Se apropie sezonul roșiilor. Toată vara mergi la piață să cumperi roșii. În funcție de informațiile pe care le ai la momentul respectiv, le alegi după diverse criterii: să fie roșii sau portocalii, rotunde sau țuguiate, să fie mici sau mai mari, să fie lucioase sau din contră, cu urme de pământ pe ele. Eu, când ajung în piață, înainte să trec de etapa asta a privitului la marfă, mă uit și la vânzător. Nu pot să cumpăr de la un om care nu-mi place.
În afară de aspectul vânzătorului, restul sunt criterii în funcție de care toți alegem. Primul lucru pe care îl afli despre un obiect sau o ființă, este cum arată. Întâi vezi un om, îți faci deja o impresie, mai apoi te apropii, simți mirosul, vezi detaliile și abia la final vorbești cu respectivul și afli câte-n lună și în stele. Dar primul lucru pe care-l faci este să-l vezi.
Și cu roșia de pe tarabă e la fel, o vezi, abia apoi o miroși și eventual îl întrebi pe vânzător cu ce a fost stropită. Te duci în piață și nu-i întrebi pe toți cu ce și-au stropit roșiile, alegi doar câțiva, care au roșii frumoase după gustul tău. Deci o primă judecată ai făcut-o deja.
E greșit? Nu știu, nu mai știu ce să cred.
În ultima vreme, tot mai des aud vehiculându-se principiul conform căruia nu e bine, nu e în spiritul creșterii personale să ne raportăm la aspect. Nu-i spune omului cât de frumos este, ci spune-i cât e de deștept sau cât e de priceput la reparat televizoare. Pentru că dacă-i spui că e frumos, în timp va acorda o atenție deosebită acestui aspect și va uita că este bun și la altceva. Așa că nu-i mai spune deloc, fă-te că nu vezi. Mai ales dacă este copil. Deci, dacă ai o fetiță, să nu care cumva să-i spui că e frumoasă! În niciun caz! Spune-i că e foarte bună la cățăratul în copaci, în felul acesta ea va afla despre ea că este o bună cățărătoare, ceea ce cu siguranță o va încânta nespus.
Lăsând ironia de-o parte, pot spune că până la un punct înțeleg raționamentul, dar nu total și mai ales nu-s de acord cu el până la capăt.
În primul rând, trăim într-o societate în care standardele de frumusețe sunt de-a dreptul constrângătoare – cu asta sunt de acord. Dacă numai Barbie primește complimente, atunci clar marea majoritate a femeilor vor dori și vor face în așa fel încât să arate ca ea. Ceea ce este nasol. Însă chiar acest comportament este un argument în favoarea faptului că aspectul contează, este important, noi îi acordăm o foarte mare importanță.
Secundo, din lipsă de timp, chef, interes, de cele mai multe ori rămânem la a judeca DOAR aspectul. Asta poate să fie periculos, devenim superficiali și sfârșim prin a pierde calitatea, profunzimea. Însă, chiar așa superficiali, nu ne putem plânge că nu facem alegeri. Le facem, luăm decizii, cumpărăm roșii și ne alegem partenerii de viață, DUPĂ ASPECT. Chiar dacă sună ciudat, este iar un argument în favoarea puterii acestui criteriu.
Are vreun sens să-l minimalizăm? Eu zic că nu. Este vorba despre un simț, acela vizual, concret, faptic, natural. Observațiile, cercetările, bunul simț ne indică faptul că vizual este primul contact cu tot ceea ce ne înconjoară și mai ales cu alți oameni. Prima impresie pe care un om o face asupra noastră este una vizuală. Este bine sau rău să judecăm? Cred că e și bine și rău, important e că vizualul ne aduce o informație care, după părerea mea nu trebuie ignorată. Ea este importantă, are valoare în sine, mă situează mai aproape de semenii mei, îmi creează o primă impresie, o punte de comunicare. Și aici intervine de fapt marea dilemă: comunic această impresie sau o țin pentru mine? Trainerii la modă susțin că exact această primă impresie nu trebuie comunicată pentru că, zic ei, este superficială și limitativă.
Eu cred că doar dacă rămânem la această primă impresie ea devine într-adevăr superficială. Și mai cred cu tărie în puterea feedbackului, în acest caz particular, al aspectului, dacă tu îmi dezvălui mie o imagine care mie îmi provoacă o impresie, practic tu mi-ai transmis o informație. Pentru ca să existe între noi un schimb echitabil, eu îți aduc la cunoștință că am primit informația din partea ta și că aceasta a produs și o impresie. Un fel de “te-am văzut și mi-ai plăcut/nu mi-ai plăcut!” Nu înțeleg ce rost ar avea să mă prefac că n-am văzut, în așteptarea unei alte informații, care poate că nici nu o să mai vină vreodată, pentru că, nu-i așa, dacă tu nu vezi că eu mi-am prins o floare în păr, de ce m-aș mai apropia de tine ca să-i simți și mirosul? Mai bine plec, dacă tot nu mă vezi!
Sigur că după ce mi-ai apreciat floarea aș vrea să-ți arăt și ce frumos cânt la pian și mai ales m-aș bucura foarte tare ca tu să apreciezi asta, însă, floarea rămâne totuși primul pas și oricât de la modă ar fi să-l ignorăm, primul pas este întotdeauna cel cu care începe drumul. Fără el, drumul nu mai există.
Chiar nu văd ce motive am avea să facem ceva împotriva naturii noastre. Ce să fac, să închid ochii doar că să ajungă la mine întâi alte informații? Eu cred în firescul lucrurilor, dacă ochii mei sunt deschiși când nu dorm înseamnă că au rolul lor, înseamnă că acest prim aspect, cel vizual, este important să fie primul.
Indicația ar fi să nu ne oprim aici, să ne folosim și celelalte simțuri, să facem schimburi complexe, variate, permanente, să ajungem să ne arătăm în fața celorlalți și alte aspecte în afară de cel fizic, iar ceilalți să aprecieze și să ne și comunice impresiile legate de multele imagini pe care le reflectăm în viața noastră. Raportarea vizuală în sine, nu e superficială, ea devine superficială abia atunci când nu este însoțită și de alte aspecte.
Ca și concluzie de final aș zice că decât să eliminăm un criteriu doar pentru că așa pare să fie acum la modă, mai bine să mai adăugăm altele, da? Cum ar veni, după ce ne-am decis să cumpărăm roșii mici, rotunde și cu pământ pe ele, să trecem la etapa următoare, în care să le și mirosim și apoi să ne interesăm și de condițiile în care au fost cultivate.
Și să nu-mi veniți cu textul că nu întotdeauna alegem… pentru că toată viața noastră este o alegere, alegem ce să cumpărăm, alegem ce bucată din farfurie să mâncăm, alegem bluza cu care să ne îmbrăcăm, alegem copilul cu care să ne jucăm, bărbatul cu care să ne mărităm, alegem, tot timpul alegem, cu ochii închiși sau cu ochii deschiși!
