• Scurt, la obiect și totodată simplu

    Scurt, la obiect și totodată simplu

    sursă poză

    O să fiu scurt, la obiect și pe cât de simplu pot.

    Ieri am crezut că mor.

    Nu pățești zilnic lucruri care să te ducă cu gândul la moarte.

    Dar ieri mi s-a derulat viața în fața ochilor. Am stat în timp și am vizualizat copilăria mea alături de părinți, familie, cum am fost în școală, în liceu, ultimii ani de viață, iubita, evenimente importante. Tot.

    A durat o secundă, dar, nu știu să explic cum, mi-am văzut toată viața pe repede-înainte.

    Sunt teafăr. N-am nimic. Am fost doar “atins” fizic de ceva ce putea să mă atingă fizic mult mai rău.

    După secunda aceea care a durat mult, în care aproape că am fost într-o transă ciudată, am fost furios.

    “Era să mor.”, încercam să conștientizez.

    “Bă, eu, acum, chiar era să mor.” …




  • Evoluția relațiilor de cuplu, în secolul 21

    Evoluția relațiilor de cuplu, în secolul 21

    Majoritatea adolescenților din zilele noastre și-au pus întrebarea “Cum au reușit părinții noștri sa mențină vie flacăra ce arde între 2 oameni în drumul lor comun?”

    Ce ne lipsește? Ce nu am înțeles cu adevărat? Ce facem greșit față de părinții noștri?

    Adevărul este că vremurile, nivelul de influențe exterioare precum și receptivitatea noastră la ele, au creat astăzi cu totul alte circumstanțe. Prin urmare nici nu ar trebui gândită situația așa, atât timp cât gândirea considerată productivă pe atunci, nu se mai aplică acum. Lucrurile s-au schimbat, însă schimbarea tratată cu atenție poate duce cu siguranță la ceva mai bun.

    Dacă suntem atenți la noi… în primele săptămâni ale unei relații, atunci când relația este în momentul de descoperire, atunci când trăim pentru prima oară senzația unică a sufletelor în apartenență vom observa că au loc anumite stări, procese și fenomene, ce ne adâncesc sentimentul de apartenență unul față de celălalt.




  • Dezvoltarea personală are loc acum, pe internet, și este ușor accesibilă oricui.

    I-am luat un interviu lui Cristian Ștefan despre dezvoltare personală pe internet și cred că te-ar putea interesa. :)

    Iată:




  • Ce-i mai simplu: munca cinstită sau jefuirea unei bănci?

    Ce-i mai simplu: munca cinstită sau jefuirea unei bănci?

    Ai disperată nevoie de bani, furi sau încerci să găseşti o cale de a-i face legal? Te-ai săturat de munca la birou şi nu ai nimic economisit, continui sau îţi demisia? Ai prea multe probleme şi nicio soluţie, te arunci de pe o stâncă sau încerci să te descurci cumva? Pentru unii, prima opţiune poate fi numită calea cea simplă. Şi nu de puţine ori am auzit persoane judecând alegerile altora ca fiind simple.

    A fura poate fi uşor, pentru un hoţ. În general, a face o alegerea e orice altceva, numai uşurinţă nu. De obicei oamenii preferă să nu fie puşi în situaţia asta. Dacă totul merge bine aşa cum e, de ce să schimbi, de ce să te confrunţi cu ceva nou? Am auzit cu toţii de zona de confort. A alege (şi nu vorbim de o pereche sau alta de pantofi) e egal cu a ieşi din zona de confort. De fapt, dacă alegi să jefuieşti o bancă în locul muncii cinstite, înseamnă că eşti cumva pregătit să suporţi consecinţele imediat. Aşa, opţiunea aleasă nu e nici pe departe cea simplă, dimpotrivă. S-ar putea să ajungi după gratii (asta da ieşire din confort).




  • Învață să crezi în tine și în visele tale

    Învață să crezi în tine și în visele tale

    În ziua de astăzi, adesea străbatem perioade de confuzie: uneori nu mai știm ce vrem, alteori vrem prea multe. A ști să ne stabilim scopuri adecvate în viață este un pas extrem de important pentru fericirea noastră: pentru a fi împliniți, echilibrați, pentru a evolua și nu pentru a abate pasul pe loc, având timp și energie pentru tot ceea ce este important și ne face plăcere.

    Dacă ar fi să stabilim câteva repere de urmat atunci când lucrăm cu obiectivele, care ar fi acestea?

    1. Stabilește-ți obiectivele corect, adică asigură-te că:

    a. sunt formulate în mod pozitiv  (“€œsunt curajos” în loc de “€œnu sunt fricos”)

    b. se referă la propria-ți persoană (nu hotărî tu pentru altcineva!)

    c. sunt etice (nu dăunează, intenționat, ție sau altcuiva)




  • Doar tu pierzi în lupta dintre emoții și gânduri

    Doar tu pierzi în lupta dintre emoții și gânduri

    Atunci când dai curs emoției, atunci când te exprimi în perfect acord cu ceea ce simți te bucuri la final de o stare de bine. Cu cât lași mai mult din emoțiile tale să iasă la exterior cu atât starea de bine va fi mai profundă și de mai lungă durată.

    Cele cinci emoții de bază sunt: frică, furie, durere, iubire, plăcere. Paradoxal, dar cum ai putea avea o stare de bine dacă tu exprimi… furie, să zicem? Simplu. Orice emoție se cere exprimată și, ea, mai devreme sau mai târziu iese la suprafață cu voia sau fără voia noastră. Mai simplu spus, indiferent cât n-am vrea noi să ne lăsăm emoțiile să iasă, ele tot ies, pentru că asta e menirea lor.

    E ca și când ai avea un copil în pântec și ai avea pretenția să nu-l lași să iasă… așa ceva nu se poate. Cumva el tot va ieși de-acolo. Acum, depinde și cum iese… poate să o facă natural, și-atunci și el și tu sunteți mai bine, poate să iasă medical, chirurgical, ceea ce, în ultimă instanță iar e bine sau poate să iasă aiurea, forțat caz în care el, tu sau amandoi sunteți vătămați, mai mult sau mai puțin. Așa e și cu emoția, ea poate să iasă firesc, atunci când vine, poate să fie scoasă cu ajutorul unui psihoterapeut sau poate fi blocată și va ieși ea când va găsi teren bun și va face ravagii în jur, fie va avea o intensitate prea mare, fie va erupe într-un moment total nepotrivit, fie modul în care se va exprima nu va fi deloc acceptabil din punct de vedere social, fie, chiar mai rău, va alege calea unor somatizări (emoțiile neexprimate se pot materializa în boli – de la simple migrene, până la diabet, ulcer și chiar cancer).



Mai sunt multe pagini motivaţionale: