• Toleranța începe cu mine

    toleranta
    În ultima vreme nu mai mâncăm, am învățat că e corect să ne hrănim. Și sunt întru totul de acord cu asta. Totodată, este tot mai dificil să încropești un menu de restaurant fără să pierzi din vedere cel puțin vreo două modele de dietă. Deci, la modul general, avem cam așa: vegetarienii – includ oul și lactatele în dietă sau numai una dintre ele, veganii – au o alimentație exclusiv bazată pe legume, fructe și semințe gătite, raw-veganii - se delectează cu hrană vie (nepreparată termic) care, la rândul lor consumă hrana solidă, deshidratată sau crudă, gen salate sau cei care consumă numai hrană în stare fluidă și ne-vegetarienii, care să nu ne închipuim că ar consuma cu toții de toate și orice, ci fiecare, în funcție de cultură, preferințe, alergii și pofte. Și asta este numai unul din infinitele criterii după care ne diferențiem.

    Da, suntem diferiți, din fericire!




  • Toleranța. Virtute sau condiționare?

     

    copacul

    Să fii tolerant este ceea ce se vrea de la tine. Toleranța este o virtute pe care ți-o dorești asociată numelui tău, dacă ești tolerant înseamnă că ești un om bun și asta poate constitui garanția faptului că vei fi apreciat și chiar iubit de către cei din jur.

    Ce știm că înseamnă să fii tolerant?
    – Să îi accepți pe ceilalți așa cum sunt ei
    – Să fii mulțumit cu ceea ce ți se oferă
    – Să te accepți pe tine așa cum ești
    – Să fii îngăduitor cu limitele tale și ale celorlați
    – Să ierți.




  • Curajul de a reuși

    Curaj

    ”Toate visurile noastre se pot transforma în realitate dacă avem curajul să le urmărim.” – Walt Disney

    De când mă știu mi-au plăcut și îmi plac poveștile: să le ascult, să le citesc, să le culeg și să le împărtășesc cu cei care sunt dornici să le afle. În fiecare poveste poți găsi eroi cu care să te identifici, încercări la care poate ai fost și tu supus, răsturnări neașteptate de situație și rezolvări inspirate ale unor probleme care păreau condamnate să rămână fără soluție. Poveștile ne inspiră, ne emoționează, ne entuziasmează. Și, odată cu desfășurarea lor, începem să întrezărim tâlcul care ne aduce darul de înțelepciune și claritate de care, poate, se întâmplă să avem nevoie chiar atunci în viața noastră.

    Astăzi vreau să-ți împărtășesc povestea lui Ruben Gonzales, campion al SUA la sanie și de patru ori medaliat olimpic.




  • Eu sunt oglinda ta

    mahatma

    Cum ar fi lumea oare dacă, în loc să ne uităm chiorâș unul la celălalt când ne enervăm, ne-am privi în oglindă? Cum ar arăta pământul dacă specia umană, în loc să alerge nebună după impresii și adulări, s-ar uita în sine la fiecare pas?

    Să privim un pic o situație ipotetică: 2 prieteni se întâlnesc cu o persoană. Discută preț de 10 minute și apoi își continuă drumul. Primul prieten spune: “Ce arogant mi s-a părut omul ăsta!” Celălalt se uită mirat la el și îi răspunde: “Dimpotrivă, mie mi s-a părut a fi un om sensibil și timid.”

    Cei doi sunt prieteni, deci împart păreri și valori. Iar al treilea le-a oferit în discuție aceleași cuvinte, gesturi, dar nu aceleași impresii. De ce îl privesc diferit?




  • Interviu cu Laura Baban

    Interviu cu Laura Baban

    „Mă mănâncă palmele, cuvintele îmi stau în gât. Uneori în timp ce pedalez spre casă, deja scriu, deși n-am pe ce și mâinile mi-s pe ghidonul bicicletei”

    Laura scrie. Și nu oricum. Scrie cu sufletul și fiecare postare a sa pe Facebook aduce sute de likeuri, fapt ce a determinat-o să îmbrace toate cuvintele în coperta unei cărți. Și pentru că e izvor de întămplări și imaginație, acum e la cea de-a doua carte pe care încearcă să o publice. Povestioarele ei sunt despre Tic, un cățel năstrusnic care călătorește cu ea peste tot, de cele mai multe ori în coșul bicicletei. Iar alături de ea, pedalează și Andrei. Ghidon langa ghidon, cei doi traverseaza granițele țării și colindă Elveția, Germania și Islanda. Ce-a rezultat în urma experiențelor celor trei (da, l-am numarat si pe Tic, chiar dacă nu masoară nici cât un sfert de om), urmeaza să descoperim în volumul doi. Prin urmare, de la iubiri de pe Mușatini, la iubiri de prin lume, bipezi și patrupezi pedalează cu bucurie în suflet și limba pe afară (iar aici mă refer strict la Tic J ).

    Ce te-a determinat sa scrii și să publici o carte?

    Ideea nu mi-a aparținut. Nu știu dacă aș fi îndrăznit vreodată să mă gândesc la o carte a mea. Cu numele meu pe copertă. Văleu! Mi se părea mult! Eu stăteam între file și le citeam, nu pe coperți. Stăteam în fața rafturilor de bibliotecă, nu în biblioteci.

    Într-o zi Dana Balan (o jurnalistă de care vom mai auzi) mi-a scris: ”Laura, ce-ar fi să-ți aduni textele de pe Facebook și să scoți o carte? Ai deja punct culminant, pierderea și găsirea lui Tic!”. Ideea îi venise în contextul întâmplărilor cu câinii vagabonzi despre care se spunea că l-au ucis pe Ionuț, copilul de 4 ani. Era în desfășurare o campanie violentă împotriva câinilor. Iar o carte cu un cățel ar mai fi îndulcit poate imaginea lor în ochii oamenilor.




  • Prețul

    money-303844_1280

    Ne-am obișnuit ca pe fiecare lucru pe care ni-l dorim să găsim o micuță etichetă cu prețul exact și totul este foarte comod când îl pun în cântarul dreptei mele măsuri – “cât de mult îl vreau? cât merită? cât pot plăti pentru el?”- pentru a-mi putea da răspunsul asupra însemnătății acelui lucru care mi-a atras atenția. Uneori constat că verdictul e nedrept față de dorința mea, dar această luare de atitudine în care am inclus veridicul din mine, identitatea mea, mă extrage din a mă măsura după un sistem de coordonate exterior și mă conturează după propriul meu system: Ăsta-i prețul meu!



Mai sunt multe pagini motivaţionale: