.
Câte cărţi pe care vrei să le citeşti există în lumea aceasta? Câte stau de luni bune pe rafturi, aşteptându-te să le citeşti? Câte stau încă în magazine, necumpărate, sau pe liste „De citit”?
Eu am peste 25 de cărţi în casă care-s pe lista mea de „vreau neapărat să le citesc”… Dar nu-mi fac timp. Pentru că cititul e un proces destul de lent, ce necesită mult timp, atenţie şi concentrare. Aşa e?
Eu aşa credeam că este! Dar nu e chiar aşa! După două zile de curs am ajuns la o alta concluzie:
Cititul este ceva plăcut, relaxant, deloc lent, care ar trebui să-ţi facă maximă plăcere. N-ar trebui să dureze mai mult decât ţi-ai dori tu să dureze. Niciodată nu-i bine să faci ceva ceea ce nu-ţi place… atunci de ce să citeşti orice în lumea asta dacă ai impresia că cititul e un proces lent, uneori plicticos, ce necesită foarte multă atenţie?
Azi am citit trei cărţi! Cele trei din imagine.
Da, le-am citit. Într-o singură zi. De fapt… în câteva ore. Patru sau cinci ore. Cu pauze! Şi fără epuizare. Cu ce-am rămas din ele? Cu tot ce mi-am dorit!
Cum e posibil să citeşti atât de mult şi atât de repede?!
Nici eu nu credeam că-i posibil! Nu mă consider un om care citeşte mult. Dimpotrivă, citesc destul de puţin faţă de cât mi-aş dori. Pe deasupra, citesc şi încet comparativ cu alţii. Când mi s-a spus că pot citit o carte într-o oră, n-am crezut nicio clipă că e adevărat!
Se numeşte photoreading (sau „fotocitire”, pe româneşte) şi e vorba de o tehnică dezvoltată de Paul Scheele prin care oricine poate citi ceea ce-şi doreşte mult mai repede şi poate extrage/învăţa cu uşurinţă tot ce-si doreşte dintr-o carte.
De fapt scopul este: Să citeşti ce ai de citit în timpul pe care îl ai, la nivelul de înţelegere de care ai nevoie.
Cum se face, deci, această fotocitire?
Se face în 5 paşi aplicaţi fiecărui material/carte şi cu diverse metode de citire rapidă – precum cititul ritmic, cititul pe sărite etc.
Pasul cel mai interesant este cel în care se fotociteşte cartea – adică cartea se ia şi se răsfoieşte de la un cap la altul, pagină după pagină, cu o viteză de aproximativ o pagină pe secundă, fără să te uiţi la ceea ce scrie, ci la întreg, la foi.
Deci nu citeşti cartea cuvânt cu cuvânt?
Nu mereu! Dar dacă simt nevoia, pot citit chiar cuvânt cu cuvânt. Din 5 cărţi citite în două zile, la o singură carte am simţit nevoia să citesc TOT, să aprofundez. De ce doar la ea? Pentru că simţeam că de la ea mai pot scoate înformaţii. De ce la celelate cărţi am folosit metode de citire-rapidă doar? Pentru că informaţiile scoase au fost îndeajuns pentru a-mi îndeplini scopul pentru care lecturam.
Pentru fiecare carte citit trebuie să ai un scop. Din scop provin întrebări. În urma citirii apar răspunsurile. Dacă citeşti fără întrebări, probabil citeşti beletristică. Dacă nu citeşti beletristică şi totuşi nu citeşti fără un scop clar, atunci probabil citeşti degeaba.
În două zile ai citit 5 cărţi cu această metodă? Şi funcţionează?!
Da. Ştiu, e incredibil. Sincer, nici mie nu-mi vine să cred. Iniţial am fost sceptic! Dar a funcţionat.
Am 5 cărţi pe care, în mod oficil, le-am citit. Ştiu să le fac un rezumat, pot să le fac o recenzie, pot să spun măcar 10 idei principale despre fiecare… Tu poţi face asta cu ultima carte pe care ai citit-o?
Am fost întrebat dacă citind atât de repede rămân şi cu informatii. DA! Culmea este că acum, de când fotocitesc, rămân cu informaţii mai multe şi mai clare din simplul motiv că scopul lecturii e clar şi întrebările ale căror răspuns le caut în carte sunt foarte clare. Şi, ca totul să fie de lungă durată, structurez toate răspunsurile într-un mindmap.
Acum am un mindmap plin cu informatii pentru fiecare din cele 5 cărţi citite! (pentru o carte am două mindmapuri, pentru că am avut două scopuri şi două seturi diferite de întrebări) – e ca şi cum am citit cartea de două ori din două motive diferite.
Am scos eu toată informaţia din fiecare din cele 5 cărti? Poate că nu. Poate că da. Cer este că am scos atât cât am avut nevoie ca să-mi satisfac scopul iniţial!
Voi reciti aceste cărţi? Nu pe toate. Unele nu merită, altele simt că mi-au dat tot ce au avut de oferit… Dar altele vor fi recitite cu siguranţă!
Eu cum pot fotociti? Pot să fac şi eu asta? În două zile?
Problema noastră cu cititul este faptul că suntem perfecţionişti! Am fost învăţaţi că cititul se face cuvânt cu cuvânt. Că trebuie să citim TOT, obligatoriu. Dar de câte ori nu dăm de text de umplutură în cărţi? Sau de text pur şi simplu irelevant pentru noi? De multe ori!
