• Evaluează-ți evoluția

    Evaluează-ți evoluția

    În ultima perioadă, majoritatea cautăm dezvoltarea personală și ne preocupă propria evoluție. Ăsta e un lucru bun, atâta timp cât suntem prezenți și mulțumiți și de treapta pe care ne aflăm, și de drumul pe care mergem spre ceea ce ne dorim.

    Din articolul de astăzi vei afla cum să-ți măsori evoluția și de ce e important să înveți atât din reușite cât și din greșeli. În plus, vei înțelege că nu există stagnare.

    Listă cu succese?

    Cred în ideea de a scrie micile sau marile reușite, pentru a-ți aminti că ești capabil. Însă dacă te rezumi doar la a scrie succesele, mintea ta va face legătura succes = stare de bine = sunt valoros, deștept, etc. Când ai un eșec, ghici ce asocieri va face?




  • Exprima T – Workshop de Încredere în Sine – Ediția a 2-a

    Exprima T – Workshop de Încredere în Sine - Ediția a 2-a

    Resurse, resurse, resurse… incrediente cu ajutorul cărora reușim să ne conducem prin viață și să realizăm diferite lucruri.

    Am ales un incredient de bază, precum sarea în mâncare, atunci când vrei să realizezi ceva foarte important pentru tine și/sau pentru ceilalți.

    Poți să fii pregătit din foarte multe puncte de vedere. Dacă cumva apare un gând în care nu tu ești primul care trece linia de sosire, șansele scad chiar înainte să înceapa cursa.

    Dacă lipsește încrederea în sine și în ceea ce poți face, mintea va da acele comenzi corpului care sunt în concordanță cu ceea ce crezi despre tine. Nu poți minți mintea subconștientă, asta este clar.




  • Povestea lui Battus

    Povestea lui Battus

    Săptămâna trecută mi-a atras atenția un lucru interesant pe care l-a spus un prieten, despre un fenoment care are loc în viețile oamenilor din jur. Am stat și m-am gandit puțin și am văzut că așa este. Nu am cunoscut toți oamenii din România dar s-ar putea să fie un lucru răspândit destul de mult în această țară. El este mai informat pentru că a înființat un ziar online ce a ajuns la zeci de mii de cititori și obișnuiește să aducă oamenilor știri ce alții nu îndrăznesc să publice.

    Este vorba de autoanaliză și de culegerea învățăturilor. Voi ilustrata toate acestea printr-o poveste:

    Battus a crescut într-o zonă de munte, fiind înconjurat de oi în cea mai mare parte a timpului. Când a crescut și-a cumpărat mai multe și-și câstiga existența din vânzarea produselor obținute de la acestea.

    Însă lucrurile nu erau ușoare pentru el. Într-o zi în timp ce se îndrepta către târg, a ajuns din urmă o femeie bătrână. A trecut pe lângă ea fără să spună nimic. După câțiva pași aude din spate:

    - Flăcăule, stai nițel și cu mine. Nu-mi place să merg singură.




  • Cum alegi: cu ochii închiși sau cu ochii deschiși?

    Cum alegi: cu ochii închiși sau cu ochii deschiși?

    Se apropie sezonul roșiilor. Toată vara mergi la piață să cumperi roșii. În funcție de informațiile pe care le ai la momentul respectiv, le alegi după diverse criterii: să fie roșii sau portocalii, rotunde sau țuguiate, să fie mici sau mai mari, să fie lucioase sau din contră, cu urme de pământ pe ele. Eu, când ajung în piață, înainte să trec de etapa asta a privitului la marfă, mă uit și la vânzător. Nu pot să cumpăr de la un om care nu-mi place.

    În afară de aspectul vânzătorului, restul sunt criterii în funcție de care toți alegem. Primul lucru pe care îl afli despre un obiect sau o ființă, este cum arată. Întâi vezi un om, îți faci deja o impresie, mai apoi te apropii, simți mirosul, vezi detaliile și abia la final vorbești cu respectivul și afli câte-n lună și în stele. Dar primul lucru pe care-l faci este să-l vezi.

    Și cu roșia de pe tarabă e la fel, o vezi, abia apoi o miroși și eventual îl întrebi pe vânzător cu ce a fost stropită. Te duci în piață și nu-i întrebi pe toți cu ce și-au stropit roșiile, alegi doar câțiva, care au roșii frumoase după gustul tău. Deci o primă judecată ai făcut-o deja.




  • Ce-i libertatea omului?

    Ce-i libertatea omului?

    Când ai 20 de ani și te simți în casa părinților ca-n colivie, căsătoria ți se pare libertatea supremă. Vorbesc acum din punctul meu de vedere, de femeie, ca să fie clar din capul locului.

    Și trăiești iluzia faptului că doar prezența părinților îți îngrădește libertatea. Începi să visezi Feți Frumoși care să te salveze din închisoarea confortabilă în care ai trăit o viață.

    Te îndrăgostești, se îndrăgostește și el de tine și totul pare perfect. Speri din tot sufletul să te ceară… poate că nu te cere primul, hai, nici al doilea, dar al treilea tot o face. Ești la un pas de fericire, statutul de om căsătorit va schimba radical lucrurile, din momentul în care ai spus DA, vei fi în sfârșit liber, fără constrângerile copilăriei, adolescenței.

    Hahahaha. Țeapă!

    Cât a trecut? Un an? Doi? Nu mai este ce-a fost? Nu e nimic din ce-ai sperat? N-ai nicio libertate? Ești perfect dependent de partener?




  • Restricția socială a iubirii

    Restricția socială a iubirii

    Societatea modernă impune o restricție socială a iubirii. Iubirea este una dintre emoțiile de bază, ca și furia, durerea, teama, plăcerea. Religiile și codurile morale îngrădesc iubirea și o definesc ca fiind ceva diferit de emoție, dându-i un sens mult mai larg, de angajament, iubire eternă. Societatea ne învață să nu trăim experiența iubirii pentru că ea angajează, este periculoasă și conține o amenințare.

    În principiu, prin privarea de iubire se reușește o penurie afectivă care este mult mai eficace în controlarea comportamentului uman decât brutalitatea și pedepsele.

    Nu da semne de recunoaștere în mod deschis

    Vouă pot să vă spun: “am un prieten deosebit de frumos. Este inteligent, misterios, cald, are simțul umorului. Am încredere în el. Sunt mândră că sunt prietena lui și sunt fericită când îmi acordă atenție.” Credeți că lui am curaj să-i spun toate acestea? Categoric nu, sunt sigură că le-ar interpreta ca pe o „invitație sexuală.” Mai ales că eu sunt femeie și el este bărbat, deci complimentele sunt și mai dificil de pronunțat.



Mai sunt multe pagini motivaţionale: