În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

O compilaţie de 2 minute de “discursuri” motivaţionale. Pentru mine a fost “hipnotizantă”. Video primit de la Brânduşa.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Kingsley Nwabia vorbeşte în engleză în video de mai jos, dar o face într-un mod foarte motivational… Faceţi rost de 18 minute şi ascultaţi-l. Merită!

Adrian Ciubotaru este blogger din 2005, filosof, activist şi recent a devenit probabil unul dintre cei mai cunoscuţi oameni ai online-ului românesc în urma lansării proiectului Lecturi Urbane (proiect în care se încurajează cititul în public – metrou, parc etc. – şi se amenajează locuri speciale de lecturat).

L-am luat la întrebări pe Adrian nu pentru proiectul de succes căruia ia dat naştere, ci pentru a atinge un alt subiect destul de sensibil: brandul personal. E adevărat că n-a fost prea vorbăreţ dar cred că în răspunsurile de mai jos sunt câteva informaţii foarte preţioase despre “personal branding” pus în relaţie cu pasiunile fiecăruia, proiectele lui şi tot aşa.

1. Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…

Am stat 20 de ani în Moineşti, apoi 5 ani în Iaşi, iar de alți cinci sunt în București.

A trecut şi prima seară de origami se pare. Am fost aproape 20 de oameni ce ne-am cunoscut la faţa locului (eu personal cunoşteam doar vreo 4-5 oameni), am băut limonadă, am mâncat prăjituri (cât au fost, că s-au dus repede) şi am făcut cu draga de Corina origami.

Eu sper că ne-am simţit bine cu toţii la mica noastră evadare din rutină. Aici sunt câteva poze pentru cei ce nu au venit şi pentru cei ce nu le-au văzut pe Facebook. Mai facem astfel de seri?

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

De ce oare tot pun eu “motivaţionale” de luni dimineaţă când de fapt noi, oamenii de pe această planetă, chiar nu avem nevoie de motivaţie. Viaţa-i aşa frumoasă, lumea-i aşa frumoasă, pasiunea omului de mai jos e aşa frumoasă… Chiar am încetat să mai observăm frumosul?

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

E adevărat… dacă îţi doreşti ceva destul de mult, îl vei primi.

PS: Am văzut că recent melodia asta apare şi într-o reclamă…

Ne împărţim în pesimişti şi optimişti, negativişti şi pozitivişti, realişti şi supra-realişti toată ziua dar nici măcar nu ştim ce-i de fapt “optimismul”. Nu-i cam ciudat să folosim un cuvânt pe care nu ştim să-l explicăm?

Îmi amintesc că acum ceva timp am avut o mică “confruntare” cu cineva. Îi spuneam că-i cam pesimist şi asta nu-i bine deloc. I-am recomandat să vadă mai des partea plină a paharului. Răspunsul pe care mi l-a dat a fost unul destul de dur: “Deci tu spui că dacă mi-a murit mama şi sunt supărat ar trebui să zâmbesc?“. Pe moment voiam să-i zic că “Nu asta-i optimismul.” … dar de fapt, da, asta voiam să facă. Să zâmbească, să fie vesel, să-şi folosească timpul aşa cum trebuie, nu plângându-şi mama zi şi noapte. E greu, îmi închipui, dar tocmai de aia optimismul este un exerciţiu, un antrenament.

În fiecare luni vom publica o poveste, un video sau o imagine ce are ca scop motivarea ta în prima zi din săptămână. Pe această cale îţi urăm o săptămână cât mai bună!

Puteţi să ne trimiteţi chiar şi voi material motivaţional pentru luni dimineaţă prin formularul de aici.

Gata cu scuzele. :) El nu se plânge.

Despre filmul “Yes Man” am scris aici şi am promis că revin cu un articol despre “teoria yes man”.

Această teorie nu există cu adevărat de fapt. Totul a început când Danny Wallace a publicat o carte intitulată “Yes Man” după ce un necunoscut i-a zis în autobuz într-o zi: “Zi ‘da’ mai des!”. Asta l-a făcut pe Danny să scrie o carte despre cum a început să zică timp de un an “Da” la orice.

Desigur, despre asta e vorba şi-n filmul despre care am scris mai sus. Jim Carrey, sau de fapt personajul pe care-l joacă în film, este un om ce nu iese din rutină, ce se ascunde mereu de realitate, ce fuge de probleme în loc să le rezolve… un om fără viaţă, fără vise, fără dorinţe, un semi-robot mi-aş permite să spun.

Motivonti o să recomande odată la ceva timp şi filme ce crede el că merită văzute – majoritatea se vor axa pe ambiţie, gândire pozitivă, motivaţie şi alte subiecte ce ţin de dezvoltare personală.

“Yes Man” este, cel puţin momentan, singurul film pe care-l ştiu eu că îmbină dezvoltarea personală cu super-umorul lui Jim Carrey. Părerea mea este că orice film în care apare Jim Carrey este un film demenţial! În cazul în care eşti pasionat de devoltare personală şi-ţi place şi Jim Carrey… filmul ăsta este Biblia ta!

Carl (adică Jim Carrey) este un tip ce pare a avea o viaţă compromisă: şi-a pierdut “iubirea vieţii”, îşi urăşte locul de muncă, trăieşte într-o rutină oribilă şi nu vrea să facă NIMIC să-şi schimbe viaţă. Partea tristă este că acest Carl îmi aminteşte de câţiva oameni pe care-i cunosc personal…