— Ce lume minunată! zise albina. Unde te uiți, doar flori!
— Ce ciudat! Eu văd în jur numai gunoaie, răspunse musca.
Și albina și musca trăiesc în aceeași lume, o lume ce conține atât flori cât și gunoaie, totul într-o permanentă transformare. Florile se transformă în gunoi care la rândul lui hrănește alte flori și ciclul continuă. Și totuși fiecare vede în același moment altceva.
Viziunea ta despre lume este mai mult un autoportret, propria-ți reflecție în oglinda realității obiective. La fel ca o pată de cerneală pe care fiecare o interpretează altfel, lumea nu are nici un sens sau semnificație în afară de cele pe care le dăm noi, funcție de dorințele și nevoile noastre, și de circumstanțe. În definitiv, ce sens au valurile? Ce sens are vântul sau mișcarea planetelor? Obiectiv vorbind, nici unul. Și totuși nu putem funcționa fără un sens, chiar dacă acesta poate părea de neînțeles altcuiva.
Mediul virtual exploatează cu succes setea noastră metafizică de sens prezentându-ți lumea decupată conform preferințelor și comportamentului nostru: într-un fel arată „news feed”-ul meu Facebook, cu totul altfel al tău, deși au aceeași bază de date. Retelele sociale ne închid într-un joc de oglinzi paralele, în care ceea ce percepem noi ca fiind „realitate” nu e altceva decât propria reflecție întoarsă la infinit și transformată într-o iluzorie obiectivitate.
Și ce convenabilă „realitate”! Ca niște harnici dumnezei digitali ne creionăm micuța lume virtuală după chipul și asemănarea noastră, în care construim și dărâmăm idoli și mituri și ne proiectăm apostolic propria evanghelie. În care mântuim și anatemizăm cu zel, în care suntem atotputernici și atotbuni, și postăm zilnic fie fericirea, fie catastrofa, în chip demiurgic. Condamnăm viței de aur și decretăm decaloguri ale fericirii către membrii tribului virtual de „followers” ignorând voit faptul că și ei sunt dumnezeii propriei lumi virtuale.
Așa că vă propun o ieșire din bula digitală, o întoarcere într-un trecut fără rețele sociale, într-o epocă în care oamenii căutau, ca și acum, rețeta fericirii. Sigur că n-au găsit-o, altfel am fi știut-o deja. Dar poate că unii dintre ei au fost mai aproape de echilibru decât suntem noi astăzi. Mă gândesc la stoici. Stoicismul a fost o școală a filozofiei elenistice, care a înflorit în lumea greacă și romană timp de 6 secole până în secolul III d.H. când a fost asimilat de creștinism. În viziunea stoicilor, calea spre fericire constă în a accepta ceea ce viața ne oferă, în a nu ne lăsa conduși de dorința de plăcere sau teama de suferință, și în a ne folosi mintea pentru a ne înțelege locul în natură și societate.
Iată 10 din învățăturile lui Epictet și Seneca:
1 „Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta.” (Epictet)
- „Alungă-ți dorințele și temerile și nu va mai exista niciun tiran pentru tine.” (Epictet)
- „Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voiește-le așa cu se întâmplă; și-ți va merge bine.” (Epictet)
- „Ține minte că trebuie să te comporți în viața de zi cu zi la fel cum o faci și la un ospăț.” (Epictet)
- „Obișnuiește-te să-ți dorești numai ceea ce se poate.” (Epictet)
- „Socotește fiecare zi o viață.” (Seneca)
- „Orice virtute se bazează pe măsură.” (Seneca)
- „Fii îngăduitor, căci toți avem nevoie de iertare.” (Seneca)
- „Trebuie să învățăm cât timp trăim.” (Seneca)
- „Dacă vrei să fii iubit, iubește!” (Seneca)
Iată că anticii erau conștienți de limitările naturii umane și de faptul că trăim permanent cu iluzia controlului. Știau că avem mult mai puțin control asupra vieții decât suntem dispuși să acceptăm.
Îți controlezi tu creșterea unghiilor sau a părului? Nu, fiindcă altfel nu ar mai fi nevoit să ți le tai. Ți-ai ales tu societatea în care trăiești, familia în care te-ai născut, copiii, bolile? Nu, fiindcă altfel ai fi ales să fii bogat, frumos și sănătos la un loc. Ai tu contract cu moartea privind fatidica dată? Nu, fiindcă altfel ai fi nemuritor. Îți poți controla emoțiile și gândurile? Nu, fiindcă altfel ai fi într-o stare de permanent extaz.
În realitate te poți considera privilegiat dacă ai posibilitatea să alegi în fiecare zi ce mănânci sau cu ce să te îmbraci. Și cu toate astea noi tot croim și croim la planuri, chiar dacă ele nu fac nimic altceva decât să-l amuze pe Dumnezeu.
Așa cum nu poți recepta radiația în infraroșu sau ultraviolet, la fel și percepția ta asupra societății este limitată de experiența pe care ai acumulat-o și de interesele tale. Dacă ești albină, te interesează florile. Dacă ești muscă, gunoiul. Ca om ai posibilitatea să optezi, îți poți controla acțiunile. Poți alege să fii o albină, nu o muscă. Dar dacă alegi să te hrănești din gunoaie, nu te aștepta să faci miere.