De ce să nu sărim peste el?
Centre de studiu referitoare la citit spun că esenţa oricărui material este în proporţie de 4 până la 11% din material! Cum ar fi să poţi lua acest procent „la crem de la crem” din carte super-rapid? Despre asta-i fotocititul de fapt.
Pentru a învăţa fotocititul va trebui să ne dezvăţăm de acest perfecţionism în citit.
E o chestie de mentalitate. În prima zi a cursului de photoreading simţeam că nu e MORAL să sar pasaje din carte. Simţeam că-mi scapă informaţii. Dar mă înşelam. La final eu aveam un răspuns pentru fiecare întrebare. Am primit de la carte ceea ce mi-am dorit să primesc de la ea.
Mai există material interesant în carte? Poate că da! De ce nu l-am citit? Pentru că nu este ceea ce am căutat… de data asta.
Fotocititul este ideal pentru cărţi de dezvoltare personală! Indiferent de subiectul abordat: public speaking, frică, schimbări, familie, atitudine, bani…
Prin fotocitire poţi învăţa o limbă străină în ~3 luni!
Cum? Prin fotocitirea dicţionarului. Nu citirea lui. Doar fotocitirea lui. Şi ascultarea unor casete cu limba vorbită.
La fel poţi fotociti orice fel de carte „practică” despre mâncare, atitudini, sport… Şi totul se va „downloada” la tine în cap precum în filmul Matrix!
REZUMAT!
1. Fotocititul e o tehnică de citit ceea ce e de citit în timpul avut, la nivelul de înţelegere necesar.
2. Fotocititul se face prin 5 paşi aplicaţi oricărei cărţi: Pregătirea (stării mentale), Previzualizarea (cărţii), Fotocitirea, Postvizualizarea şi Activarea.
3. Capacitatea creierului nostru e mult mai mare decât credem.
4. Orice carte citită are nevoie de un scop clar! „Citesc această carte ca să aflu mai multe despre fericire.” sau „Citesc această carte pentru că vreau să seduc.” sau „Citesc această carte pentru că sunt depresiv şi vreau să aflu cum să ies din depresie.” – din scop apar întrebări concrete, clare, la care cauţi răspunsuri.
5. Orice lectură are nevoie de un mindmap la care să revii la nevoie.
6. TOTUL este o joacă!
7. TOTUL este posibil, dacă crezi că este posibil. Crezi că poţi citi trei cărţi într-o zi? Atunci poţi.
Oricine poate fotociti. E uşor, se învaţă relativ rapid, e distractiv şi e super-eficient!
E greu de explicat detaliat un întreg proces de învăţare într-un simplu articol pe un blog. Am vrut aici să te fac să înţelegi care-s rezultatele mele şi cam cum funcţionează tehnica. Dacă nu am fost foarte clar, poţi oricând să îmi laşi mai jos un comentariu. Promit să răspund! Totodată, dacă nu ai întrebări, recomand citirea comentariilor de mai jos…
Dacă eşti foarte interesat de fotocitit, urmatorul curs va avea loc in 21 – 22 ianuarie si îţi , o persoană excepţională si care te poate ajuta fiind și executive coach.
Daca te hotaresti sa participi la curs scrie in casuta ”mesaj” codul promotional ”Motivonti2017” si ai un cadou din partea noastra:
- Cartea “You asshole, YOU caused it!” scrisa de Connie in valoare de 28 de lei.
-
T. Harv Eker – Secretele mintii de milionar.
-
Gary Keller, Jay Papasan – Un singur lucru.
Te las cu Connie, cea care m-a învăţat cum să fotocitesc!
72 de răspunsuri
Foarte tare articolul.
Sunt la Litere, si noi asta invatam (printre altele): scopul lecturii, si cum estetica textului a fost eliminata in defavoarea lecturii sociala/de identificare/istorica etc. -> adica pt un scop anume. Deci e un subiect interesant de dezbatut.
In alta ordine de idei, noi avem tone de carti de citit, de la canoanele literaturii pana la carti de teorie literara care sunt intesate de informatii ce trebuiesc invatate/asimilate in fiecare paragraf. Asadar pe cat de eficienta ar fi metoda asta la o lectura de „placere” (prin placere intelegand scop informational sau interes estetic), in cazul meu unde trebuie sa asimilez cat mai multa informatie din carte (si cea de ordin social/istoric, si lectura de identificare, si sa compar cu alte curente/alti autori, etc), ma tem ca tot „cuvant cu cuvant” trebuie sa citesc respectivele carti, si nu numai odata.
Lasand cazurile speciale la o parte: parca altul e sentimentul cand citesti o carte si te prinde, te scufunzi in cuvintele ei si relationezi cu personajele, uitand de realitatea imediata, si altul cand o „scanezi” contra cronometru.
Total de acord, sentimentul e foarte diferit! Ambele sentimente sunt de victorie. În cazul citirii clasice, eu simţeam „plăcere”. Simţeam ceva hedonist, de scurtă durată. Eram inspirat pentru două ore sau două zile. Acum simt ceva mai valoros. Simt că sunt un burete. Simt că sunt extrem de eficient. Sunt o victorie imensă… nu cantitativă („am terminat 300 de pagini”), cât calitativă „am învăţat atât de multe!”.
