Aşa cum am mai spus în acest articol, cel mai bun prieten al fiecăruia dintre noi este chiar fiecare dintre noi, însă trăim printre oameni, iar socializarea şi comunicarea fac parte din natura noastră.
După cum spunea un prieten, nici măcar sihaştrii, cei ce decid să-şi petreacă zilele izolaţi, departe de civilizaţie, nu sunt singuri. Sunt înconjuraţi de alte fiinţe cu care comunică într-un fel sau altul.
Din fericire, aceste cazuri sunt destul de rare şi marea majoritate a oamenilor preferă să se înconjoare de alţi oameni. Aceasta este de fapt esenţa structurii societăţii. Indiferent cât de modernă sau primitivă este ea.
De ce avem nevoie să ne înconjurăm de oameni?
În primul rând pentru că nu suntem construiţi să trăim singuri. Până şi „perpetuarea speciei” presupune cel puţin două persoane. Trecând peste semnificaţia primară a asocierii, oamenii au nevoie de alţi oameni pentru a merge mai departe. Motivarea existenţei lor, confirmarea existenţei lor sau chiar simţul competiţional sunt elemente ce fac oamenii să se adune şi să traiască împreună.
Am vorbit anterior despre principalele condiţii ale relaţionării. Am discutat, de asemeni, despre cum ne putem alege construirea unei relaţii, în funcţie de necesităţile fiecăruia dintre cei implicaţi. Astăzi vom discuta despre cum putem începe construirea efectivă a unei relaţii.
Cine îşi doreşte relaţii distructive? Cine îşi doreşte să se înconjoare cu oameni care nu exprimă nimic? Eu cred că nimeni. Toţi tindem să ne asociem cu alţii mai buni ca noi, în aşa fel încât să avem ceva bun de învăţat în permanenţă. Un exemplu pozitiv aduce întotdeauna ceva pozitiv, dacă ştii să observi şi să iei partea constructivă a lucrurilor. Atunci când observi lucruri mai bune în viaţa altcuiva şi faci comparaţie, nu trebuie să priveşti cu invidie situaţia, ci cu admiraţie şi să iti doreşti să îţi îmbunătăţeşti şi tu viaţa.
După ce stabileşti că ai nevoie de o relaţie anume – scopul, motivul, nevoile pe care ţi le poţi satisface, concluzionezi că aportul pe care îl aduci relaţiei este mulţumitor pentru celălalt, etc, ,este vremea să treci efectiv la „treabă”
- 1. Dacă faci efortul ca oamenii să te placă, e destul de greu ca ei să nu te placă.
Primul pas este să atragi atenţia persoanei respective. Amabilitatea, atenţia pe care i-o acorzi, felul în care îi vorbeşti şi te comporţi în general, sunt primele lucruri care îi vor atrage atentia. Depinde de tine, în primul rând să te faci plăcut. Desigur un element important şi hotărâtor este „simpatia” necondiţionată şi inexplicabilă pe care o au oamenii unii faţă de alţii (mă refer aici la faptul că întâlnim uneori persoane care nu ne plac pur şi simplu, fără să fi făcut ceva anume, fără să îi cunoaştem).
- 2. Un foarte bun început al unei relaţii este să întinzi o mână de ajutor.
Am observat că atunci când se iniţiază o discuţie, după amabilităţile de rigoare, oamenii încep să îşi vorbească despre preocupările lor. Ce fac pentru a-şi asigura existenţa, problemele cu care se confruntă etc. Este ideal sa îţi poţi oferi ajutorul pentru a rezolva o oarecare problemă. Nu este importantă valoarea ajutorului, ci gestul în sine. Faptul că TU te oferi!
- 3. Păstrează o legatură constantă.
După ce ai te-ai facut remarcat, ai lasat o impresie pozitivă şi ţi-ai arătat interesul în menţinerea unei legături cu persoana respectivă, fă toate eforturile pentru a o menţine! Un apel telefonic, un e-mail, câte un link către o pagină de internet care presupui că i-ar stârni interesul, lucruri mărunte, menite să îşi amintească de tine. Gândeşte-te cât de măgulit te-ai simţit când cineva cu care nu ai o legatură foarte strânsă şi-a amintit de tine! Făcând aceste lucruri şi tu induci aceeaşi stare.
Aceştia sunt primii paşi pe care trebuie să îi faci în dezvoltarea unei relaţii.
Poate unora le sună meschin şi premeditat, însă am observat că este foarte important să cunoşti mulţi oameni. Este important să te înconjori de cât mai mulţi oameni. Fără un scop anume, foarte bine determinat, fără a urmări câştigarea unui serviciu sau bun anume. Ideea este să îţi construieşti legături cu oameni asemeni ţie, care ţi-ar putea fi de folos la un anumit moment şi care prin exemplul pozitiv pe care ţi-l dau ar putea aduce un plus de bine în viaţa ta.
Oportunităţile/şansele sunt dificil de recunoscut, întrucât în cele mai multe cazuri sunt îmbrăcate în salopetă şi arată a muncă. (Frances Key – Successful Networking)
