Ce am fi fără etichete?

Nu ai dreptul să râzi de cei pe care nu îi cunoşti. Nici de cei pe care îi cunoşti. Nu ai acest drept pentru că nu ai de unde să ştii ce s-a întâmplat cu ei de-a lungul vieţii.

Totul porneşte de la locul în care te naşti şi ce fel de persoane te cresc. Aceste lucruri nu le poţi controla. Astfel că un elev din Bucureşti care s-a născut într-o familie decentă atât ca situaţie financiară cât şi ca educaţia primită va fi diferit faţa de unul care s-a născut la marginea Bucureştiului, care a fost educat în alt stil. De asemenea, sunt şi excepţii. În mod cert şi raţiunea copilului are un rol, dar dacă de la o vârstă fragedă a locuit cu persoane cărora nu le păsa de diferenţa dintre bine-rău, nici el nu va fi capabil să o facă mai târziu. Am făcut comparaţia asta amintindu-mi de videoul care a devenit viral, video pe care îl ştiţi cu toţii, în care un tânăr, la întrebarea reporterului „Tu cum te-ai pregătit pentru bacalaureat”, a raspuns: „M-am aranjat, mi-am făcut freza”. Din punctul lui de vedere, a fost un răspuns normal.  Nu e în regulă ce se întâmplă acum. Am avut 3 miniştri în câteva luni. Sistemul nostru de învăţământ este la pământ, ca de altfel întregul sistem

Trebuie să te uiţi mai puţin la celălalt şi mai mult la tine. În sensul de a nu mai judeca progresul unei persoane înainte de a îi asculta povestea. Dacă acea persoană îţi este apropiată fă un pas în faţă şi încearcă să îi arăţi şi o altă cale. E atât de uşor să fii nepăsător.

E nevoie de tărie şi curaj ca să îţi pese. Că este vorba de părinţii tăi, de prietenii tăi sau de liceu/facultate. Nu toţi vrem să avem impact asupra celorlalţi, dar, indirect, acţiunile noastre se răsfrâng, cel puţin, asupra celor apropiaţi. Deşi doar noi suntem responsabili pentru acţiunile noastre sau inacţiunile noastre, ele au impact şi asupra celor apropiaţi nouă.  Ai grijă de cei care te iubesc şi pe care îi iubeşti.