Cum să alegi profesia care ți se potrivește

Profesia care mi se potrivește?
Când eram mică îmi doream să devin judecător, avocat, sau ceva în acest domeniu. Mă pricepeam destul de bine la a primi ceea ce doream, știam să dau cu pumnul în masă și să găsesc dovezi, chiar un bun investigator, așa că bifam câteva dintre caracteristicile unui bun avocat. Știam de la bun început că niciodată nu voi deveni doctor – și asta pentru că de fiecare dată când vizionam un film, la scene care implicau sânge, seringi sau pumni în gură eu îmi puneam mâinile la ochi. Data trecută când am fost la analize, asistenta a stat 20 de minute până mi-am revenit din râs, căci așa ascundeam eu teama de seringi.
În orice caz, un lucru era cert: medicina era tăiată de pe listă.
Printre facultățile la modă se număra ASE-ul. Toată lumea dădea la ASE. În ceea ce mă privea, îmi era foarte clar în mine: nu mă pricepeam la matematică, deci facultatea era tăiată de pe listă. Oricât business mi-ar fi plăcut să fac. Nu ASE. (să nu credeți că am ceva cu această facultate, doar că nu mă împăcam eu bine cu matematica)
La Litere știam clar că nu am șanse, profesoara de română îmi spuse de multe ori părerea ei față de inteligența mea și chiar m-a pedepsit cu un 4 atunci când încercam să explic, gesticulând, despre ceva operă, pe care nu mi-o amintesc. 4 pentru gesticulat!
Apoi urma Politehnica, tradiție în familia mea, tată – fiu. Dar ce să caut eu într-o mare de băieți, eu paralelă atât la algebră cât și la fizică? Deci clar încă o facultate tăiată de pe listă.
Și pentru că nu am vrut să dau la o facultate doar de dragul de a o face, am început să mă focalizez asupra a ceea ce îmi plăcea să fac și care erau abilitățile mele care mă caracterizau cel mai bine. Și cu care, evident, mă puteam mândri.
Am încercat chiar și cu conservatorul, dar era clar că nu am nicio șansă.
Mereu mi-a fost frică să scriu. Îmi era frică să nu greșesc, căci mereu am fost mult prea orgolioasă pentru vârsta mea și preferam să nu scriu decât să o fac greșit. Începusem să particip la concursuri de oratorie, îmi făceam discursuri și veneam cu ideile tatălui meu, dar mereu mi-am simțit lipsa din meritele ce îmi erau atribuite.
Și așa mi-am făcut blog, scriam numai idioțenii pe el, dar cel puțin scriam.
Și de aici a început totul. Așa că experiența mea o voi transforma în 4 pași care m-au ajutat să ajung unde sunt acum.
Primul pas – ai încredere în tine
Dacă nu vei începe să îți oferi credit nu vei ajunge nicăieri. Mereu vei fi doborât de cei cu calități mult mai puternice decât ale tale. Uită-te în fiecare dimineață în oglindă și spune-ți: POT! Poți să faci absolut ce vrei, trebuie doar să ai încredere în tine. Să îți iei inima în dinți și să îți promiți că vei fi cel mai bun. Devenim ceea ce gândim, spunea un filosof. Așa că, gândește-te că ești un tip/tipă care VA OBȚINE, nu care poate să obțină, care VA FACE, nu care poate face și care VA FI!
Fără încredere în tine, îmi pare rău să îți spun, dar nu prea îți vei îndeplini scopurile și visurile.
Al doilea pas – cunoaște-ți abilitățile și dezvoltă-le
Prietena mea mereu vine la mie și îmi spune că nu crede că facultatea pe care și-a ales-o este întocmai ceea ce ea vrea să facă. Nu se vede într-o bancă, nu se simte confortabil și își dorește altceva.
Înainte să îți alegi facultatea sau jobul la care vrei să aplici, fă-ți o analiză interioară. Care sunt abilitățile mele? Cunoaște-e pe tine însuți, după cum bine zicea Aristotel.
Știi să scrii? Nu contează dacă îți place, contează să ai calitățile necesare pentru a putea face acel lucru. Și mie îmi place nespus de mult să cânt, dar încă nu am cunoștințele necesare pentru a da la Conservator.
Te descurci cu banii? Îți place munca la birou, te vezi pe tocuri și aranjată în fiecare zi? Băncile sunt pentru tine sau companii multinaționale.
