Puterea Cuvintelor – Workshop de dezvoltare personală

Încă de la o vârstă foarte fragedă am fost îndoctrinaţi cu restricţii: „Nu ai voie..”, „Nu trebuie…”, „Nu faci…” etc.

Am observat o regulă general valabilă şi anume că atunci când faci afirmaţii negative oamenii le acceptă imediat, iar când spui ceva pozitiv oamenii sunt foarte restrictivi şi suspicioşi. Dacă informezi o persoană despre efectele negative ale unu produs, de exemplu, imediat îşi însuşeşte acest lucru, pe când dacă îi explici caracteristicile pozitive aduce imediat în discuţie problema: „Dar de unde să ştiu eu că este adevărat?”

Cum ţi s-ar părea dacă ai putea învăţa să accepţi, să fii deschis noului, să poţi face diferenţa corectă dintre a încerca şi a eşua. Mai bine spus: să fii capabil să îţi asumi riscul de a greşi.

Presupun că teama de eşec şi „ţepele” celebre ce au fost mediatizate de-a lungul timpului au facut oamenii să fie evazivi şi închişi.

Am avut şansa şi onoarea de a participa joi, 9 iunie, la un workshop de dezvoltare personală, susţinut de Ioan Nicuţ cu ajutorul Internet Explorer 9 de la Microsoft, ce a avut ca temă „Puterea cuvintelor” şi impactul lor asupra relaţiilor dintre oameni.

Participanţi au fost oamenii care fac parte dintr-o categorie specială: bloggerii. De ce spun specială? Pentru că aceştia – bloggerii – sunt cei care folosesc cuvintele ca instrument de exprimare şi care influenţează, în funcţie de cuvintele pe care le folosesc, cititorii. Provenind din domenii diferite, ei au ca target categorii diferite de oameni, însă au un lucru comun: modul de exprimare.

Am învatat o multime de lucruri de la Ioan Nicuţ. Cum că nu este suficient doar să te exprimi pentru a te face înţeles, ci trebuie să o faci într-un anume fel pentru a obţine rezultatul scontat.

Cuvintele sunt negative sau pozitive în funcţie de contextul în care sunt folosite.

Am învăţat că un cuvânt pozitiv, spus într-un anume context poate avea conotaţie negativă şi invers. Sau că un cuvânt negativ poate fi acceptat mult mai uşor dacă reprezentarea ta internă este pozitivă.

De exemplu spui „Nu ezita să mă suni.” şi îi transmiţi interlocutorului mesajul că s-ar putea să ezite în a te suna iar el exact la asta se va gândi, pe când dacă spui „Te invit să mă suni.” nu mai încape în îndoială că poate să o facă fară nicio ezitare. Dacă spui „Nu te gândi la un copac albastru”, instantaneu cel căruia i te-ai adresat exact asta face!

Una din marile puteri ale cuvintelor, în afară de a transmite un mesaj, este manipularea. Ce înseamnă manipulare? Ei bine, manipularea este folosirea cuvintelor pentru a obţine ceva de la o persoana fără ca aceasta să fie conştientă de acest lucru, deci fără a fi capabilă să-ţi dea acordul direct şi concret.

Atunci când, folosind cuvinte, încerci să schimbi concepţia sau atitudinea cuiva poţi spune că încerci să manipulezi.

M-am întrebat de multe ori cât de morală este manipularea.

Teoretic este un lucru negativ să „obligi” pe cineva să se schimbe, deci imoral, dar dacă ceea ce îi induci tu să schimbe va fi pozitiv în viaţa lui, manipularea devine morală? Îi faci un „bine” pe care el nu ar fi ales să şi-l facă?

Poate ţie, cel care manipulează, ţi se pare moral. Poate că celui manipulat, în momentul conştientizării i se pare imoral. (Mi-ar plăcea să-mi spuneţi ce părere aveţi despre asta.)

Am ajuns la concluzia că este moral sa manipulezi dacă scopul final este o schimbare pozitivă şi că este imoral să o faci, deoarece nu ai acceptul pentru schimbare al celui manipulat. Precizez un lucru: schimbare pozitivă în funcţie de criteriile tale etice, morale.

Unii oameni chiar nu vor să se schimbe sau nu vor ceva mai bun în viaţa lor! Le place să se plângă, să se victimizeze. Sunt aceia care se „hrănesc” cu compătimirea celorlaţi. Sunt aceia de care trebuie să ne ferim!

Şi mai este o categorie periculoasă de oameni: aceia care au impresia că regulile lor sunt cele mai bune, că ceea ce fac şi ce spun este ideal, iar ei au un fel de scop în viaţă în a încerca să schimbe pe toată lumea dupa cum cred ei că este bine. Şi de aceştia trebuie să ne ferim!

În ultima parte a workshopului de joi am învăţat lucruri pe care aş putea spune că de fapt cu toţii le ştim, dar nu le conştientizăm şi anume: cum să proiectezi relaţii care funcţionează.

Este o schemă extrem de simplă după care funcţionează relaţiile: oferi şi te aştepţi să primeşti ceva în schimb şi ţi se oferă pentru că se aşteaptă ceva în schimb de la tine. Cât se poate de simplu. Această regulă este valabilă în absolut orice fel de relaţie: sentimentală, de amiciţie, de serviciu etc.

După cum am mai spus şi în articolul de aici, în funcţie de caracteristicile comune pe care le au anumiţi oameni, ei se încadrează ca făcând parte din anumite grupuri. Şi în aceste grupuri oamenii dau pentru a primii, în funcţie de interesul comun. Dar asta nu înseamnă că acei oameni au toate interesele comune. Fiecare dintre ei face parte din multe alte „grupuri”.

Ce mi se pare interesant este că, indiferent de nivelul emoţional, educaţional, vârstă, ierarhie socială, profesională, sex, interese, oamenii pot fi legaţi de obiective identice.

De exemplu compania în care m-am aflat la acest workshop: cuvintele.

Ca o concluzie finală a acestui eveniment la care am avut ocazia să particip: este minunat să ştii să comunici exact ceea ce vrei să exprimi!