“Sunt cea mai bună şi mai minunată îngheţată de ciocolată din lume”

Eu sunt o persoană care poate fi iubită aşa cum este şi am dreptul să fiu iubită. Nu am nevoie să mă schimb sau să fac diverse lucruri pentru a fi iubită. Dacă voi îmi spuneţi că nu mă iubiţi, îmi vorbiţi de fapt despre gusturile voastre şi nu despre ale mele. Nu este nevoie să mă iubească toată lumea. Eu sunt cea mai bună şi mai minunată îngheţată de ciocolată din lume. Vin la voi şi vă spun “mâncaţi-mă” şi voi îmi răspundeţi: “Îmi pare rău, dar mie îmi place doar îngheţata de vanilie”. Îmi spuneţi de fapt ceva despre voi iar acest lucru nu mă împiedică pe mine să fiu în continuare cea mai bună îngheţată de ciocolată din lume.

Atitudinea este un gând impregnat de emoţie. Ea este o decizie de viaţă care ne afectează comportamentul.

Aşa se face că dacă în primii ani de viaţă, emoţiile pe care le trăim sunt mai degrabă pozitive (iubire, plăcere) ajungem să dezvoltăm atitudini sănătoase. Dacă însă emoţiile trăite sunt mai degrabă negative (frică, furie, durere) ajungem să nu mai reclamăm atitudinile sănătoase.

În copilăria mică experimentăm plăcerea prin satisfacerea nevoilor de bază – de hrană, somn, defecaţie şi bonding. (“bond” înseamnă a lega, bonding = a fi în legătură / relaţie). Dacă primele nevoi ni le putem satisface singuri, pentru bonding este nevoie întotdeauna de doi, avem nevoie de celălalt pentru a ne satisface nevoia. Atunci când nevoia de bonding este satisfăcută, trăim iubirea şi plăcerea.

Din păcate, în societatea noastră această nevoie nu mai este bine satisfăcută.

Copilul mic ştie să-şi revendice această nevoie, el urlă până când cineva vine şi-l ia în braţe. Adulţii, din cauza restricţiilor sociale, găsesc modalităţi mai subtile de a-şi satisface această nevoie, fie îşi strâng mâna, fie se sărută pe obraz, fie se bat pe umăr… şi sfârşesc prin a trăi veşnic înfometaţi de această nevoie, în loc să simtă plăcere ei ajung să simtă durere, frică, furie. Atunci când gândurile ne sunt însoţite o perioadă lungă și constantă de aceste emoţii negative, atitudinile sănătoase cu care am fost înzestraţi la naştere, ajung să nu mai fie reclamate şi să fie înlocuite chiar cu alte atitudini, nesănătoase, care prejudiciază starea de bine a omului. Se transformă în credințe negative iar noi ajungem să ne trăim viața cu scopul de a le confirma.

Credințele sunt gânduri atât de subtile încât nu mai suntem conștienți de ele. Ele ne conduc viața iar noi suntem convinși că așa este bine, că acela este singurul drum pe care putem merge.

Întotdeauna o credință se cere confirmată iar noi consumăm oricât de multă energie și facem tot ce ne stă în putere pentru a ne confirma credințele. N-ar fi nicio problemă cu asta dacă credința ar fi una pozitivă. Când însă ne trăim viața pentru a confirma și reconfirma o credință negativă sfârșim prin a fi nefericiți. Sunt oameni care cred despre ei că nu merită să fie iubiți, că nu sunt suficient de buni pentru a primi iubirea semenilor lor. Și pentru că orice credință se cere imperios confirmată, dezvoltă comportamente care să îi aducă mai aproape de credința lor. Chiar dacă partenerul îi iubește, chiar dacă iubirea este prezentă, ei fac în așa fel încât să-și confirme credința. Fie încep să mănânce compulsiv până când partenerul le spune că s-au îngrășat și asta devine confirmarea faptului că nu-s suficient de buni. Fie se poartă urât, ajungând până la a-și agresa partenerul, iar când acesta pleacă. În acel moment vine confirmarea credinței “Iată, de fapt nu mă iubea, nu am fost suficient de bun”. Pe măsură ce este confirmată, credința devine și mai puternică și cu greu mai poate fi schimbată.

Sunt 10 astfel de atitudini pozitive cu care ne naștem și pe care, din păcate le transformăm pe parcurs în credințe negative care ne umbresc existența. Ele sunt greu de depistat și de recunoscut, însă odată ce am devenit conștienți de ele, din aproape în aproape le putem converti în atitudinile pozitive care au fost, iar viața noastră va căpăta alt sens.

În articolele viitoare voi aborda, pe rând, câte una dintre aceste credințe (eu exist; eu am nevoie; am dreptul; eu simt; eu sunt eu; eu sunt iubit; sunt destul de bun; sunt puternic; eu sunt responsabil pentru mine, nu voi; fă ce vrei, eu contez).

Prima dezbătută va avea onoarea să fie Sunt suficient de bun pentru a fi iubit vs. Nu sunt demn de a fi iubit.

Acest articol fost scris special pentru Comunitatea lui Motivonti – o platformă închisă în care punem în legătură oamenii de specialitate cu membrii comunității, oferim reduceri la toate evenimentele noastre și ale partenerilor și trimitem zilnic un SMS motivațional. Dacă vrei să te alături comunității noastre, ca să nu ratezi alte articole pe care le publicăm exclusiv în comunitate, citește mai multe aici.