Nu poţi? Rupe lanţul care te împiedică…

Spune-mi, care sunt visele tale?

Ok, am înţeles. De ce au rămas la stadiul de vise, de ce nu ai pornit încă în îndeplinirea lor?

Aaa, nu poţi?… înţeleg. Aşa crezi tu. Eu te contrazic. Nu că nu poţi, nu vrei. Ştiu, te superi pe mine şi spui în gândul tău: „Asta-i nebună? Cum să nu vreau să îmi realizez visele… dacă nu se întâmplă e pentru că nu pot, chiar nu pot, oricât aş încerca.”

Scenariu tipic. Şi eu mi-am zis mereu acelaşi lucru, parcă eram fata ce-l luase pe nu pot în braţe. Şi ai grijă, „nu pot” e ca purecii, azi e unul, mâine nu mai scapi de ei. Vei pune un „nu pot” în faţa oricărui verb şi te vei trezi într-o neputinţă totală. Nu pare, dar această atitudine gen „nu pot” îţi poate distruge viaţa.

Ştiu că te-ai săturat să ţi se spună mereu: „Nu există nu pot, există doar nu vreau.” Şi totuşi am să ţi-o repet şi eu. Doar că eu vin şi cu ceva informaţii suplimentare.

Ce e de fapt „Nu pot”?

Nu pot/Pot. Tu crezi că sunt doar cuvinte. De fapt este o atitudine, un mod de a-ţi trăi viaţa. E ceea ce te defineşte ca persoană şi îţi decide viitorul.

Ce se ascunde în spatele lui „Nu pot”?

Din păcate de cele mai multe ori nu e decât obişnuita lene. N-ai chef, de ce ai face ceva, când poţi la fel de bine să nu faci, nu? Mai grav e când eşti o persoană înzestrată cu toate abilităţile necesare pentru a face acel lucru, dar te laşi împiedicat de frică. Da, exact ce vezi, să crezi că nu poţi e de multe ori o teamă camuflată. Nesiguranţă. Complexe. Frustrare. Credinţe limitative. Amintiri ale unor eşecuri anterioare. Frică de eşec şi prea multă importanţă acordată părerii celorlalţi în cazul unei nereuşite.

De reţinut!

„Nu pot” şi „Nu vreau” nu înseamnă acelaşi lucru. Mie de multe ori mi s-a reproşat că nu sunt în stare să fac anumite lucruri. Oamenii uneori nu înţeleg că sunt cazuri în care pur şi simplu nu vrei.

Exemplu: Eu pot să mă las, sunt conştientă că îmi face rău, dar nu vreau să renunţ la Pepsi. Am motivele mele.

Cei care pot, să facă. Cei care nu pot, să înveţe cum să poată face.

Diferenţa între cei care pot şi cei care nu pot e una aparent minoră. E o diferenţă de atitudine. Toţi aveam aceleaşi şanse, un mare potenţial, depinde doar de noi cum îl folosim.

De multe ori „nu pot” apare pe fondul unei motivaţii nepotrivite. Sau chiar inexistente.

Atitudinea de genul „nu pot” e una de care trebuie să scapi cât mai repede. Înlocuieşte-l pe „nu pot” cu „pot”.

Cu o atitudine de genul „pot” multe uşi ţi se vor deschide, pe culmi înalte vei putea urca.

Cum poţi scăpa de „nu pot” şi adopta o atitudine „pot”?

În primul rând trebuie să îţi observi limbajul. Tu cât de des îl foloseşti pe „nu pot”? Fii sincer cu tine, chiar nu ai putut de fiecare dată sau au existat alte motive? Care sunt acele motive? Deci de fapt ai fi putut doar că…

Un lucru esenţial e răbdarea. Să nu crezi că poţi schimba ceva de pe o zi pe alta. Transformările se fac în timp. Cele lente sunt de obicei şi mai durabile.

Fă paşi mărunţi. Începe cu schimbări minore, chiar dacă par inutile. La sfârşit când vei trage linie şi aduna toate acele schimbări minore vei vedea cât de mult valoarează împreună.

Încrederea în tine. Fără ea nu poţi realiză nimic. Un lucru în care nu crezi nu există, iar dacă tu nu crezi în tine şi în capacitatea ta de a putea, cum vrei să obţii ceva?

Gândirea pozitivă. Scoate-l pe „nu” şi cuvântul „imposibil” din vocabularul tău.

Reformuleaza-ţi afirmaţiile. De câte ori îţi vine să zici „nu pot”, fă-te că uiţi de „nu” şi spune-l doar pe „pot”. Sau dacă îţi vine greu să ai atâta încredere spune ceva de genul: „Da, o să îmi fie greu, dar ştiu că pot, orice e posibil dacă îmi doresc cu adevarat”.

Alege metoda care ţi se potriveşte. De multe ori crezi că nu poţi, doar pentru că îţi vine greu să faci un lucru în acelaşi mod ca restul. Dar nu uita că la orice destinaţie se poate ajunge pe mai multe drumuri. Tu nu-l alege pe cel bătătorit, ci pe cel care se mulează pe capacităţile tale.

Pregăteşte-te să ieşi din zona de comfort. Să rişti. Ia în calcul şi un posibil eşec. Şi nu îţi fă atâtea griji, suntem oameni, avem dreptul de a greşi. Iar dacă faci asta, nu e nici o problemă, e o exprientă din care vei avea ceva de învăţat.

Prefă-te că poţi chiar dacă nu eşti convins. Da, ştiu că sună ciudat, dar chiar funcţionează. Mintea ta nu ştie că tu o minţi, că doar te prefaci. Ia te crede pe cuvânt dacă spui că poţi. Şi prefăcându-te că poţi, va veni o zi în care acel „pot” prefăcut va deveni real.

Repetă/autosugestia. Poate încă mai crezi că e o prostie. Dar nu e aşa. Că dacă ar fi, nu ar fi funcţionat pentru atâţia oamenii care au perseverat în asta. Cuvintele chiar au puterea de a modela realitatea. Dacă tu îţi repeţi mereu că poţi, vei ajunge să crezi asta şi deci vei putea. Ce te costă să rosteşti un „pot” în timp ce mergi la şcoală/muncă, înainte de culcare sau la trezire? E un efort extrem de mic ce îţi aduce un câştig destul de mare.

Evită oamenii care te descurajează, care îţi diminuează încrederea în forţele proprii, care îţi repetă mereu că nu poţi, care te fac să crezi că ceea ce vrei tu e imposibil. Iar dacă nu îi poţi evita, devino surd la ceea ce ei îţi spun, ignoră cuvintele lor.