Aud de pretutindeni că sunt perfectă, că nimic nu trebuie să schimb, că dacă eu mă accept așa cum sunt mă vor accepta și ceilalți și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Sunt sigură că și ție ți s-a spus la fel și că, mai rău, chiar crezi chestia asta.
De ce zic „mai rău”? Pentru că orgoliul tău este mare. Așa cum era și al meu cândva, noroc că între timp m-am tratat, nu numai citind cărți și articole pe diverse bloguri, ci mai ales făcându-mi propria terapie, acompaniată de un psihoterapeut adevărat.
Când orgoliul este mare de tot nu ai nicio șansă să-l vezi, e ca un balon imens care-ți înconjoară capul iar tu vezi doar ce-i în balon, adică în orgoliul tău, fără să reușești să mai vezi și în afara balonului, crezând că doar ceea ce vezi tu este real.
Când mai vine și vreun specialist care-ți spune că ești perfect așa cum ești, s-a terminat povestea, tot balonul se umple de tine și numai de tine.
Ai început cumva să te îndoiești de ceea ce credeai și te întrebi ce interes are specialistul să-ți spună că ești perfect? Păi are, că el e interesat să-și vândă cartea/conferința și nu te poate face să bagi mâna în buzunar decât dacă-ți mai umflă un pic balonul, pardon, dacă-ți mai gâdilă un pic orgoliul. Doar așa te simți flatat, dacă ți-ar spune altceva decât ceea ce vrei tu să auzi probabil că nici măcar nu ți-ai face timp să asculți, darămite să mai și plătești.
Și uite așa, dacă tot ești perfect și ți-o mai și confirmă specialistul, ajungi să emiți judecăți de valoare, prima și cea mai lipsită de valoare, în ciuda a ceea ce crezi tu, este că dacă tu ești perfect, înseamnă că ceilalți sunt greșiți.
Ei bine, din acest moment s-a terminat cu fericirea ta și începe fericirea specialistului care te poartă la nesfârșit pe la tot felul de conferințe, evenimente și seminarii pentru a-ți repeta în moduri inedite, frumoase și emoționante…ce altceva? Ai ghicit: că ești perfect!
Vrei să-ți spun eu adevărul? Nu doare, nu e cel la care te gândești tu acum, nu o să-ți spun că nu ești perfect. Ești perfect! Dar știi ceva? Și eu sunt perfectă! Și mama ta este perfectă! Chiar și funcționara de la poștă e perfectă! În afară de tine, cel care ocupi tot balonul, mai este o lume infinită, în afara orgoliului tău, care este perfectă.
Ei, cum te simți? Ai supraviețuit?
Formularea corectă este: ești perfect la fel cum sunt și eu și amândoi suntem diferiți!
A crede că ești perfect înainte de a te vindeca de orgoliu te face să crezi că ceilalți greșesc. Când ești vindecat înveți că ești perfect, la fel de perfect ca și ceilalți, dar foarte diferit, ceea ce înseamnă că tu ești bun, celălalt este bun, puteți rezona și în egală măsură puteți fi incompatibili, ceea ce nu este rău, nu este o tragedie, ci doar o constatare care nu te oprește din drumul tău și nici pe celălalt din drumul lui.
