Când a sunat azi dimineaţă ceasul la 6:45 şi mi-am dat seama că trebuie să mă îmbrac, să mă spăl şi cel mai important: să părăsesc confortul patului meu foarte călduros… a trebuit să iau o decizie destul de dificilă: Ce aleg: realitatea sau ficţiunea?
Probabil credeţi că am luat-o razna complet şi nu îmi dau seama că orice om normal nici măcar nu trebuie să se gândească la o astfel de alegere, dar să o mai şi facă. Ei bine, nu vă contrazic total când credeţi că am luat-o pe cărări nebănuite, vă spun doar că eu am ales ficţiunea.
Dar hai mai întâi să vedem care e realitatea şi care e ficţiunea. Totodată, hai să vedem de ce e atât de important să aleg între ele două când încă nu m-am dat jos din pat şi nici măcar nu m-am spălat pe ochi.
Pentru mine realitatea sună cam aşa: azi e luni, deci o iau de la capăt cu serviciul. Iar plec pe întuneric şi mă întorc pe întuneric. Şi azi o să lucrez ca o nebună şi tot nu voi avea bani să îmi plătesc angajaţii. Abia am făcut curat şi totuşi casa e o cocină, dar lasă că se mai adună şi până vineri o să îmi doresc să nici nu mă întorc acasă.
Cam astea sunt primele gânduri care îmi trec prin cap dacă aş alege realitatea.
Dar eu aleg ficţiunea: Azi e luni şi într-o oră mă văd cu cei mai scumpi copilaşi din lume! Copilaşi ce îmi vor zâmbi şi vor repeta lucrurile pe care le-au învăţat cu noi. Vine şi Erika, ce dor mi-a fost de ea, nu a mai venit de o săptămâna! Azi pot să le mai dau fetelor încă 10% din salariul de acum două luni - e bun şi ăla. Am făcut pâine, să nu uit să le-o duc, sper să le placă!
Aţi înţeles de ce aleg ficţiunea? Sau ce înseamnă ficţiunea pentru mine? Ficţiunea este o pereche de ochelari roz care mă ajută să văd lucrurile frumoase din viaţă de zi cu zi. Alegând aşa zisa ficţiune aleg de fapt să nu mă împotmolesc în glodul vieţii, ci să admir firicelele de iarbă care ies din el.
Ce mă costă să fiu astfel?
În afară că unii cred că sunt cu capul în nori şi că ignor ce se întâmplă în jurul meu, absolut nimic.
Ce am de câştigat?
O viaţă mai liniştită, mai atentă la micile detalii, o viaţă în care mă forţez să văd tot timpul imaginea de ansamblu şi nu chichiţele mici care ne deranjează. Pot pune astfel în practică tot felul de idei creative care mă ajută să sar peste gropile din şoseaua vieţii.
Poţi încerca şi tu ochelarii mei şi vei vedea că vei avea mai multă încredere în puterile tale, vei observa că lumea are şi părţile ei frumoase, că există şi oameni în care poţi avea încredere, şi dacă nimic nu funcţionează, nu îţi fă griji… - Mai ai şi mâine o şansa!
Şi nu uită: nu e rău să fii uneori cu capul în nori - de sus vei vedea tot timpul imaginea mai mare!
5 răspunsuri
Ficţiune care tot realitate e, în cazul tău. Totul depinde de ce realitate alegem să vedem, ficţiunea nu există.
exact, nu e fictiune, e realitatea vazuta din perspectiva unui optimist..
A fi tu insati,a lega fictiunea cu realitatea ne inspira,in viata de zi cu zi,mai ales a impleti grijile cotidiene,a face un bine din putinul tau,religia a cere ajutorul divin a sti sa fii Om cred ca asta pune in valoare articolul
asta nu e fictiune e tot realitate dar partea frumoasa , fictiunea e ceva ideal absolut tocmai deaia nu exista si nu e real.
Astia sunt in stare sa dea stiri de genul X a facut pipi pe el! si apoi sa precizeze Da, era intr-adevar vorba de X in anii peincuri, care e problema, nu e adevarat!? Sustineti ca nu e adevarat? Ce e aia relevanta informatiei?? Trist e ca toti cretinoizii care infuleca r tul debitat de rautatea 3 si antena tv (ete na, eu nu-mi pot controla limbajul!) ar veni probabil cu argumente de genul dom’le, dar nu e posibil, invitatii trebuie asteptati cum se cuvine, cu paine si sare (si niste folcloriste, eventual). Asta e prim-ministru?? N-are pic de diplomatie! Ce bun si politicos ar fi fost Klaus! Bleah! Ma bucur totusi ca i-a sarit mustarul pana si lui Boc, chiar nu se mai poate asa. Cate obrazuri se pot intoarce, pana la urma ?