Profesorul meu de istorie, din liceu, spunea că „este o artă să rămâi copil”. A spus-o patru ani de zile, din când în când, cu pauze dramatice, cu melancolie și bunătate în glas.
Abia când am trecut de 30 de ani am înțeles ce-a vrut să spună.
Se referea la puritatea și inocența noastră, la ochii noștri mirați și fruntea mereu descrețită.
Se referea și la cei 3 magi: Creativitate, Curiozitate și Curaj, cu care noi ne-am născut.
Se referea la bucuria și zâmbetul nostru și ușurința cu care ofeream îmbrățișări.
Azi suntem mari. Și parcă-mi răsună în minte ”Nu mă fac eu mare!”. M-am făcut mare!
Mă uit în urmă, în urmă cu peste 25-30 de ani, și văd că schimbarea este posibilă. Uneori, direcția ei este nepotrivită, dar mă uit în urmă, iar, și chiar mi-e clar că schimbarea este posibilă.
Și cu acestea-n minte am reînvățat să mă bucur, să zâmbesc și să ofer, fie ele doar îmbrățișări pentru început.
Apoi am plecat în redescoperirea celor trei magi și la doi pași am fost întâmpinată de magul Curajului. Purta la el o desagă în care am fost surprinsă să văd toate valorile mele morale.
Ghidată de entuziasmul Curajului și hrănită cu valorile morale am început drumeția în căutarea celorlalți doi. După dealuri, văi l-am întâlnit pe magul Curiozității, iar de la el și până la magul Creativității a mai fost o aruncătură de băț.
Astăzi, cu ochii mirați, îmi descrețesc fruntea de câte ori o surprind și continui să fac ochii roată în căutarea purității și inocenței cu care m-am născut.
La mulți ani, copile!
Articol scris de Irina Schmitz – fondator Ora despre fericire.