Trăim în mileniul vitezei, suntem bombardaţi cu informaţii şi avem timp limitat. Tu ai multe de citit şi asimilat la facultate şi nu văd niciun motiv pentru care NU te-ai folosi de fotocitit.
E falsă afirmaţia ta: „Mă tem că tot cuvânt cu cuvânt trebuie să citesc respectivele cărţi, şi nu numai o dată”.
Chiar şi articolul meu îţi oferă 100% din informatii fără să citeşti cuvânt cu cuvânt. Am avut mult text de umplutură.
Totul ţine de atitudinea ta faţă de carte, faţă de informaţia pe care vrei s-o „prinzi”.
„trebuiesc” ??? ziceai ca esti la litere??? vai si amar…
o metoda foarte interesanta pe care vreau neaparat sa o aplic, desi lectura in sine e o placere pentru mine, sint cazuri cind trebuie sa consult mai multe surse in diferite scopuri in aceeasi zi,iar aceasta modalitate ma va ajuta la sigur. multumesc ca ai impartasit aceasta experienta cu noi
Rodica, cu mare plăcere!
Eu am simţit că am descoperit un mare secret care mi-a schimbat viaţa şi faptul că aş putea să-l împărtăşesc poate doar să mă bucure! 🙂
Crede-mă, e o experienţă extraordinară!
Sper să ajungi să faci fotocitire curând! 🙂
Salut!
Am citit despre tema asta mai demult, am inteles ca se tin si cursuri in marile orase, dar niciodata nu am reusit sa ma sincronizez cu programul.. Am incercat cu beletristica, singura, dar nu mi-a iesit cum ma asteptam. Am reusit sa retin cateva cuvinte, idei simple. Atat. Daca ar fi trebuit sa enumar trasaturile dominante ale unui personaj sau sa dezvolt niste idei referitoare la actiune, nu mi-ar fi iesit prin photoreading.
Acum ma pregatesc pentru medicina in alta limba decat romana. Cum ma poate ajuta tehnica citirii rapide, avand in vedere ca am o multime de termeni si procese de invatat?
De aceea menţionez în articol că beletristica e altfel. În beletristică rareori ai un scop foarte clar, rareori ai întrebări concrete la care cauţi răspunsuri.
Scopul la beletristică e să te relaxezi, să citeşti o poveste frumoasă… şi atunci nu ai semne de întrebare. Ai putea să ai, poate, dar nu ştiu cât sens ar avea.
„Cum arată personajul x” ar fi o întrebare în cazul tău, dar nu ar fi prea distractiv să citeşti o carte de beletristică doar ca să poţi descrie un personaj…
Dar, în cazul în care cartea ta de beletristică e pentru la şcoală şi urmează să faci descrierea personajelor… atunci ai un scop clar şi câteva întrebări. Fotocitirea va funcţiona în acest caz.
La medicină şi alte subiecte pe care le înveţi cu scop clar fotocitirea te face să devii foarte eficientă, în sensul că în loc să citeşti rând cu rând, parcurgi exact partea cu termenii şi procesele de interes.
Îmi dau seama că mi-e greu momentan să explic într-un mod clar cum ar funcţiona pentru tine această metodă, dar ştiu că pentru mine a funcţionat. Trebuie să înţelegem şi să acceptăm că în cărţi există foarte multă informaţie ce nu ne este de interes. Ea este interesantă, desigur, dar nu e de interes. Aşa e şi în cazul tău cu medicina. Tu vei scoate doar ce te interesează.
+ nu confunda „citirea rapidă” cu o înţelegere incompletă/mică. Tot ce citeşti rapid îţi intră în cap foarte bine. Desigur, dacă vrei asta. 🙂
Dacă tot n-am fost clar, încerc să o rog pe Connie să-ţi răspundă chiar aici.
Zi faină!
imi place foarte tare ideea cu fotocititul, dar nu prea am inteles exact cum se face. poti explica, mai ca la prosti, pasii? :))
Cristian, o să îi explic cât de bine pot, dar îmi dau seama că e destul de greu să vizualizezi cum se fac, concret, doar citind despre ei. Şi mie mi-a fost puţin greu să înţeleg la început ce trebuie de fapt să fac.
Avem o carte. Despre public speaking. Pentru că vrem să vorbim mai bine în public. Şi avem 5 paşi:
1. Pregătirea – aici îmi formulez un scop clar pentru care vreau să citesc şi intru în starea mentală pentru învăţare (pentru a intra în starea mentală am folosit nişte tehnici de relaxare, nişte muzică potrivită pe fundal etc. – whatever works for you… dar trebuie să ai starea potrivită. nu poţi citi agitat. sau, cel puţin, eu nu pot.)
Şi avem un scop: „vreau să devin un public speaker mai bun”.
Şi avem o stare mentală potrivită, suntem entuziasmaţi că vom învăţa… (eu mă entuziasmez când învăţ ceva ce-mi doresc să învăţ…)
2. Previzualizare – te uiţi pe scurt peste material – pe coperţi, pe primele 2 paragrafe, pe ultimul paragraf, evaluezi materialul în raport cu scopul tău. E bun sau nu materialul? Aici decizi dacă merită să mergi mai departe sau nu. Adesea ne plac anumite cărţi din cauza titlurilor, din cauza coperţilor, dar după 2 pagini ne dăm seama că nu e ceea ce vrem să fie cu adevărat în carte.
