A fuma sau a nu fuma

Ce bine e să fumezi! Avem şi noi o singură plăcere şi aia e fumatul! De cate ori ai auzit aceste replici? Presupun că de multe ori. Le-am spus şi eu de nenumarate ori. Acum le aud foarte des pentru că îndemn oamenii să se lase de fumat. Îmi inspiră milă. E greu, îmi dau seama, am fost acolo! De mult mă tot gândeam cum să fac să mă las de fumat. Orice argument îmi aduceam nu era destul de puternic pentru a mă face să renunţ la modul meu de a mă ascunde. Da, asta e, mă ascundeam. Acum îmi dau seama. Eu susţineam sus şi tare că mă calmează, că mă ajută să gândesc când de fapt mă ajuta să îmi fac timp ca să-mi plâng de milă. Asta era cazul când fumam de una singuă. Când eram cu prietenii cred că fumam ca să fiu în ton cu ei (presupun că asta înseamna influenţa nefastă a anturajului). Nu vă supăraţi pe mine pentru că vorbesc în numele meu. Fiecare este cu situaţia lui, eu doar expun situaţia mea.

Ce-i drept, am avut mulţi oameni lângă mine care au încercat să mă ajute să renunţ la fumat, dar nu a contat nimic. Din păcate pentru mine nu mi-a fost nimeni de ajutor. Din contră! Dacă cineva îmi ţinea morală – mai rău mă înverşunam şi parcă fumam mai cu spor.

Mi-aş dori foarte mult să vă spun ce m-a impulsionat să fac aceasta alegere, aceea de a renunţa la fumat, dar nu prea ştiu nici eu. Au fost câteva elemente care s-au suprapus într-un moment în care eram foarte pozitivă şi credeam că sunt în stare de orice. Cert e că totul s-a întâmplat într-o dimineaţă când m-am enervat pe viaţă şi am simţit nevoia să-mi iau un angajament important. A fost ca un pact cu mine însămi. Chestia e că nu-mi permiteam să-l pierd. Îmi trebuia ceva foarte greu pentru mine de realizat ca să simt că pactul acela are valoare. Era ca un pariu pe viaţa mea. Nu vreau să pară melodramatic dar chiar aşa s-a întâmplat. Eram mult prea tare ancorată în acest viciu şi-mi trebuia o chestie foarte puternică ca să mă scoată din acest cerc vicios. Vreau să pot inspira şi altor sclavi ai fumatului să renunţe.

N-a fost uşor, dar toate alegerile le-am făcut într-o fracţiune de secundă. Am spus „GATA” cu glas tare şi în sinea mea am hotărât că dacă mă las de fumat e ca şi cum cele trei proiecte începute sunt ca şi finalizate cu brio. Dar asta nu a fost tot. Îmi amintesc că impactul cel mai puternic l-a avut gândul că viaţa mea se va schimba în bine dacă voi reuşi ce mi-am propus. A mai fost un element la care m-am gândit: preţul ţigărilor. Ştiam că se vor scumpi şi mi se părea imposibil să dau atâţia bani pe un pachet de ţigări.

Am luat o bucată de hârtie şi am notat: „GATA 26.11.2009”. Am lipit-o pe frigider şi am început să mă laud cu ea. Am spus la toată lumea că m-am lăsat de fumat. Chiar şi la necunoscuţi. I-am anunţat pe toţi şi chiar le-am explicat că le spun ca să nu pot eu da înapoi. A fost ca o strategie. Dacă le spuneam tuturor era ca şi cum făceam publică alegerea mea şi nu mai aveam drum de întors.

Tot timpul am spus că trebuie să mi se strâmbe un şurub în cap ca să mă pot lăsa… şi cred că acum s-a întâmplat. Cert e că de pe 26.11.2009 nu am mai fumat şi nici măcar nu îmi este dor. Sper să reuşesc să mă menţin pe această linie şi vă doresc şi vouă să faceţi această alegere cu cât mai multă uşurinţă.

M-am folosit de lăsatul de fumat ca de un talisman. Când eram mică şi îmi era frică să mă duc singură la baie luam cu mine câte o jucărie pe post de talisman – să mă apere. Aşa am făcut şi cu această alegere. Poate fumatul mă va ajuta să-mi schimb viaţa în bine! Dacă nu fumam ce pact mai făceam?