Deși utilizat de la începuturile stomatologiei moderne, hidroxidul de calciu rămâne un tratament de actualitate în orice cabinet dentar. Iată care sunt beneficiile care pun acest hidroxid de calciu pe lista tratamentelor apreciate de specialiști.
Ce este hidroxidul de calciu?
Hidroxidul de calciu este disponibil sub formă de pudră care se combină cu ser fiziologic pentru obținerea unei paste cu pH ridicat, între 12.5 și 12.8. Clasificat ca o bază puternică, este apreciat în primul rând pentru proprietățile sale antibacteriene, dar aceasta este doar una dintre funcțiile sale, ca tratament în endodonție.
Cum acționează hidroxidul de calciu?
Atunci când hidroxidul de calciu este folosit ca material pentru obturare sau e introdus în canalul radicular, în contact cu pulpa dentară sănătoasă sau cu țesutul periodontal, el generează o barieră calcificată. pH-ul său foarte ridicat induce o necroză superficială a pulpei dentare până la o adâncime de doi milimetri. Sub acest strat, răspunsul inflamator este blând și se formează o barieră dură de țesut calcificat. Ionii de calciu care intră în structura acestei bariere provin în întregime din circulația sangvină, nu din hidroxidul de calciu adăugat în canalul radicular.
pH-ul alcalin rezultat în urma tratamentului neutralizează acidul lactic secretat de către osteoclaste, prevenind solubilizarea compușilor minerali din structura dentinei, și activează fosfataza alcalină, esențială în procesul de formare a țesuturilor dure.
Materialul dur nou sintetizat este rezultatul acțiuni odontoblastelor și a celulelor din stratul de țesut conjunctiv local; el este denumit osteodentină, dar, din păcate, nu formează întotdeauna un strat complet și uniform și are o porozitate relativ mare.
Care sunt utilizările hidroxidului de calciu?
În stomatologie, hidroxidul de calciu este un material care aduce numeroase beneficii, lucru care îl recomandă într-o multitudine de situații.
- Activitate antimicrobiană marcată. Ionii hidroxil eliberați în mediu apos sunt radicali liberi cu reactivitate foarte pronunțată față de numeroase biomolecule, concretizată într-un efect letal rapid față de celulele bacteriene.
- Protecția pulpei dentare. pH-ul foarte mare determină necroza locală și stimulează un proces de reparare la nivelul pulpei dentare, cu modificări vasculare și migrație celulară menite să îndepărteze agentul iritant. Rezultatul este formarea unui țesut asemănător dentinei.
- Pulpotomie. Este cea mai frecvent folosită soluție în cazul pulpotomiei dinților permanenți cu apex incomplet, datorită capacității de a stimula formarea punților dentinale în interiorul cărora se menține vitalitatea pulpei dentare.
- Tratamente de canal. Este una dintre cele mai des utilizate opțiuni atunci când vine vorba despre tratarea pulpei dentare, având în vedere rolul său ca dezinfectant. Acțiunea este lentă, iar activitatea antimicrobiană e impresionantă când vine vorba despre patogenii endodontici și toxinele acestora.
- Sigilare endodontică. Este o soluție ușor de aplicat, ieftină și eficientă atunci când vine vorba despre umplerea și sigilarea canalelor radiculare.
- Eficiență împotriva biofilmului bacterian. Noțiunea de biofilm este utilizată pentru pelicula condensată de bacterii care se formează uneori în zona apicală a rădăcinilor dentare infectate. Filmul bacterian localizat astfel poate determina o periodontită apicală rezistentă la antibiotic, împotriva căreia hidroxidul de calciu rămâne eficient.
- Perforare radiculară. Această perforare apare consecutiv unei erori de tratament și, dacă nu este gestionată corect, poate conduce la pierderea dintelui. Hidroxidul de calciu este utilizat pentru dezinfecția și sigilarea acestui tip de perforare, fiind activ împotriva contaminării bacteriene și stimulând formarea de țesuturi dure.
- Resorbție radiculară. Datorită pH-ului puternic alcalin, hidroxidul de calciu inhibă activitatea osteoclastelor, neutralizează mediul acid și stimulează formarea de țesut dur.
- Menținerea viabilității pulpei dentare. Toate tratamentele pentru conservarea vitalității pulpei dentare folosesc hidroxidul de calciu pentru a crea un mediu favorabil regenerării și vindecării, pentru că nu toate leziunile pulpare sunt asociate unor procese inflamatorii permanente și ireversibile. pH-ul crescut stimulează dentina să secrete proteine și factori de creștere care susțin formarea barierei de țesut dur despre care s-a discutat anterior.
Sursa foto: Shutterstock