Dacă te decizi că-i o carte valoroasă, ce serveşte scopului… mergi la pasul 3.
3. Fotocitirea – voi scrie cuvânt cu cuvât din micul meu manual: „Accesează nivelul de resurse. Afirmă abilităţile personale şi scopul faţă de materialul respectiv. Fotofocalizează-te luându-ţi un punct fix de prezenţă (tehnica mandarinei) şi privind uşor la cele patru colţuri ale cărţii sau paginii. Menţine o stare stabilă în timp ce dai paginile cărţii repetând ritmic cuvinte de relaxare. Respiraţia rămâne adâncă şi egală.” – sună a un fel de hipnoză, dar nu-i deloc aşa. Ochiul omenesc conţine apoximativ 7 milioane conuri şi 130 milioane bastonaşe neuniform răspândite. Fotocititul este de fapt citirea cărţii cu bastonaşele (adică în fotofocus). E un fel de „Download” al cărţii în nonconştientul nostru. Sună SF, ştiu. Dar mi-a dat rezultate…
4. Postvizualizarea – Se face imediat după fotocitire. Se parcurge materialul scris şi se extrag cuvinte cheie la întâmplare. Recomandat este să te laşi dus de val, de intuiţie, să ai încredere în cuvintele selectate cu uşurinţă. Cam 15 cuvinte. Pentru fiecare cuvând formulezi întrebări ce servesc scopului tău iniţial.
Spre exemplu, am citit „Brand You 50” de Tom Peters şi am ales cuvântul „proiect”. Am formulat întrebarea: „Este brandul personal un fel de proiect cu mine?”. Culmea, în carte există mai multe paragrafe care chiar asta zic… faptul că brandul personal e un proiect personal.
Apoi am ales cuvântul „emană” şi m-am întrebat „Ce emană un bun brand personal?”. Atenţie, întrebările mele servesc scopului meu. Scopul era să am un brand personal bun.
5. Activarea – Se face la 10-20 de minute după fotocitire (sau după un somn). Atunci iei cartea la puricat şi foloseşti tehnici de citire rapidă pentru a căuta răspunsuri la întrebările din punctul anterior. Din 15 întrebări am răspuns la ~8. Dar, între timp, am găsit alte informatii valoroase şi mindmap-ul meu (pe care-l fac pe o foaie velină tot în acest punct de activare, cu cartea în braţe) este foarte-foarte bogat, plin de informaţii.
E posibil ca o carte să aibă nevoie de mai multe activări. E posibil să schimbi scopul citirii şi de aceea s-o reactivezi.
Am citit acum 2 zile (prima carte pe care am făcut fotocitirea) aceasi carte de două ori: Un pământ nou – de Eckhart Tolle. 255 de pagini.
Prima dată scopul citirii a fost „Pentru a-i face o recenzie.” – Scop destul de prost. Pentru că mi-a fost greu să vin cu întrebări relevante. Dar am un mindmap full de răspunsuri la întrebăi precum: „Care-i cel mai mare paradox al lumii?”.
A doua oară când am activat aceaşi carte mi-am pus alt scop: „Să fiu un om mai bun.” – şi acum am un alt mindmap full de răspunsuri… dar diferite! 🙂
Aş putea s-o mai activez de câte ori simt nevoia… Dar, sincer, acum nu mai simt nevoia. Am scos din carte foarte multe răspunsuri şi învăţături.
Desigur, poate că nu-s toate! Dar, pun pariu că printr-o citire normală, pe care o făceam până acum, nu rămâneam cu atâtea informaţii… şi nicidecum într-un timp atât de scurt.
Am fost mai clar? 😀
Am înţeles cam despre ce-i vorba şi am să încerc şi eu, să văd ce iese. Îţi mulţumesc pentru că ai stat să scrii atât!
E al doilea articol pe care il citesc in ultima saptamana despre photoreading. Am de vreo 2 ani un curs de Paul Scheele despre photoreading, dar am tot amanat sa-l urmaresc, cel mai probabil din cauza scepticismului.
Dar acum sunt foarte hotarat sa-l urmeasc. Tare as vrea sa citesc o carte in 2 ore 😀
Încercarea moarte n-are! La mine are rezultate superbe. Merită măcar încercat! 🙂
Şi mai e ceva ce am învăţat în acest curs: dacă îţi iese un material/carte în cale, atunci ia-o ca pe o oportunitate. Încearcă să vezi ce poţi scoate din el. Fii un burete! Dacă tu ai materialul lui Paul Sheele, vezi ce-i cu el!
Am fost sceptic în prima zi din curs. Maxim de sceptic. Eram gata să renunţ. Dar am pus multe întrebări şi am înţeles care-i povestea. Apoi am văzut rezultate. Şi când ai rezultate… e ca şi cum l-ai vedea pe Dumnezeu cu ochii tăi şi ai încerca să explici ateilor că Dumnezeu există. 😀
de cand urmaresc ideea ! o s-0 aplic sigur ! motoc
Calculator inchis,exersam 🙂
Interesant! Am tone de carti de citit si de invatat in cel mai scurt timp posibil. Pana acum am mai scapat cu tutoriale sau materiale video. Norocul meu este ca am memoria vizuala buna, iar treaba asta cu fotocitirea cred ca ar fi destul de buna pentru mine. Am sa incerc!
