Când suntem mici facem anumite lucruri ce încetăm a le mai face când „devenim” adulţi. Mici fiind suntem de obicei neînfricaţi, curajoşi, ambiţioşi, perseverenţi – dar adulţi fiind devenim adesea super-fricoşi, nu ne ţinem de deadline-uri deloc, nu suntem destul de ambiţioşi să ne îndeplinim visele şi uneori uităm să ne rezolvăm SINGURI problemele.
Îmi amintesc că acum vreo 12-13 ani eram în oraş cu mama şi sora mea mai mică. La un moment dat sora mea s-a pierdut de noi (era foarte aglomerat) şi eu, frate iubitor ce sunt, am început s-o calmez pe mama care deja se speriase foarte tare, să-i spun că eu am o sabie (de jucărie) cu care o voi salva pe Iris (sora mea) bătându-i pe cei ce au răpit-o. De fapt nu o răpise nimeni… ea doar se gândise că ar fi amuzant să plece de lângă noi …şi a plecat – astfel rătăcindu-se, desigur.
Altă dată îmi amintesc că am reuşit să dau foc la cuptorul cu microunde punând cumva greşit punga cu floricele. Deşi eram foarte speriat aveam problema sub control.
Acum că am crescut parcă m-am prostit: mă sperii din orice problemă minoră, fac atacuri de panică dacă văd sânge, mă plâng toată ziua despre diverse probleme cotidiene şi tot aşa. Unde-i acel „Mama, mă duc eu şi o salvez pe Iris cu sabia mea!” de pe vremuri?
Nu ştiu, habar n-am, nu am descoperit – poate tot acest comportament de copil „neînfricat, ambiţios şi perseverent” dispare atunci când devenim raţionali.
Dar totuşi, rezolvă-ţi singur problemele!
Am observat că am momente în care mă plâng de problemele mele tuturor celor din jur şi mai mereu când dau peste puţin „greu” caut ajutor. Oare chiar e nevoie să fac aceste două lucruri? Nu, nu e, am aflat între timp că nu e.
Anuntându-mi toţi prietenii că am probleme (plângându-mă la ei) nu fac altceva decât să complic situaţia.
Iar căutând mereu ajutor o să ajung să nu-mi mai rezolv problemele niciodată. Emilie Autumn a zis „Dacă vrei ca ceva să fie făcut bine, fă-l singur!”.
Problemele noastre trebuie să stea cu noi (What happens in Vegas, stays in Vegas!) şi trebui să fie rezolvate de noi. Doar de noi. De aia sunt problemele NOASTRE, nu problemele CELOR DIN JUR. 🙂
5 răspunsuri
Și dacă nu ai destulă experiență ca să rezolvi problema întîlnită de unul singur, ce faci??
O capeţi încercând s-o rezolvi. 🙂 Sau ceri ajutor fiind o problemă specială… (dar nu toate problemele sunt speciale, asta-i ideea!)
PS: Poţi da exemplu concret?
Lucrez la un proiect cu o grupă de persoane dar nici unul din noi nu are experiență, de exemplu să realizeze un generator de rapoarte în ASP.NET. Și nu cunosc pe nimeni care să știe cum se rezolvă.
Pui mâna şi înveţi 🙂 că doar ai de unde!
… Nu te plange celorlalti despre problemele tale, pentru ca pe 80% din ei nu-i intereseaza problemele tale iar ceilalti 20% se bucuta ca le ai…