Ce treabă are arta chineză de autoapărare cu sentimentele şi emoţiile tale?
Să aflăm întâi ce implică această artă pentru a ne da seama de legătura cu partea noastră emoţională. Fundamentul kung fu-ului este să foloseşti forţa adversarului în avantajul tău. S-a aprins vreun beculeţ? Filosoful chinez Lao Tzu spune că „Trebuie să îl respecţi pe atacator. Nu renunţa niciodată la compasiune şi nu-ţi folosi abilităţile pentru a-i provoca celuilalt un rău inutil.„.
Nici asta nu te-a lămurit, învăţăcelule?
Traducerea pe înţelesul tuturor ar fi: când eşti victima unui atac de natură emoţională nu trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, ci să foloseşti modul în care eşti atacat în avantajul tău.
Spre exemplu, imaginează-ţi o ceartă între tine şi mama ta. O ceartă ca oricare alta, cu elemente de bază: ţipat, comparaţii între ce ai făcut şi nu ai făcut sau între tine şi altcineva, scos de ochi etc. Acum imaginează-ţi că tu, în loc să ţipi înapoi sau în loc să te enervezi, faci chiar opusul: Eşti calm, calculat şi analizezi fiecare propoziţie ca şi cum nu ar fi vorba despre tine. Foloseşti acuzatiile care ţi se aduc în folosul tău. Le exploatezi, pui întrebări şi cazi de acord. Ai fi surprins să afli că îţi îmbunezi mama încă din primele minute.
Desigur, nu există mulţi între noi care nu cad pradă impulsurilor când are loc un atac la persoană. Dar această tehnică, în mod sigur, nu iese din prima. Regula de bază este expusă mai sus şi acum rămâne să aşteptăm până îţi câştigi un statut în domeniul artei kung-fu.
Contraataca aruncând emoţiile celuilalt asupra lui!
El îţi dă un pumn, tu i-l arunci înapoi în faţă!
Ce facem cu emoţiile negative?
Le transformăm într-o sursă energetică preţioasă pentru emoţiile pozitive.
Cum adică?
Arunc încă un exemplu spre tine, padawanule: în loc să îţi reprimi sentimentele negative mai bine recunoşti cât de important este lucrul care te deranjează. Poţi să canalizezi energia spre aprofundarea şi îmbunătăţirea problemei sentimentale care te deranjează.
Ştiu, ştiu. Spui că sunt vorbe în vânt. Uneori da, alteori nu.
Citeşti acest articol şi te gândeşti: „Suna bine, dar nimeni nu face asta.” Impropriu, ucenicule.
Nimeni nu încearcă!
Nimeni nu se aşează jos la o discuţie cu sine despre rădăcina problemei sale. Nu! De ce să ne folosim creierul când inima funcţionează perfect? Când se întâmplă ceva anefast – aşa zicem – nimeni nu stă să analizeze cauza, sursă sau cum se poate rezolva. Toată lumea zace în depresie şi îşi plânge de milă.
Ei bine, de acum încolo nu o să mai fi un simplu învăţăcel dacă iei aminte…
…regulile de bază ale kung fu-ului emoţional:
1. Exersează pe interior şi pe exterior.
*contraatacă pe exterior şi învaţă ceva din experienţa respectivă
2. Meditaţia
*prin meditaţie îţi dezvolţi concentrarea şi claritatea mentală
*despică firul problemei nu în 4, ci în 30
3. Aplicarea
*învaţă să te asculţi şi să ai tupeul să aplici ceea ce ai învăţat şi eşti pregătit!
Oficial, ai devenit un practicant fără licenţă al kung fu-ului emoţional. Acum fugi şi tăbăceşte nişte emoţii!