Eu am gasit intamplator un scurt mp3 de Paul Sheele: „Cum sa-ti maresti viteza de citire in 10 minute” si aplicand metoda de acolo am reusit in primele 2 minute sa citesc cu mai mult de 50 la suta fata de inainte,si tot exersand si mai rapid.Acum multumesc pentru acest aricol pentru ca vreau sa citesc mai mult de 100 pagini in 2 ore si chiar ma intrebam cum as putea face :).
Cu mare plăcere! Dacă ai întrebări vreodată… nu ezita! 🙂
Spune.mi si mie de unde ai descarvat
ce gasim din studierea altor materiale:)
http://www.adevarul.ro/life/viata/Fotocitirea-o_solutie_pentru_oamenii_ocupati_0_243576187.html#
Intrigată de afirmaţia lui Paul Scheele, fondatorul acestui concept, potrivit căreia poţi parcurge 25.000 de cuvinte într-un minut, psihologul Danielle S. McNamara a făcut, în anul 2000, un raport despre fotocitire pentru Centrul de cercetare Ames al NASA. McNamara, care a urmat cursul, a făcut o serie de teste la finalul cărora a ajuns la concluzia că modalitatea normală de a citi şi fotocitirea necesită aproximativ aceeaşi perioadă de timp.
La un test, experta a răspuns corect la 37 de întrebări din 38 după ce a citit un material în mod obişnuit. Pentru rezolvarea testului a avut nevoie de 19,43 minute. În urma abordării materialului prin fotocitire, a răspuns corect la toate cele 38 de întrebări, având nevoie de 18,13 minute. Numai că McNamara susţine că modalitatea clasică de a citi i-a luat 15,8 minute, în timp ce pentru fotocitire a alocat 21,3 minute, astfel că, potrivit ei, promisiunea lui Paul Scheele nu se susţine.
Eu ştiu despre acest raport încă dinainte să merg la curs. 🙂
Tot ce pot să zic este că afrimaţia lui Paul este o metaforă… sau e pur marketing. Fizic nu cireşti 25.000 pe minute. Cel puţin nu conştient, poate doar subconştient.
Dar repet, pe mine cursul nu m-a învăţat cum să citesc FIZIC super-repede (există de mult tehnici de citire rapidă), ci cum să găsesc RAPID ce caut şi să scot EFICIENT ce vreau dintr-o carte/material. 🙂
Nu consider că citesc 25 de mii de cuvinte pe minute, desi o fac… cu subconştientul. Dar cu siguranţă citesc mai repede atât liniar, cât şi prin fotocitire.
Pentru mine cursul a fost life-changing. 🙂 Cu tot cu raportul NASA.
Intr-adevar, testul facut de NASA a demonstrat ca nu poti raspunde la anumite intrebari – dar fotocititul nu il faci sa stii raspunsul la niste intrebari pe care ti le da cineva pt a demonstra ca stii textul, il faci sa afli raspunsul la scopul pe care ti-l pui inainte sa citesti cartea
Am facut si eu cursul si tocmai asta e paradigma: sa scoti ce ai nevoie, nu sa dovedesti ceva 🙂 Procedeele pe care le inveti in photoreading te invata sa iti folosesti mai mult intuitia si sa observi exact ce ai nevoie – e clar ca nu o sa iei absolut tot din carte, si asta e un lucru bun
Daca nu pot asista la cursurile tinute de Connie – din motive obiective – ce materiale care se gasesc via internet sugerezi? Sunt mai mult decat interesat de subiect. Multumesc
Sincer, nu ştiu ce materiale sunt pe net pe tema asta… pentru ca nu am fost interesat. Dar din comentariile de mai sus înţeleg că se găsesc destule materiale: audio, video, cât şi text… scrise/înregistrate chiar de autorul tehnicii.
Încearcă să citeşti toate articolele pe care le recomand despre experienţa fotocitirii… şi Google e prietenul tău.
Totuşi, trebuie să ştii că probabil este de 10 ori mai bine să încerci să înveţi tehnica aceasta cu un mentor, face2face.
Dar sunt sigur că, dacă ai ambiţie, poţi învăţa şi singur, cu ceea ce găseşti pe net.
Scuze, dar nu am linkuri concrete. Repet, nu am fost interesat să caut.
Multam fain pentru promptitudine. Nu sunt in tara si de aceea ma gandeam cum pot beneficia metoda, dar uite acum ma gandeam ca se pot gasi cursuri si in alte tari. Sigur ca face to face este de preferat studiului individual din motive de eficienta. Multumesc inca o data!
Probabil se găsesc şi în afara ţării. Ştiu că în Ro sunt doar 3 astfel de profesori, din care 1 nu practică.
Cu mare plăcere!
hei..cum ai luat legatura cu Connie Larkin?si cam cat costa aceste cursuri..?intreb pentru ca sunt extrem de interesata de acest curs..
Connie Larkin: „Ma poti suna de luni pana vineri pe +40 728 870 427 sau +40 722 237 003”
Vezi aici şi formular de mail şi tot blogul ei: http://www.connielarkin.ro/contact
Sun-o cu încredere, poate să-ţi ofere rapid toate informaţiile dorite! 🙂
Am citit articolul. Am citit şi cometariile. Mi-am extras informaţiile. Acum trebuie doar să aplic!
Ariel mulţumesc de informaţii. Cred că la tine am găsit cea mai completă descriere, sau cea care să mă determine să încerc!
