Până acum vreo 2-3 ani habar n-aveam ce înseamnă cuvântul „oportunitate„. Pur şi simplu nu exista în vocabularul meu.
Acum însă, tind să cred că dacă nu ştii ce înseamnă „oportunitate”, e clar că eşti un fel de pesimist … sau un om lipsit de vizunie şi spontaneitate – două caracteristici de care oamenii fericiţi ar cam avea nevoie.
Când am început să „mă dezvolt”, carevasăzică atunci când am început să citesc bloguri şi cărţi de dezvoltare personală, să merg la workshopuri şi seminarii de toate felurile pentru a mă transforma într-un om mai fericit… am aflat că „oportunitatea trebuie prinsă din zbor„.
Dar un om nu are cum să „prindă” o oportunitate până nu ştie ce este aceea o „oportunitate”, aşa-i?
După ce am aflat concret la ce se referă cuvântul acesta, am tot încercat, în zadar, să prind oportunităţi.
În zadar pentru că nu eram obişnuit să ochesc aceste „momente”. Nu eram obişnuit să le „recunosc”. Pe vremea aceea eu nu ştiam că dacă sunt concediat, asta-i o oportunitate să-mi lansez o afacere proprie folosindu-mă de meseria „furată” deja de la angajator, spre exemplu.
Au trecut vreo doi ani până când am început cu adevărat să mă prind de „sistemul oportunităţilor„. Ele, de fapt, nici nu există. „Ele”, aceste „oportunităţi”, aceste situaţii pozitive… nu există.
Oportunităţile sunt precum Dumnezeu – adică sunt reale doar dacă vrem noi să credem în ele … să le facem noi să fie reale.
În mod cert nu aş fi crezut acum 3 ani de zile că o căzătură cu bicicleta prin oraş ar putea fi o oportunitate. Azi ştiu că orice căzătură în oraş de pe bicicletă este o imensă oportunitate de a cunoaşte oameni de treabă, de a-mi cumpăra o bicicletă mai bună, de a învăţa să merg mai bine şi mai precaut (poate?)…
Acum creierul meu este antrenat şi înţelege faptul că ceea ce numim „oportunităţi” … de fapt nu există. Oportunităţile nu apar.
Tot ce poţi să faci este să-ţi creezi oportunităţi. Uneori, într-adevăr, le creezi involuntar, fără ca măcar să-ţi dai seama. Dar, ulterior, gândeşte-te la tot şirul de evenimente şi vei observa că de fapt oportunitatea prinsă de tine nu ţi-a ieşit în cale, ci pur şi simplu ţi-ai creat-o.
Deci, tot ce-am învăţat din cărţi şi de la seminarii de dezvoltare personală nu-i în totalitate fals… ci e doar un mod indirect e a mă aduce la concluzia acestui text: eu îmi creez singur oportunităţi.
Cu cât ne vom creea mai multe situaţii pozitive şi ne vom folosi de ele, cu atât mai bine!
3 răspunsuri
Recent am descoperit si eu si acu incerc sa imi implementez aceasta viziune pe sistemu Unde e o problema eu vad ….o solutie ….
Sunt de acord cu articolul tau. De mult am descoperit si eu ca problemele sunt de fapt oportunitati si ca noi ni le cream singuri. Singura comparatie la care cred ca ar trebui sa mai lucrezi (sa o modifici) este afimatia ca oportunitatile sunt ca Dumnezeu. NU sunt de acord. Nu are nici o legatura tipul de credinta laica cu increderea in oportunitati.
O zi frumoasa!
Din orice situatie proasta trebuie sa iei tot ce este mai bun, poate nu e chiar oportunitate, insa cu siguranta este o viziune optimista. Felicitari pentru articol!