Când eşti slab loviturile vin una după alta, conform zicalei “O nenorocire nu vine niciodată singură”. De cele mai multe ori nu poţi controla situaţia. Poţi să încerci să îndrepţi lucrurile, dar nu reuşeşti de fiecare dată. Iar în cazurile în care nu reuşeşti să înlături sursa problemelor, te afli în una din următoarele situaţii: fie eşti descurajat, trist, îţi scade încrederea în forţele proprii, devii frustrat, fie te ţii tare şi înduri lovitură după lovitură, până când te obişnuieşti cu ele şi îţi dezvolţi un fel de imunitate la ele.
Perioada critică
Ţi se pare că vorbesc aiurea? Hai să îţi explic la ce mă refer: dacă reuşeşti să îţi formezi o capacitate de a privi problemele cu o oarecare indiferenţă, poţi să acţionezi mai repede pentru a găsi soluţii, decât dacă treci prima dată prin faza de şoc.
Atunci când dai peste o situaţie urâtă, iar tu nu eşti pregătit pentru ea, în mod automat eşti scos din zona de confort. În funcţie de gravitatea ei, urmează câteva zile de neacceptare, stres şi disconfort, până când te obişnuieşti cu ea, iar în cele din urma îţi accepţi condiţia şi devii capabil să începi să cauţi soluţii.
Ei, perioada dintre punctul în care apare problema şi punctul în care începi să acţionezi e extrem de importantă. Eu o numesc perioada critică. În timpul ăsta, dacă nu eşti suficient de puternic psihic iar necazul tău e destul de mare, se pot întâmpla lucruri nu tocmai plăcute: poţi să cazi într-o depresie sau chiar să cedezi psihic.
Planul de bătaie
Ce poţi face tu este ca după ce ai conştientizat problema să îţi blochezi toate sentimentele legate de ea – să te închizi emoţional. Nu te gândeşti de ce se întâmplă asta, ce ai făcut să meriţi asta, ce ar fi trebuit să faci altfel decât ai făcut, de la ce a pornit. Nu te gândeşti nici la ce o să se întâmple dacă nu reuşeşti să o rezolvi. Te concentrezi pe soluţionarea ei! Strict pe asta. Dacă simţi că nu te poţi descurca de unul singur cere ajutorul prietenilor. Nu fii prea mândru să o faci – sigur se va găsi cineva printre prietenii sau cunoştinţele tale care să îţi poată da o mână de ajutor.
Nu-mi pasă de ce zic alţii
Sigur, vor fi câţiva care nu vor fi de aceeaşi părere cu mine. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu încurajez superficialitatea, insensibilitatea sau alte chestii de genul ăsta. Spun doar că, în unele cazuri, nu e recomandat să te implici prea mult. Cu fiecare dezamăgire emoţională creierul are de suferit. Iar dacă se adună prea multe, rişti să ajungi în unul din cazurile de care îţi vorbeam mai sus. Nu vrei să cazi în depresie pentru că s-ar putea să nu fie nimeni în jurul tău dispus să te ajute să revii pe linia de plutire. Trebuie să fii tu puternic pentru cei din jurul tău, să îi încurajezi când vezi că au nevoie, să fii optimist, să lupţi cu toate forţele până la capăt. Ţine minte – dacă ei cedează tu trebuie să fii acolo pentru ei.
Ce trebuie să faci
Necazurile stau şi te pândesc, aşteaptă să laşi garda jos, te loveşte primul iar când eşti la pământ, sar toate pe tine. Nu le lăsa să te pună jos! Găseşte forţa necesară pentru a le ţine piept!