Voi reveni după prima victorie cu un feedback 😀
Aştept cuminte feedbackul tău! 😀
Buna! Ce pret au cursurile? Nu ai mentionat nici tu, si nu scrie nici pe site-urile ei. Am sunat-o dar nu raspunde, si ma gandeam ca poate ne poti da tu informatii asta. Multumim!
Bună Gabriela,
Eu nu i-am cerut voie lui Connie să fac public preţul. Nu cred că-l ascunde, sau ceva, pur şi simplu nu aş vrea să îl scriu aici, public, fără să ştiu că ea e de acord cu asta. Sfatul meu ar fi să mai încerci s-o suni o data…
Totodată, verifică-ţi căsuţa de mail. 🙂
pentru asemenea cărți, e păcat să-ți pierzi timpul citindu-le literă cu literă. diferit însă e cu literatura.
dar felicitări pentru articol! că arăți cum câștigăm și timp și idei prin această metodă.
Multumesc mult pentru raspuns 😉
Buna Gabriela:)
ai reusit sa dai de doamna Connie?
Suna foarte complicat si nu prea „real”
Dar o sa incerc mi-ar face viata mai usoara …
Salut, Ariel! Tu ai facut vreun curs, inainte de a incepe sa folosesti aceasta tehnica?
Cursul de fotocitire menţionat în articol. E o tehnică dobândită prin acest curs.
Prin acest comentariu, doresc sa-mi exprim propria opinie cu privire la fenomenul „fotocitire” , totodata imi cer scuze anticipat fata de cei care sa-r putea simti afectati de acest lucru Nu cred ca aceste tehnica are intradevar un fundament stiintific sustinut, faptul ca functioneaza pentru ca cei care practica si sisustin acest sistem este intradevar efectul unei continue iluzi, pacalindu-se si crezand ca poseda anumite abilitati supraomenesti fara sa poata demonstra „adevarul” pe care-l sustin. Nu este de datoria mea sa demonstrez falsitatea acestui sistem, dar este dotoria celor care profita si a celor care cred ca acest sistem functioneaza cu adevarat sa demonstreze pe baza de dovezi stiintifice ca acest sistem este 100% real . Parerea mea este ca cea ce sunteti invatati in aceste tipuri de curs sun metode de invatare de tip METODA RICAR sau SQ3R, etc. , dar expuse sub forma pe care o promoveaza ca fiind „fotocitire”. Realitatea este ca „FOTOCITIREA ESTE O ILUZIE” iar cei care o promoveaza si au profit de pe urma ei sunt „VANZATORI DE ILUZI” . Ar fi etic si sanatos ca oricine care a participat la un astfel de cur sa fie sincer cu sine si sa recunosca ca este imposibil (cel putin prin aceasta metoda) sa citeasca o carte intr-o ora si apoi dupa 20 de minute sa reproduca continutul materialului citit.
Si acum un banc 🙂 .
O blonda, spune:
– Am fotocitit „Frații Karamazov”.
Apoi cineva o intreab-a:
-Si despre ce era vorba in carte? Blonda sata, se gandeste si apoi raspunde:
-Era vorba despre niste rusi!
:))))
Cam asta este si cu fotocititul, nu va lasati pacaliti si inselati pt. ca acest sistem este fals.
Acesta este studiul NASA in cauza: http://ntrs.nasa.gov/archive/nasa/casi.ntrs.nasa.gov/20000011599_2000009345.pdf
Iar eu am citit alte chestii – fotocitirea mea de baza este sa vad la ce pagina sunt concluziile (p 11) si-am sarit direct acolo.
Concluziile sunt ca fotocitirea face doua chestii:
1. nu te ajuta sa retii nimic concret si corect pe care sa te poti baza
2. te ajuta sa te autohipnotizezi un pic spunandu-ti in minte frazele de genul All that I PhotoRead makes a lasting impression on my inner mind and is available to me” (Scheele, p. 40). mai ales ca trebuie sa-ti spui aceste fraze cand te relaxezi intre etapele fotocitirii. De-aici vine senzatia ca a functionat . La fel ca si in testul NASA, expertul in Fotocitire era super sigur pe el si cand i-au pus niste intrebari diferenta intre expert si cineva care ar fi bifat la noroc raspunsurile era neglijabila.
Inainte sa ajung la acest articol (testul NASA) am tot cautat pe youtube clipuri despre fotocitire, singurele clipuri gasite sunt extrase de pe casete VHS (alea video vechi) de prin anii ’90 cu inventatorul Paul Scheele.
1. Este foarte clar ca tipul este un foarte foarte bun orator si vanzator si multe afirmatii se bazeaza pe pseudo-stiinta sau proprii interpretari stiintifice aiurite. Cea mai „laudabila” este cea in care testeaza cu EEG activitatea cerebrala a 2 oameni, 1 citeste normal si 1 prin fotocitire – cel normal avea un EEG aprins ca pomu’de craciun si cel cu fotocitire era blank , ca intr-o stare de relaxare – iar el interpreteaza activitatea intensa a primului ca fiind zgomot si lipsa totala de activitate a celui de-al doilea ca fiind absorbtie :).
si,
2. Daca fotocitirea era pe bune, ar fi fost un adevarat fenomen pana acum – au trecut cred 20 de ani de cand a fost inventat procedeul si de cand sunt clipurile cu Paul Scheele. Insa nu gasesti cine stie ce pe youtube despre asa ceva – doar videouri blurate de trecerea anilor peste casetele video.
