Ce faci când întâmpini greutăţi? Ce faci când lucrurile încep să se strice unul câte unul iar drumul spre realizare devine tot mai greu de parcurs? Încrederea în sine e cea mai importantă armă de care dispui în lupta cu probleme de zi cu zi.
Dacă ajungi să ţi-o dezvolţi îndeajuns, poţi reuşi să faci lucruri ce pentru alţii pot părea imposibile. E nevoie doar ca tu să crezi că poţi realiza ceva pentru a putea reuşi – oricât de mulţi ţi-ar spune să renunţi, dacă tu crezi că poţi reuşi continuă! Timpul pierdut e doar cel în care nu faci nimic; în rest, din orice activitate oricât de banală, poţi învăţa lucruri care ţi-ar putea prinde bine cândva.
Nimic nu e gratis
Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te aflii în faţa unei provocări pe care nu ştii dacă o poţi duce la bun sfârşit? Eşti indecis o zi, două… după ceva vreme îţi aduni suficient curaj cât să începi, dar nu durează mult până când apar problemele şi te gândeşti să renunţi. Motive găseşti destule: e prea greu, nu eşti potrivit pentru asta, îţi va lua prea mult timp, dacă n-o să fie bine în final?, ce vor zice ceilalţi despre tine dacă eşuezi?, merită timpul investit?, câte şi mai câte.
Când treci prin astfel de momente e important să te concentrezi pe rezultat şi să ingori, pe cât posibil, orice gând negativ. E normal să fii speriat / emoţionat / puţin sceptic atunci când te apuci de un proiect nou. Toate emoţiile vin din frica de necunoscut. Trebuie să fii conştient că te aşteaptă zile în care trebuie să te didici idealului tău, să inveţi ce nu ştii şi să exersezi pentru a acumula experienţă. Viaţa ne testează înainte de a ne oferi ceva. Nimic nu e gratis. Trebuie să dovedim că merităm ceea ce ne dorim şi că suntem capabili să luptăm pentru a-l obţine. Iar în lupta cu viaţă perseverenţa e cel mai important atuu.
Din experienţa mea
Un „truc” pentru a-ţi spori încrederea în sine e să nu te ataşezi prea mult de nimic. Când zic nimic mă refer la orice ai obţinut după o lungă perioadă de efort, pentru că, în final, tot ce contează e experienţa acumulată.
Îţi dau un exemplu concret: m-am apucat în urmă cu câteva luni de un proiect mai amplu – o aplicaţie web. Am căutat informaţii despre ce mă interesa, am învăţat noi tehnici de care aveam nevoie, am citit forumuri peste forumuri în căutarea de soluţii optime pentru problemele peste care am dat. S-au adunat în total vreo 3 luni de muncă aproape zilnică … iar ieri, după o pană de curent, constant cu maximă stupoare că tocmai mi s-a ars HDD-ul.
În concluzie cam tot ce am muncit eu în ultimele 3 luni, plus toate celelalte chestii adunate de-alungul timpului, au intrat în neant. Cam tare, nu? Normal că nu radiez de fericire pentru ce mi s-a întâmplat, dar m-am decis să privesc situaţia la rece: n-are rost să mă enervez pentru că oricât aş da cu pumnii în computer tot nu îmi voi mai recupera fişierele; n-are rost să stau şi să plâng două săptămâni cu o pernă în braţe pentru că aş pierde timp preţios în care aş putea să refac munca din astea trei luni; n-are rost să încep să caut răspuns la întrebarea “De ce mi se întâmplă asta” pentru că nu o să îl aflu prea curând; n-am de gând să renunţ la ce mi-am propus să fac, chiar dacă mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat. Ce vreau să punctez de fapt din experienţa asta: iniţial am avut nevoie de 3 luni, poate chiar mai multe, pentru a ajunge cu proiectul într-un anumit punct. Acum ştiu că nu voi avea nevoie de nici măcar o lună pentru că am trecut deja prin faza de iniţiere. Ştiu unde să caut, ştiu ce o să folosesc, ştiu la cine să apelez atunci când am nevoie de ajutor. Din orice experienţă incearc să rămân doar cu lucrurile folositoare.
De unde să începi?
Punctul de start în dezvoltarea încrederii în sine este să te accepţi tu pe tine. Nu poţi pretinde ca ceilalţi să te privească altfel decât te vezi tu. Abia după ce reuşeşti să-ţi înfrunţi defectele, să le compensezi prin îmbunătăţirea punctelor forte, o să fii capabil să crezi în tine cu adevărat. Neîncrederea în sine nu e doar absenţa unei calităţi. Ea poate deveni o problemă ce-ţi poate influenţa viaţa în mod negativ, de la probleme de adaptare, la incapacitatea de a socializa, de a-ţi face noi prieteni. Aşa că nu mai pierde nici o secundă: începe azi să lucrezi la stima de sine – cea mai importantă calitate în lupta pentru realizarea idealurilor în viaţă.
