara de origami, prăjiturelele au avut succes la participanţi. :) Dacă nu ar fi fost duminică, majoritatea ar fi plecat de la sesiune direct la magazinul de unde le-am zis că îmi cumpăr eu aţă…

Cei mai mici au deja ocupaţie pentru întreaga vară. Pentru cei mai mari a fost o ocazie bună de relaxare.

Mulţumim pe aceasta cale gazdelor primitoare – JCC Iaşi – care ne-au pus la dispoziţie locul de întâlnire şi pentru ajutorul acordat.

Facem o sesiune de brăţărit şi în Bucureşti?

Câteva poze aici… iar restul pe Facebook: