În primul rând simt nevoia să menţionez că „încrederea-n sine” nu este acelaşi lucru cu „a fi încrezut”. Încrederea-n sine este ceva ce se construieşte cu timpul, prin experienţe, cu voinţă şi ambiţie. Întrebarea este… cum? Cum să am încredere în mine?
Când eram mai mic (pe la 14-15 anişori) eram extrem de timid şi nu aveam încredere în mine deloc. Îmi era frică să fac orice gândindu-mă mereu că poate nu e bine. Ştiu oameni care fac ce făceam eu la 15 anişori acum, când ei au 30-40 de ani. De ce? Pentru că nu-şi construiesc încrederea.
Deci, cum să-mi construiesc încrederea?
Acceptă-te, ăsta eşti tu!
Primul pas pentru a câştiga încredere-n sine este să te simţi bine. Dacă tu nu te simţi bine cu tine, nimeni nu se simte bine cu tine! Dacă tu nu te accepţi, nu te simţi confortabil, cine să te accepte? Poţi începe cu îmbrăcămintea spre exemplu. Caută să nu te îmbraci altfel decât îţi place ţie, cu haine care nu te reprezintă.
Ieşi din zona de confort! (în doze mici)
Şi … acum că te-ai făcut confortabil, caută momente cheie de ieşit din acest confort. Despre cum să ieşi din zona de conform am mai scris… Ideea este că sunt multe lucruri ce nu apucăm să le experimentăm şi ne trezim puşi direct în faţa situaţiei. Ieşind din zona de confort „construim” experienţă, astfel „construind încredere-n sine”.
E adevărat că avem încredere în noi atunci când facem ceva ce ştim să facem sau ceva ce ne face plăcere, dar e bine să experimentăm pe plan personal şi lucruri noi (măcar aşa, în doze mici). 🙂
Nu asculta de toţi cei din jur…
Ar trebui să începi să filtrezi oamenii de care asculţi, oamenii în jurul cărora stai. De obicei un om fără încredere-n sine ascultă de părerea oricărui om din jurul lui. Greşit. Serios, chiar îţi pasă de părerea oricărui om? N-ar trebui. Ai face bine să asculţi doar de părerile oamenilor în care ai încredere, de părerile celor ce contează pentru tine.
Admiră alţi oameni!
Sunt sigur că admiri tot felul de oameni pentru ce fac, cum sunt, cine sunt, cum se comportă şi tot aşa… În cazul ăsta învaţă de la ei, încearcă să ajungi ca ei, ba chiar încearcă să-i informezi că-i admiri (poţi spre exemplu să le faci complimente). Făcând asta o să începi să te accepţi pe tine şi totodată o să ieşi puţin din zona de confort – pun pariu că nu prea faci complimente! 🙂
Ai grijă la detalii!
Încrederea ta este dată şi de imaginea pe care o au cei din jur despre tine… dar imaginea pe care tu o laşi altora doar tu o poţi schimba. Ai grijă la detalii! Nu sta cocoşat, strâmb, rezemat (toate acestea ţin de limbajul corpului şi trădează faptul că nu ai pic de încredere în tine – tu nu vrei ca ei să ştie asta, aşa e?). Când vorbeşti, fă-o tare, să te audă toată lumea. Dacă ai emoţii încearcă să te controlezi: nu-ţi freca mâinile una de alta, nu te legăna dintr-o parte în alta etc.
Mersul e un alt aspect important. Mergi cu încredere, atinge pământul cu tot piciorul, mergi ca şi cum eşti nerăbdător să ajungi la destinaţie! (şi asta nu înseamnă să mergi doar repede)
Încrederea-n sine se construieşte constant, mereu, pentru totdeauna!
Încrederea-n sine n-are un „maxim” (cel puţin după părerea mea). Niciodată nu poţi să „construieşti prea multă încredere-n sine” – tocmai de aceea este bine ca mereu să lucrezi la încrederea ta. Şi nu, un om cu prea multă încredere nu este „încrezut”. Acesta din urmă este de obicei doar prost.
6 răspunsuri
Îmi place cum scrii și ce scrii Ariel 🙂
Multe răspunsuri și soluții am găsit în articolele tale
@Mihai – Hei, mă bucur mult să aud asta! 🙂
Usor de zis, foarte greu de facut…
Articolele tale ridica gradul de incredere din fiecare persoana si ajuta totodata la corectarea greselilor,dar e foarte greu sa.ti recapeti increderea in tine dupa ce o viata intreaga ti-ai facut o anumita parere despre tine…asta simt eu..oricat de mult as incerca,ajung in acelasi punct de unde am plecat in momentu in care mi-am pierdut increderea in mine.
Cum a zis şi „Madis” mai sus, e uşor de zis şi greu de făcut. Foarte greu de făcut. Dar ţine de tine 100%. E alegerea ta personală dacă vrei să începi să ai iar încredere în tine sau nu.
Şi nu, niciodată nu revii la punctul iniţial. Cu timpul „punctul de unde ai plecat” de fapt e mai „sus”. Nu e niciodată acelaşi. E doar impresia ta că ai căzut iar în neîncredere totală.
Dacă vrei să te schimbi, dacă crezi că te poţi schimba, atunci POŢI s-o faci. 🙂