4 pași pentru a cunoaște oamenii pe care, desigur, vrei să-i cunoști

În 2007 eram elev în clasa a 9-a. În septembrie 2006, fix înaintea începerii anului școlar, îmi făcusem un blog pe care publicam tot felul de lucruri – de la poze amuzante, la videouri, la păreri despre Dumnezeu, RATB, București și cine știe ce alte subiecte de interes pentru un adolescent rupt de realitate…
În aprilie 2007, căci atât a durat „distracția”, direcțiunea liceului aflase de blogul meu – pe care scriam, uneori, și povești amuzante din liceu: cum unii elevi dorm, cum unii profesori țipă etc.

Am fost trimis acasă, exmatriculat. A durat sub 12 ore să apar în presă.

Ei bine, dacă nu cunoșteam oamenii potriviți, nu ajungeam în presă și pierdeam această mică „luptă” din adolescența mea.

Presa a luptat alături de mine și a făcut ca povestea cu exmatricularea bloggerului „minor” să se termine cu bine, pozitiv.

Pe atunci nu-mi dădeam seama cât de importanți sunt oamenii pe care-i cunosc, dar acum realizez că cea mai importantă resursă pe care o avem nu sunt banii, ci oamenii pe care-i știm și relația noastră cu ei.

Acum, la 6 ani după eveniment, am un fel de „al șaselea simț” pe care cred că mulți oameni l-au dezvoltat. Știu exact pe cine vreau și pe cine nu vreau să cunosc, cu cine vreau și cu cine nu vreau să lucrez.

Și este cel puțin interesant ca la 22 de ani să fiu capabil să cunosc oameni pe care-i admir, alături de o masă de oameni, din umbră. Este cel puțin interesant faptul că după ce-i cunosc, pot să vorbesc cu ei, să le cer păreri, să-i rog să mă ajute, să-i implic în ideile și proiectele mele sau, de ce nu, invers: să mă implice ei pe mine. 🙂

Tindem să uităm că oamenii pe care-i admirăm sunt, în fond, tot oameni, exact ca noi. Tindem uneori să credem că n-avem cum să ajungem la ei. Că suntem prea mici. Și poate-i un sentiment firesc. Dar e fals.

Azi, când aflu despre un om care cine-știe-ce-a-făcut și vreau să-l cunosc, apăi încep să sap, să aflu cât mai multe despre el și să-l găsesc în online.

Poate sună amuzant, dar o să fac o listă cu 4 lucrurile pe care oricine poate (și recomand) să le facă pentru a cunoaște oamenii pe care-i admiră sau cu care vrea să intre în contact.

1. Trebuie să știi lucrurile importante despre el.

Nu pentru a-l flata. Dar e firesc. Dacă vrei să vorbești cu Mark Zuckerberg, nu poți să ieși cu el la cafea și să-i zici că tu n-ai auzit de Facebook.

E la fel, dar la o scară mai mică: dacă vrei să ieși cu un regizor ca să-i propui un proiect, atunci să fii sigur că știi cele mai bune proiecte semnate de el.

Și în fond, dacă-l admiri pentru munca lui, e firesc să vrei să cunoști ce a mai făcut, nu?

Când un om este apreciat, cumva, inevitabil, va aprecia aprecierea ta. Nu este deloc jenant să spui cuiva că-l admiri. Dimpotrivă, e posibil să fie mai receptiv la ce vrei să-i zici după ce află că-i apreciezi munca.

2. Caută cel mai rapid canal de comunicare cu el.

Locuiește la mii de km de tine sau e în București, lângă tine?

Dacă-i în București, atunci cel mai bine este să-i vorbești față în față.

Dacă-i la mii de km, atunci caută-l pe rețeaua lui Mark. Dacă nu-i acolo, caută-i adresa de e-mail. Și, de fapt, dacă-i important, fă rost de numărul lui telefon. E mai rapid.

În secolul vitezei nu mai avem timp să citim mailuri lungi de propuneri.

Totul se întâmplă rapid.

Sună-l, prezintă-te scurt și spune-i ce vrei de la el. Va dura 1 minut. Și vei avea o reactie instantă.

Un mesaj sau un e-mail poate fi ignorat (din diverse motive) sau poate să dureze enorm până vine un răspuns.

Azi toată lumea apreciază viteza.

face-2-face > telefon > internet > Poșta Română

Și totodată îți recomand aceste cărți:

„Psihologia comunicării. Teorii și metode” – Jean-Claude Abric – la 30% reducere aici

„Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz” – Ioan Mihailescu – la 30% reducere aici

3. Fii direct.

Da, îl admiri, căci a făcut o treabă foarte bună. E un om important. Dar, serios, fii direct cu el.

Pe românește: oamenii ocupați și importanți n-au timp de ceea ce numim „vrăjeală”.

Ei nu apreciază treaba asta.

Zi-le direct. Cât mai direct.

Fără ezitare. Fără să tragi de timp. Fără exprimări pompase. Simplu și direct.

Și, poate, uneori, e chiar mai bine să încerci să nu fi prea formal. Uneori un „Salut” dă rezultate mai bune decât „Bună ziua”.

4. Be so good they can’t ignore you!

Fii atât de bun încât ei să nu te poată ignora!

Repet: oamenii importanți sunt… culmea, tot oameni! Cum tu îi apreciezi pe ei, ei te pot aprecia pe tine.

Doi oameni care se apreciază reciproc au un canal de comunicare foarte bine dezolvtat.

Nu spun că-i cazul să te lauzi cu ce ai făcut sau ce poți să faci, dar, uneori, ca oamenii pe care-i admiri să te ia în considerare, trebuie să dovedești că și tu ai abilităție tale.

Atunci când te prezinți la telefon, nu-i spune că ai 1.80 și ochi albaștri, ci spune-i cea mai faină realizare a ta. Și aia să nu fie faptul că ai terminat o facultate. Nu-i de ajuns. Spune-i că ai scris într-o publicație. Că ai o comunitate.

Spune-i despre ceva ce, cumva, l-ar putea interesa, așa cum pe tine te interesează munca lui.

La început e mai greu. Dar, cu timpul, cu puțin exercițiu, devine foarte ușor.

Cea mai importantă resursă pe care o avem sunt oamenii din jurul nostru. Hai să atragem în jurul nostru oameni valoroși, care ne plac.

Succes!

Articol sponsorizat de Piraeus Bank.