Cum zice americanul, mi-a placut articolul dau si „I did my due diligence” inainte sa inghit galusca si sa cred ca are rost sa-mi dau toate economiile de-o viata pe carti :).
P.s. da, sunt de acord ca daca rasfoiesc cartea asta de langa mine (Digital Photography, aproximativ 700 de pagini) si o rasfoiesc de vreo 3-4 ori cautand fix 1 lucru, cum sa setez ISO de exemplu, voi gasi si voi retine. Dar asta nu inseamna ca am citit 700 de pagini despre fotografia digitala. Pe langa asta, nu sunt deloc de acord ca intre 5 si 11% din carte este esenta. O singura pagina de-acolo daca nu citesti, e o functie pe care nu o vei cunoaste la aparatul tau dslr. Poate se aplica la carti de motivare personala unde e multa literatura, dar subiectele de genul asta sunt foarte limitate.
Am scris mult si e tarziu – iertati greselile, seara buna! 🙂
Ariel, nu am inteles 2 parti…la postvizualizare, gasim cuvintele, cum formulezi intrebarea despre acel cuvant? te uiti si pe material cand formulezi intrebarea sau pur si simplu prima intrebare care iti vine in minte o formulezi? Si al 2-lea lucru…la activare, cand incepem sa citim cu metodele acelea de citire rapida, de unde citim din material…pe sarite sau toata cartea? sincer si mie trebuie sa imi explici mai bn ca-s mai greu de cap 🙂
1. intrebarile sunt formulate astfel incat sa raspunda la intrebarile noastre.
spre exemplu: am ales cuvantul „transformare” citind o carte despre atitudinea oamenilor pe perioada de criza.
vreau sa aflu despre cum se schimba oamenii. intrebarea pe care o pun este: „cum se transforma oamenii in perioada de criza?”
sau cuvantul „iubire” citind despre „iubirea de sine” voi intreba „cum sa ma iubesc mai mult?”
2. la activare este in functie de cum simti ca vin informatiile. am carti pe care le iau rand cu rand si gasesc raspunsuri si sunt fascinat. am carti la care gasesc raspunsul la o intrebare dupa 50 de pagini date-n gol.
cand vreau sa citesc ceva repede si sa iau doar informatia cautate de mine (Adica sa fotocitesc) – nu citesc rand cu rand, ci sar pana cand gasesc raspunsuri. sar mult.
nu pur si simplu. trec prin. verific sa nu fie raspunsuri.
Mai am o intrebare, cu ajutorul fotocitirii putem invata o poezie pe de rost?
nu cred. eu n-aș face-o. :))
Buna! Tot respectul meu pentru initiativa ta de a face FotoCitirea un poc mai cunoscuta! Am practicat ceva timp exercitii de citire rapida ( speed reading) si pot sa spun ca e ceva extraordinar, de eficienta FotoCitirii inca nu stiu dar vreau sa stiu daca continutul cursului care l-ai facut cu Connie Larkin e acelasi cu continutul cartii lui Paul Scheele- Photoreading( daca ai citit-o sigur) ? Ca sa stiu daca merita sa merg si la curs in Bucuresti sau e destul sa studiez doar cartea? Cel putin din ceea ce ai scris in articol ,informatia se aseamana ft. mult. Astept raspuns, multumesc anticipat!
cred ca e ceva valoros si real, insa ceea ce nu inteleg este pretul EXTREM de prohibitiv practicat de Connie. Acel pret nu si-l pot permite cei care ar avea cea mai mare nevoie: studentii si profesorii. este un pret care n-are nicio legatura cu realitatea sociala si economica din Romania. Rusine celor care practica asta. Nicio descoperire nu este apanajul unei singure persoane sau clase sociale.. IIn sfarsit.. cine stie, pe de alta parte poate exista un motiv bun pentru care nu toata lumea are acces..nu-mi dau seama care ar putea fi, dar ..
Connie merita toți banii! Chiar daca reușesc sa învat fotocitirea din cartea lui Paul, tot vreau sa ajung la cursul ei, pentru ca de la ea înveți enorm, oricând!
Foarte interesant articolul. Am citit si comentariile sa aflu mai multe raspunsuri, dar tot mai am nelamuriri 🙂
Ca sa imi dau seama pana la ce nivel merge acest fotocitit, se poate invata matematica (cu formule, algoritmi etc.) prin fotocitire?
In cartile de dezvoltare personala exista anumite citate pe care vrei sa nu le ratezi si stii la ce ma refer. Exista sansa sa ratezi astfel de citate? Sau de exemplu, iti poti pune ca scop sa extragi toate citatele motivationale, si sa nu ratezi niciunul? 🙂
Eu imi dau seama ca nu se poate cuvant cu cuvant, dar nici nu este nevoie. Nu vreau sa fiu rautacios, dar pentru cei care tin mortis ca doar cititul cuvant cu cuvant este solutia: atunci cand cititi o carte si ajungeti la finalul unui capitol, puteti reproduce cuvant cu cuvant vreun rand de la inceputul capitolului? … Si atunci de ce ar fi cazul sa fie citita cartea cuvant cu cuvant?
