Coca-Cola HBC România a lansat recent un proiect foarte interesant adresat studenţilor în an terminal şi absolvenţilor de studii superioare. Ideea proiectului este de a luat tineri cu experienţă minimă şi a-i pregăti direct pentru o poziţie de manager!
Poţi aplica la proiect până pe 15 iunie. Mai multe detalii găseşti aici!
Şi deşi noi pe Motivonti promovăm oamenii care au afaceri personale, azi am hotărât să punem câteva întrebări unui manager dintr-o companie imensă – adică… Coca-Cola.
1. Pentru început, îmi puteţi spune ceva despre dumneavoastră şi câteva cuvinte care vă definesc?
Am 34 de ani şi lucrez în Resurse Umane încă de la absolvirea facultăţii. Sunt o persoană veselă, foarte activa şi extrem de curioasă, caracteristici care cred că mă definesc atât pe plan personal cât şi profesional.
2. Ce poziţie ocupaţi în cadrul companiei şi care au fost paşii pe care i-aţi urmat pentru a ajunge aici?
În prezent sunt Commercial HR Manager. Am început în 2003 ca şi HR Management Trainee, rol în care am învăţat multe lucruri din arii diverse ce ţin de HR, dar în acelaşi timp am început să mă specializez pe partea de recrutare şi employer branding. Ulterior, pentru 2 ani şi jumătate am pus bazele departamentului de Recrutare din Coca-Cola HBC din postura de Recruitment Manager, urmând ca apoi să îmi consolidez cunoştinţele şi să performez în aria de Dezvoltare Organizaţională ca Learning Manager.
3. Care a fost momentul culminant în cariera dumneavoastră şi care au fost greşelile care v-au adus în acest punct? S-a pus, de-a lungul carierei, problema lipsei de motivaţie? Ce sfaturi aveţi pentru depăşirea acestui obstacol?
Nu cred că există un punct culminant anume şi o greşeală anume, însă sunt aşa-zisele „hopuri” pe care a trebuit să le trec. Îmi amintesc, de exemplu, primul moment în care din poziţia de trainee a trebuit să coordonez o echipă internaţională de manageri în cadrul unui proiect de e-recruitment. A fost clar o experienţă de învăţare pentru mine, dat fiind că eram junioară la acel moment şi nu ştiam cum să lucrez la un asemenea nivel. Dar a fost şi o provocare care mi-a dovedit că, oricât de greu a fost, a meritat tot efortul.
Un alt moment a fost cel în care am devenit prima dată manager şi responsabilităţile mele s-au schimbat în mod dramatic peste noapte. Şi a fost iarăşi o perioadă de acomodare şi învăţare care, uitandu-mă în urmă, nu a fost uşoară (eu nu am trecut şi printr-un rol intermediar, astfel că trecerea de la Trainee direct la managerul unui departament şi a unei echipe de 6 recruiteri a fost o adevărată încercare, nu atât la nivel intelectual, cât al abilităţilor de management de care trebuia să dau dovadă). Ce m-a ajutat de fiecare dată a fost ambiţia şi capacitatea de învăţare rapidă. Dacă mă uit şi la rolul curent, a trebuit doar în câteva luni să trec de la un limbaj şi o gândire eminamente „HR” la una „Comercial” şi iarăşi aici m-au ajutat foarte mult curiozitatea şi capacitatea de învăţare. Am petrecut foarte mult timp cu colegii mei din vânzări, de exemplu, pentru a înţelege la nivel de detaliu ce fac ei zi de zi şi care este „business-ul” de care răspund.
4. Vă mai amintiţi cum aţi câştigat primii bani? Ce vă determină să rămâneţi pe o poziţie top management şi să nu vă deschideţi propria afacere?
Primii bani i-am câştigat în timpul facultăţii. Aveam un job la un internet cafe la care lucram după orele de la facultate.
A lucra într-o companie şi a fi antreprenor au puncte comune, însă şi multe diferenţe. Cred cu tărie că fiecăruia dintre noi i se potriveşte mai mult un anumit sistem de lucru. Eu, de exemplu, am iniţiativă şi spirit antreprenorial în domeniul meu de activitate, însă prefer să fac acest lucru în organizaţii complexe, la o dimensiune mare, deja stabile, unde există procese, sisteme, KBI etc. Într-un astfel de sistem eu devin productivă şi creativă. Cu siguranţă altora acest mediu li se poate părea restrictiv, însă totul ţine de personalitate şi unde te potriveşti. Şi poate şi de momentul în care fiecare dintre noi se află în viaţă şi în carieră.
5. Care este cel mai distractiv lucru pe care l-aţi făcut în ultima perioadă? Corporatiştii se distrează?
Oricine se distrează dacă este o persoană căreia îi place să se distreze. De asemenea, oamenii se distrează în mod diferit, şi ceea ce pentru mine poate fi extrem de incitant, pentru altcineva poate nu este şi vice versa. Mie îmi place extrem de mult să dansez, să urc pe munte, să călătoresc, să schiez. Şi de asemenea îmi place foarte mult să râd. Aşadar, fiecare moment în care pot să fac acest lucru îmi aduce bucurie. Nu urmăresc performanţa în nici unul din aceste hobby-uri, ci doar să mă simt bine şi liberă.
6. Cum vedeţi viitorul pentru tinerii de astăzi? Contează mai mult formarea academică/studiile sau talentul nativ?
E greu să spun cum va arăta viitorul pentru ei. Există multe oportunităţi şi de învăţare şi de angajare, comparativ cu 12 ani în urmă (când eu absolveam), dar cred că şi cerinţele sunt la alte standarde. Iar viitorul cred că va aduce iarăşi specializare şi vor fi apreciate vârfurile de lance în diverse domenii. Mai cred că viitorul se va baza în continuare din ce în ce mai mult pe managementul informaţiei şi tehnologie, precum şi pe lucrul „cross-boundaries cu echipe remote”. Lucrul la distanţă, dacă se poate traduce aşa, cred că va lua amploare şi va cere cu siguranţă abilităţi specifice. Apoi să nu uităm că vom ieşi din criză şi asta va însemna că inovaţia, antreprenoriatul şi iniţiativa vor face diferenţe şi îi vor plasa în faţă pe cei ce vor putea produce creştere şi diferenţiere.
Cerinţele se schimbă necontenit. As pune talentul nativ pe primul loc, secondat de efort şi perseverenţă şi consolidat de formare academică sau alte studii. Asta cred că produce diferenţiere între oamenii cu studii similare, de exemplu.
7. În final, un principiu după care vă ghidaţi în carieră, un principiu după care vă ghidaţi în viaţă, în general, şi un sfat pentru generaţia actuală.
Ca şi valori cred foarte mult în reciprocitate şi loialitate în tot ceea ce fac sau mi se întamplă, sunt pasionată de lucrurile care îmi plac şi am ambiţia de a mă provoca în primul rând pe mine însămi la mai mult. Văd la generaţia tânără uneori o nerăbdare de a obţine ce-şi doresc şi un anume mercenariat, iar acestea sunt ariile în care aş îndrăzni să spun că mai au de lucrat.
