Pe Răzvan l-am cunoscut chiar la evenimentul de lansare al ineditului lui business. Ce mi-a atras atenția asupra lui a fost faptul că, într-o gașcă de aproximativ 15 femei care turuiau despre manichiuri, coafuri, machiaje, copii, el s-a integrat, cum să zic, discret și în același timp distinct și onest, genul acela de gazdă care este acolo exact atât cât trebuie ca să te simți bine, nici să nu fii sufocat de prezență dar nici să nu te simți al nimănui. Evident că m-am întrebat cum a ajuns el să aibă un studio de manichiură, care e legătura cu pasiunile lui masculine. De la curiozitate până la a-l lua la întrebări a fost doar un pas pe care evident că l-am făcut, că de-aia sunt eu și nu altcineva.
L-am întrebat dacă vrea să ne povestească despre cum a ajuns să treacă de la corporație la propria afacere, așteptându-mă ca el să profite de ocazie și să vorbească mult despre afacere dar încă o data mi-a arătat că e un tip atât de “așa cum trebuie” că nici nu mi-a dat link către site-urile aduse în discuție. Prima intenție a fost să modific interviul ca să integrez și promovarea business-ului însă am avut impresia că aș răpi tot farmecul lui de om modest-onest.
Vă las, așadar, cu Răzvan de la Ink Nails Studio și cu răspunsurile lui, întocmai cum le-a formulat:
Pentru început zi-mi câteva lucruri despre tine…
Mă numesc Răzvan Teodorescu, am 29 de ani și sunt din București. Am terminat Liceul de contabilitate și Facultatea de Științe și Tehnologie a Informației, iar acum profesez în marketing online 🙂
Cum și mai ales când s-a născut pasiunea/afacerea ta? Cine erai înainte și cine ești acum?
În primul rând, vorbim despre două lucruri diferite :), pasiune vs. afacere. Afacerea mea s-a născut din dorința de a realiza ceva pe cont propriu fără să mai fiu constrâns de un „șef” și de obligațiile care însoțesc statutul de angajat.
Sigur, am descoperit că s-au născut în schimb alte obligații și mai multe responsabilități, dar satisfacția este mult mai mare. Înainte de a avea un business, eram un puști care lucra în domeniul IT. La început m-a pasionat această meserie, dar pe termen lung nu mă vedeam făcând asta toată viața. Acum, după 4 ani de liber profesionist pot spune că m-am maturizat odată cu afacerea mea, pentru că toate problemele și toate responabilitățile cu care m-am trezit peste noapte m-au transformat în ceea ce sunt acum, într-un om complet și matur.
Și dacă ai menționat de pasiunea mea, aceasta este snowboarding-ul, care de asemenea m-a dus cu gândul tot la un mic business J, de fapt ideea unui prieten care și-a creeat un grup de pasionați ai acestui sport, „FunCamp”. În primul an am aflat despre ei pe facebook, în al doilea an ne-am împrietenit, iar în al 3-lea an deja eram unul dintre organizatori, pe principiul „distracție, distracție, dar să facem și un ban din asta”.
Ce te-a motivat să faci pasul de la angajat la liber profesionist și apoi de la un proiect care are potențial la un altul mai mare?
Nu am o motivație anume, doar că niciodată nu m-am încadrat în tiparul “angajatului”, nu am reacționat bine să primesc ordine și am știut întotdeauna că pot mai mult de atât.
Primul proiect pe care l-am început nu a debutat așa cum mă așteptam, dar cu răbdare și mult stress :), l-am transformat în ceva profitabil. Cel de al doilea proiect a venit fără să-l caut. Am aflat despre tehnica imprimării digitale pe unghii, știam că nu mai exista așa ceva în România și totul a venit de la sine 🙂
Pasiunea/afacerea ta are legătură cu o anumită etapă a vieții tale, cu ceea ce făceai înainte?
Sincer, nu are nici cea mai mica legătura 🙂
Știu o groază de oameni care au idei de mici afaceri prin care să-și monetizeze pasiunea, dar se împiedică și chiar renunță din cauza unor frici… Care au fost fricile tale și cum ai trecut peste ele? Ai trecut peste toate?
În primul rând, cea mai mare frică a fost aceea că nu o să meargă, mai ales că am riscat absolut tot în dezvoltarea businessului. Nu este un lucru peste care pot să spun că am trecut, dar încetul cu încetul am reușit să înving această frică și să conștientizez că azi poți să ai bani și mâine nu. Important e să nu te demoralizezi și să mergi mai departe.
Cred că cea mai mare problemă a oamenilor care renunță la ideile lor este faptul că stau prea mult să se gândească și nu acționează pe moment. Cu cât te gândești mai mult, cu atât găsești mai multe motive să renunți. Părerea mea! 🙂
Cum reuşeşti să-ţi împarţi timpul, cum te organizezi, cum faci faţă atâtor “cerinţe”?
Nu pot să spun că sunt o persoană foarte organizată. Am un program normal de lucru de la ora 10 la 19, o pauză binemeritată până pe la ora 23 și apoi iar muncă de acasă până noaptea târziu.
Cât de important este pentru tine să ai gânduri pozitive şi cum faci să elimini gândurile negative când vine vorba de viaţa ta de zi cu zi, de familie, de prieteni?
Este foarte important să îți menții o atitudine pozitivă, dar nu este întotdeauna posibil. Am avut momente când am crezut că o să cedez și mă simțeam copleșit de toate, dar cu ajutorul persoanelor de lângă mine am trecut peste. De gândurile negative nu scapi niciodată. Am momente când vorbesc cu cineva și dintr-o dată mă uit prin el, gândindu-mă tot la problemele de la birou.
Ce părere ai despre dezvoltarea personală?
Întotdeauna mi-am dorit mai mult și cred cu tărie că trebuie mereu să ne autodepășim limitele. Dezvoltarea mea personală a venit de la nevoia de fi cât mai bun, sens în care am fost și sunt autodidact.
Crezi în Legea atracţiei? (nu cea a lui Newton)
Pot spune că da. Întotdeauna am atras în jurul meu oameni care m-au ajutat foarte mult, oameni cu care chiar dacă nu am ținut legătura, am putut apela cu încredere la ei, și, de asemenea, am atras oameni care au apărut din senin, fix la momentul la care am avut cel mai mult nevoie de ei.
Un citat favorit sau după care-ţi conduci viaţa?
“Îmi cunosc limitele. Dar pur și simplu le ignor.” Friedrick Nietzche
Un răspuns
In cautarea ta, vei munci oricum. Deci vei castiga, vei trai,in timp vei acumula. Si oriunde te-ai duce, iei cu tine singura valoare reala pe care o ai, pe TINE. Apropo, cand faci ceea ce-ti place, cuvantul „munca” dispare din vocabular. Timpul nu se mai masoara in bani si gauri negre in suflet ci in rezultate de toate naturile. Mai ales in nevoia de a face mai mult. Pentru ca-ti place,pentru ca asa esti tu construit Razvan, pentru ca nu-ti rupi din suflet,chiar daca asa pare orice inceput, ci ITI DAI. Succes pe mai departe, în toate proiectele ce vor urma,pentru ca vor mai fi multe,sunt convinsa!