Curba uitării

Curba uitării reprezintă scăderea retenţiei odată cu trecerea timpului. Aceasta a fost pentru prima oară definită de Hermann Ebbinghaus în anul 1885 în urma unui studiu realizat pe el, în care se testa repetat după anumite perioade de timp, înregistrând totodată rezultatele.

Ebbinghaus spunea că viteza cu care uităm depinde de factori precum dificultatea materialului (cât de folositor îl credem noi) şi de factori psihologici precum somnul şi stresul. Această viteză diferă de la individ la individ. Din punctul lui de vedere, cele mai bune metode pentru îmbunătăţirea puterii memoriei sunt tehnicile mnemonice şi repetiţia activă. Despre aceste două tehnici voi vorbi în articole viitoare.

Exemplu: prelegere facultate

În prima zi, intri la curs fără a şti ceva (0%). La sfârşitul prelegerii vei cunoaşte 100% din ceea ce ştii.

În cea de-a doua zi, dacă nu ai repetat deloc ceea ce ştiai (100%) în prima zi, informaţia se pierde în proporţie de 50%-80%, conform unor studii.

După cea de-a şaptea zi, îţi vei aminti chiar mai puţin, iar până în ziua 30 vei realiza că nu mai ştii aproape nimic.

60 minute = 10 minute

Sfatul meu, pentru a nu uita o oră de curs este de a îi aloca 10 minute în cea de-a doua zi, 10 minute în ziua 4-5, 5 minute în ziua 15 şi aşa mai departe până când, în timp ce citeşti informaţia, îţi poţi spune „ah, pe asta deja o ştiu, o sar”. Ai înţeles ideea.

Cu cât repeţi mai mult, cu atât repetarea va avea loc la intervale mai mari de timp. Nu este indicat să repeţi zilnic acelaşi lucru pentru că nu faci decât să nu fi eficient şi să îţi forţezi memoria inutil. Alocarea acestor minute pentru repetare nu este o pierdere de timp întrucât dacă după ziua 30 ai uitat toată materia, vei avea nevoie de 40-50 minute pentru a putea învăţa din nou acele 60 de minute. Acest lucru va duce la frustrare, pe termen lung.

Într-un articol viitor îţi voi arăta şi cum să îţi faci propriul grafic în care să descoperi la cât timp trebuie să repeţi informaţiile pentru a nu le uita.