De fiecare dată când cineva spune că România este de căcat…

Am fost pentru 4 zile în Praga și am tras două concluzii despre care voi scrie foarte pe scurt aici:
1. TOȚI străinii cu care vorbeam, fără excepție, spuneau că situația lor politică este nasoală, că au probleme, că nu le place președintele sau partidul care-i la putere, că nu le plac diverse lucruri, dar niciunul din ei nu a spus că țara lui este de căcat.
Toți cei cu care am vorbit s-au plâns de țara lor, din anumite puncte de vedere, dar toți mi-au lăsat impresia că aia e țara lor și vor face orice s-o ajute.
Am vorbit cu cehi, spanioli, austrieci, irlandezi, polonezi, bulgari… toți au avut ceva negativ de spus despre țara lor, dar per total, nu au zis în nicio clipă că țara lor este nașpa! Mi-au dat doar de înțeles că există probleme ce se vor rezolva.
Asta, desigur, spre deosebire de noi, care avem probleme și, în loc să le rezolvăm, fie fugim în alte țări, fie așteptăm să le rezolve alții. 🙁
2. Și în completare… de ce oare-i greșită atitudinea noastră? De ce nu e corect să spunem că țara noastră e nasoală?
Eram în avion, tocmai aterizam pe Otopeni după o oră și jumătate de stat între doi străini. În stânga ceva neamț, în dreapta ceva grec (cred). Am fost înghesuit, zborul a fost neplăcut, dar… asta este.
Cu cel din dreapta, grecul, nu schimbasem nicio vorbă. Cu cel din stânga am făcut vreo 2 glume, ca să treacă vremea.
Bun. Aterizează avionul pe Otopeni. Lumea se ridică și începe să-și strângă bagajele de mână…
Ș-atunci eu îi zic neamțului: „No lights?” – pentru că în avion toate luminile erau stinse și era greu să-ți găsești bagajul – și repet, eram în aeroport, la sol, opriți.
Neamțul zice: „This is Romania, what do you expect?”
Și atunci mi-a picat fața. Neamțul ăsta avea o părere extrem de proastă despre România. Și abia aterizasem.
Țin să menționez că eram într-un avion „Czech Airlines”, deci România n-avea nicio vină pentru lipsa luminii.
I-am aruncat o privire urâtă și am plecat fără să-i mai zic nimic. Mă enervase prea tare atitudinea lui.
Și da, spusese „This is Romania” cu un imens zâmbet pe buze. Se aștepta poate să încep să râd în hohote.
Hai să avem grijă de ceea ce spunem. România nu-i chiar de căcat.