Tu la ce te uiţi la un om prima dată când îl vezi?
Te uiţi la negrul de sub unghii? Te uiţi dacă are sau nu părul slinos? Te uiţi la haine?
De obicei nu te uiţi în mod expres la nimic anume, ci pur şi simplu ceva-ţi atrage atenţia. Ceva ce te va face să judeci acel om fără să-l cunoşti.
Asta nu-i neapărat rău – e natural. Noi, oamenii, putem gândi ceva despre alţi oameni fără să-i cunoaştem de fapt.
Rău este atunci când exprimăm ceea ce gândim despre acel om fără să fim siguri că ceea ce gândim e corect.
Să luăm ca exemplu domnul din imagine…
Dacă l-ai vedea pe stradă, îmbrăcat, ce-ai crede despre el? Că-i un moşuleţ simpatic, cu haine country, curat, poate chiar inteligent, adesea vesel… căci iată ce zâmbet are pe buze!
Dar dacă l-ai vedea la mare, pe plajă, în slipi, ce-ai crede despre el? Că face parte dintr-o mafie, că-i un fost deţinut, că este un om rău, malefic, care şi-a bătut joc de propriul său trup supra-tatuat… (chiar, tu te-ai tatua?)
Orice ai crede despre acest om atunci când îl vezi îmbrăcat sau nu, important este să nu laşi ceea ce crezi despre el să-ti influenţeze în mod foarte puternic următoarele acţiuni.
Aparenţele înşală. Cine putea crede că cel din imagine e preot?
Un răspuns
in ambele situatii as fi crezut ca e un batranel simpatic(asta cum ca as fi crezut ca e mafiot om malefic, omul diavolului poate astfel ar fi crezut cineva dupa vremea bunicii)