Ghidul optimistului în 7 pași

Într-o perioadă, am văzut cum unii oameni împart în tabere total diferite optimist versurs pesimist. De parcă ar fi două entități separate și era nevoie să stea departe de conceptul opus, ca de o boală contagioasă.

De fapt, părerea mea este că sunt două fețe a unei singure monede.

Optimistul are perioade proaste si-l admiră în secret pe cel care vede pereți casei gri și duce gândirea asta la nivel de artă. Iar pesimistul, are răbufniri de entuziasm și se și teme să arate culorile din desenul vieții lui. Până la urmă și Bacovia avea o pată de culoare și vedea viața mai frumoasă decât își dădea voie să o scrie.

Ce înseamnă să fii optimist?

Este o tresătură de caracter cu tendința de a vedea partea plină a paharului. Înseamnă să cauți ceva bun în orice situație, observând și problemele ivite, însă fiind orientat spre soluții.

Așadar, să fii optimist nu înseamnă să negi realitatea și să fii într-o permanentă stare de bucurie și extaz. E pur și simplu alegerea de a-ți permite să cazi, dar să te ridici la fel de repede, privind cu încredere spre viitor.

Nu cred în extreme. Gândirea pozitivă exagerată sau tristețea îndelungată, fac amândouă rău pe termen lung, pentru că îți iau din vedere cealaltă parte a poveștii. Mai degrabă cred în echilibru. Să conștientizezi ce te supără, ce nu merge în viața ta și da, chiar să ai o zi proastă în care să-ți exprimi disperarea. Dar să te ridici repede de acolo și să cauți soluții, motive de recunoștință, bucurii.

De ce oamenii renunță atât de repede?

Când pornești pe drumul dezvoltării personale și vrei să schimbi ceva în viața ta ești hotărât și entuziast la început. Apoi scade din motivație și se întâmplă chiar să ai o recidivă. Atunci, ai tendința să renunți. Spui că nu e pentru tine, că nu ești în stare să gândești pozitiv și e prea greu să fii orientat spre scopuri.

De fapt, e normal să mai și cazi. Nu toate zilele sunt line și nu vei avea cheful și starea necesară de a face din viața ta o artă, în fiecare zi. Exersarea e importantă, însă la fel de vitală e și sănătatea ta și a emoțiilor tale. Care vor să fie băgate în seamă.

Mai important decât să te chinui să te ridici când încă te dor toate, e să te înțelegi. Ce te-a doborât? Ce te deranjează mai exact la o situație anume? Ce îți arată emoțiile tale? Cum ai putea să-ți schimbi gândurile în așa fel încât să-ți fie ușor să vezi și o altă realitate și să te simți bine?

Nu contează că ai căzut după 7 zile de optimism, ci cât de repede te ridici și continui să faci ce e necesar pentru viață.

Vei avea și zile proaste și e normal. Însă consider că e util să fii conștient de ele și să le trăiești dacă asta vrei. Refularea emoțiilor negative nu va reuși decât să te îmbolnăvească ( și de cele mai multe ori, la propriu ).

De exemplu, când am o zi proastă și mă simt supărată, nervoasă sau orice altă emoție așa zisă negativă, și nu reușesc să găsesc chiar atunci o soluție, pur și simplu aleg conștient să o trăiesc. Astăzi sunt supărată. Așa, și? E dreptul meu. Astăzi îmi plâng de milă, mă enervez și sparg o cana daca așa vreau. Mă odihnesc și las să treaca ziua asta. Apoi mâine, o iau de la capăt cu o minte proaspătă și orientată spre soluții. Însă e o alegere. Și de multe ori când mă sună sora mea și nu am chef de ea îi spun „Astăzi m-am hotărât să mă revolt și să fiu supărată, așa că vorbim mâine, că îmi revin până atunci.”

Contează să fii conștient de emoțiile tale și cum reacționezi la ele. Să îți permiți să fi supărat nu înseamnă să faci pe victima și să-ți obosești sau indispui toți prietenii, ci să accepți toate părțile din tine, să le îmbrățișezi indiferent că le consideri bune sau rele.

Optimismul înseamnă de fapt forța și rapiditatea cu care te ridici după o experiență proastă. Puterea cu care poți privi spre viitor cu încredere, chiar dacă prezentul acceptat nu arată așa cum vrei. Înțelepciunea care îți arată ce poți schimba și ce trebuie să accepți. Înseamnă bucuria cu care după niște zile grele, te poți uita senin spre lună și să vezi cât e de frumoasă.

În concluzie, pentru o viață sănătoasă, ghidul optimistului este ăsta:

• 1. Privește partea plină a situațiilor din viața ta.Te poți urmări cum reacționezi când mai ai jumătate de suc în pahar. Te concentrezi pe cât mai este sau pe partea goală? Dacă nu-ți iese la început, umple pe jumătate un pahar cu apă și uită-te la el până vezi cu adevărat partea plină. Aplică asta apoi și în viața ta.
• 2. Gândește în termeni de soluții. Ce pot să fac? Care e primul pas? Ce poate să fie bun aici? Orice problemă are cel puțin o soluție, trebuie doar să o găsești.
• 3. Evită să pozezi în optimistul absolut. E ok să ai și zile proaste. Și cel mai important e să nu te minți pe tine însuți când experimentezi emoții neplăcute. Îmbrățișează-le. Vor pleca oricum.
• 4. Nu te descuraja când pierzi o luptă. Indiferent că e vorba despre schimbarea unui obicei, gândirea pozitivă sau orice altceva, e normal să mai cazi. Important e cum și cât de repede te ridici.
• 5. Dacă ai emoții puternice și simți nevoie să le trăiești, trăiește-le. Nu le ascunde sub covor, căci vor răbufni apoi mai rău. Fii supărat, enervează-te, strigă dacă așa vrei. Dar fă-o conștient pe cât posibil și lasă-le să treacă, fără să-i afecteze pe ceilalți cu care interacționezi. Observă-te cum reacționezi în diverse situații.
• 6. Fii recunoscător pentru CEEA CE AI, FACI ȘI EȘTI. În fiecare zi. Chiar și pentru emoțiile neplăcute.
• 7. Când cazi, ai grijă să culegi ceva de pe jos la ridicare. Poate să fie o lecție, o soluție sau orice resursă care te va ajuta pe viitor.

Optimismul înseamnă echilibru. Înseamnă să renunți la poziția de victimă inconștientă și să trăiești conștient experiențele mai neplăcute, fiind sigur că mâine va fi mai bine. Optimismul înseamnă să vezi paharul plin, iar dacă e gol, să vezi oportunitatea de a-l umple cu ce și cât vrei tu.

Tu ce crezi? Ce face un om să fie etichetat drept optimist și care sunt părțile pozitive sau negative ale acestei atitudini?

Vreau să știu părerea ta, așa că aștept comentariul tău mai jos.

Raluca scrie și pe blogul său personal: entuziasm.ro.