De cele mai multe ori oamenii tăcuţi sunt consideraţi pasivi. Într-un grup de persoane cel care nu vorbeşte este introvertitul grupului. Adeseori este supranumit „Misteriosul tăcut” sau „Domnul tace şi face”.
În realitate însă, tăcerea este singura super-putere a oamenilor. Nu, noi nu zburăm ca Superman. Nu, pe noi nu ne muşca păienjeni radioactivi. Nu, hibrizi într-adevăr nu suntem. Ce facem noi? Putem să ascultăm. Putem să învăţam să fim empatici prin „super-puterea” pe care o deţinem. Când vorbeşti parcă e cam greu să afli mai mult decât informaţiile pe care le ştii deja.
Tăcerea este cel mai tare răspuns. Mai tare decât orice argumentaţie convingătoare şi bine pusă la punct. Te-ai gândit vreodată să îţi astupi grijile prin tăcere? Cum să faci asta? Taci din gură. Primul pas este cel mai greu. Al doilea este să înveţi să asculţi, să înveţi să fii empatic. Să asculţi o conversaţie ca şi cum te-ai uită la un film cu Angelina Jolie.
Cu ce te ajută tăcerea?
Te ajută să te asculţi pe tine. E o pauză de la agitaţia exterioară pentru a te concentra pe tine. E ca publicitatea din mijlocul filmului. Nu o vrei, dar ai incontro?
E greu să te asculţi pe tine şi deseori apelezi la sfaturile celorlalţi. Da, domnule Eu-sunt-buricul-pământului, crezi că înţelegi sfaturile lor. Crezi că eşti de acord cu ei. Începi să îţi faci planuri de schimbare. Dar psst! „Secret strict secret”: nu contează ce zic ceilalţi dacă nu te asculţi pe tine!
„Ascultăm sfaturi venite din toate părţile mai puţin de la noi inşine. Credem că simplu fapt că am spus ceva înseamnă că înţelegem acel lucru, dar deseori nu intelegem. Trebuie să ascultăm ce are de spus propria noastră viaţă şi să luăm aminte de la aceasta ca să nu pierdem din vedere propriul nostru adevăr.” – Parker Palmer
Chiar dacă tăcerea este un disconfort psihic, pentru cei extrovertiţi ea este un „rau” necesar.
Spre surprinderea ta şi a multor „vorbăreţi” tăcerea ne întregeşte fiinţa. Te face calm, concentrat şi introspectiv. Nu eşti antisocial dacă taci. Eşti un spirit critic. Probabil mult mai inteligent decât vecina de la 5 care bârfeşte încontinuu în faţă blocului.
Scoate din buzunar „arma secretă” ori de câte ori vrei să aplanezi un conflict.
Umblă „la cutiuţa cu sentimente” şi scuipă orice îţi vine în cap. Vezi unde ajungi.
Stai şi analizează. Aşteaptă să vezi ce are şi celălalt de zis. Taci şi observă.
În linişte înveţi mai bine (oricât de mult insişti că noul album de la Paramore te ajută să înveţi).
Zgomotul îţi mănâncă din viaţă. Închide radio-ul din mintea ta.
Aruncă-ţi la gunoi IPod-ul din cerebel şi înlocuieşte-l cu o cameră antifonică.
Nici chiar aşa, dar reţine că uneori tăcerea este cel mai bun răspuns. Oricât de cliché sună.
Respectă-ţi tăcerea şi ascultă-te pe tine mai întâi. Pe lângă tine, ceilalţi sunt furnici. Ia o lupă şi treci mai departe.
4 răspunsuri
Ca să poţi folosi tăcerea ca o „super-putere” îţi trebuie o inteligenţă emoţională foarte ridicată…altfel există riscul să fii perceput ca un antisocial(cum, foarte bine, ai precizat şi tu). Din punctul meu de vedere, tăcerea trebuie îmbinată cu a zice lucrul potrivit la momentul potrivit…sau pe româneşte: să gândeşti înainte de a vorbi. Bun articol 😀
Din pacate,foarte putini au un EQ ridicat.Nici nu intru in subiectul IQ-ului. Mersi 😀
Asta merge mana in mana cu „Daca taceai filozof ramaneai ..”
cred ca depinde de context…..de ex. uitati-va la Iohannis in primele luni de mandat, lumea nu-l scotea din „mutulica” si ziceau despre el ca nu stie sa comunice; oare Cicero, faimosul orator, mai ramanea in istorie daca folosea „super-puterea tacerii” ? :))