Pe mine personal (si probabil ca pe majoritatea) ma intereseaza sa transfer informatia din carte, la mine in cap. Nu prea ma satisface treaba cu scopul cartii, pentru ca dupa alte 5-6 carti citite, poate ca as reveni cu un alt scop si alte intrebari referitoare la cartea respectiva si poate o am la altcineva imprumutata sau poate nu era a mea. Si atunci, cum facem? Se poate sa raspund la noile intrebari daca nu mai am cartea?
Ah, si mai am intrebari 🙂
Pentru o persoana cu memorie vizuala proasta ar fi vreo problema? Sau nu are nicio legatura?
Din ce am mai citit mai este vorba si de concentrare. Eu personal daca „ma concentrez” asupra unui lucru, de ex. cititul, daca se intampla ceva in jurul meu (intra cineva in camera, vorbesc 2 persoane sau cineva pur si simplu pune cineva un pahar pe masa si-i aud miscarea) mi-a fugit toata concentrarea si uit si fraza pe care o citeam si trebuie s-o iau de la capat. Ma poate ajuta fotocititul sau nici macar n-o sa-l pot practica din cauza lipsei de concentrare? 🙂
Multumesc anticipat pentru raspunsuri
intreresant articolul, se aplica insa unei lecturi usoare, iar nu de specialitate.
de exemplu, eu sunt jurist, iar textele de lege trebuie citite cu fiecare cuvant. la fel cred ca este pt orice lectura de specialitate
ina..textetele de lege sunt scurte si nu e interesant sa le memorezi..e suficient sa stii unde sa le cauti…..dar incearca sa iti pui o intrebare , de ex. „acceptiuni ale cuvantului OBIECT in dreptul civil”scrie pe o coala cate iti vin in minte(pariu ca nu iti amintesti mai mult de 2-3) apoi ia un curs de dr civil incearca metoda chiar rudimentar si osa ai o surpriza…..si nu te gandi la alte intrebari
Intentionez sa ma inscriu la un curs de fotocitire, am nevoie de cateva detalii de contact, nu stiu unde sa caut.
am gasit ceva :http://insidelandmarkeducation.blogspot.ro/2013/05/fotocitirea-sau-intre-influenta.html
Da,este adevărat …pentru ca eu insumi am incercat sa citesc anul trec Matricea de David Icke..care are peste 500 de pagini..M-a atras foarte mult cartea dar am citit pe sarite doar pasajele care ma atrageau câteva ore pe zi..timp de 2-3 zile si chiar am reținut mai multe informații decât dintr-o carte pe care o citesc normal…multumesc pentru articol si acum cred k înțeleg ce înseamnă photoreading.
Am inceput sa citesc Istoria religiilor a lui Eliade in clasa a 10-a.. Am terminat de citit prin anul 2 de facultate impreuna cu alte 60-70 carti din notele de subsol(mai mult sau mai putin fotocitite,cititerasfoite) . Rezultatul a fost formarea unei confingeri pe care 20 ani de atunci tot incerc sa o schimb dar nu iese.
Parerea mea este ca asa cum sunt carti care sunt scrise la mare viteza (sub stare de „flux” parca …) asa sunt si cititori rapizi. Este clar pentru mine ca „fotocititul” nu te va ajuta sa iti formezi convingeri durabile.Nici macar convingeri .Te va ajuta in schimb sa fii rapid si superficial. Tipul rapid si superficial este produsul care se vinde in aceste vremuri si se pare ca acest tip va evolua devenind doar foarte rapid.
E valabil si la pdf-uri?
da
salut Ariel as vrea sati pun 2 intrebari: 1. sa zicem ca sunt 2 oameni si o carte (romanul enigma Otiliei) primul om foloseste citirea cuvant cu cuvant este foarte atent si concentrat atunci cand citeste si o termina in 15 ore sa zicem. dupa ce a citito cu mare atentie el o intelege foarte bine si stie foarte bine sa tio povesteasca amanuntit toata cartea. cel deal doilea om, aceeasi carte enigma otiliei o FOTOCITESTE. termina cartea intreo ora. intrebarea mea este , acesta dupa ce a FOTOCITITO stie sa faca rezumatul si sati povesteasca toata cartea? aici as vrea sami explici foarte clar cu da sau nu si de ce ca nu inteleg. scz dar sunt cam greu de cap din pacate … intrebarea 2. imi poti recomanda niste siteuri linkuri orice carti ce vrei tu sau sfaturi despre cum sa citesti foarte repede. te rog din suflet ariel, mersi mult de tot salut
Nu cred ca citind o carte gen >cum sa fii fericit << (sau altele pe care le/ai enumerat mai sus ) care implica o oarecare filozofie sau conceptii subiective , cu toate ca ne.am regasi printe acele scrieri ,sa treci pur si simplu cu vederea ..e nevoie de pauze , sa chibzuiesti , sa cugeti . .
Sunt de acord cu tine, ba chiar cred ca e necesar sa treci la fapte, sa faci, sa te confrunti cu limita, sa simti emotie. Doar sa citesti si sa cugeti nu atuta la absolut nimic.
Pentru a învăța tehnica e suficientă citirea cărții lui Paul?
Cu siguranță te va impacta doar citirea cărții. … Recomand. Dacă-i suficient ține doar de tine, cred.
1.Se poate invata si singur fotocitirea?(adica sa invat cu cartea fara cursuri.)
2.Cate zile sau saptamani s-au putut vedea rezultatele?