Vrei să fii mai comod, te vezi umblând mereu în Converși și tricouri cu metal head? Probabil agențiile de publicitate vor căuta oameni originali, diferiți, cu idei creative.
Îți place să desenezi? Facultatea de arhitectură caută oameni cu acest talent.
Ești bun la fotografie? Deși nu cred în puterea unei diplome în fotografie, experiența este mult mai reprezentativă, așa că poți porni de la un blog, exprimă-te, lasă-i pe ceilalți să îți descopere talentul.
Îți place să vorbești mult, când erai mic mereu țineai spray-ul mamei în mână și te credeai la televizor? De ce nu încerci jurnalismul?
Îți recomand și aceste cărți:
„Identitatea profesională” – Herminia Ibarra.
„Alege profesia care îți aduce succesul” – Patrick de Saint Lorette, Corinne Goetz.
Al treilea pas în a reuși este să îți oferi posibilitatea să greșești
Citeam într-una dintre cărțile mele de Creative Writing că trebuie să îți oferi ocazia din când în când să greșești. Da, ai auzit bine! Niciodată nu o să ajungi editor din prima, sau manager într-o instituție, dacă printre pașii care te duc către acea funcție nu s-a numărat ”greșeala”. Altfel, nu poți învăța. E OK, suntem oameni și printre caracteristicile noastre se numără capacitatea de a greși. Însă, greșeala poate fi fatală dacă nu înveți din ea. Nimeni nu te va lăsa din prima să faci o operație la care ai visat de când erai mic. Trebuie să faci lucruri mai mici, pentru a le construi pe cele mari.
Orgoliul din mine rar m-a lăsat să arăt celorlalți că greșeam. Nu voiam să greșesc. Dar acum realizez că nu aș fi ajuns niciodată acum, aici, dacă nu învățam din greșeli. Și, mai mult, nu îmi pare rău de nicio greșeală pe care am făcut-o, căci toate mi-au oferit o încredere mult mai mare în mine și m-au învățat ceea ce cărțile nu îmi spuseseră niciodată.
Al patrulea pas – nimeni nu umblă în papucii tăi
De multe ori îi lăsăm pe alții să ia decizii în viața noastră. De multe ori ne lăsăm acaparați de părerile celorlalți și mânați de sfaturile lor. Nu este greșit, dar ce trebuie să știm din asta este ca orice decizie pe care o facem are consecințe, pe care DOAR noi le suportăm, nu și ceilalți.Este așa de ușor să dai sfaturi. Dar nu totdeauna aceste sfaturi sunt benefice
Trebuie să conștientizezi că TU EȘTI SINGURUL care știe secretul despre tine. Tu ești singurul care mergi pe drum, singurul care va suporta consecințele alegerilor pe care le-a făcut.
Probabil prietena ta și-a dat cu părerea că nu ai deloc cunoștințele necesare pentru un test, așa că nu te-ai dus. După ce ai văzut subiectele- ce simple erau, nu?
Trebuie să învățăm să ne focalizăm pe ceea ce suntem noi, nu pe ceea ce vor ceilalți de la noi.
Definește-te, caută-ți calitățile și nu lăsa niciun vis îndeplinit dacă aia este tot ceea ce îți dorești.
Nu știi la ce ești bun? Acordă-ți un timp și le vei descoperi cu siguranță, doar tu ești cel care te cunoști cel mai bine. Nu lăsa părerile celorlalți să îți spună că nu poți face ceea ce ți-ai dorit toată viața. Și, cel mai important, Niciodată nu este prea târziu să faci ceea ce îți dorești!
TU EȘTI SINGURUL CARE VA SUPORTA CONSECINȚELE.
p.s. Atunci când mi-am ales facultatea, m-am focalizat pe abilitățile mele. Vorbeam mult, îmi plăcea să scriu, mă delectam cu lectura, eram mult prea curioasă, chiar îmi puneam întrebări legate de politică. Ei bine, cam ăsta ar fi profilul unui jurnalist.
Acum, după ce am terminat facultatea, m-am hotărât că vreau mai mult, așa că m-am dus către brand management, și vă zic sincer că habar nu am cu ce se mănâncă meseria. Important era că mă încradram printre abilitățile necesare.
ASTA VREAU ȘI DE LA VOI!