Să iubești la timpul prezent

Să iubești la timpul prezent!

Către: inimi frânte, inimi curioase

Cc: prietenii destrămate, foste iubiri

Viața e un neîncetat ritual al iubirii, iar ritualurile presupun un sacrificiu. Am învățat că sacrificiile intervin pentru a celebra noi începuturi, astfel că acum le primesc cu mintea și cu inima deschisă.

Toți avem inimile frânte în ziua de azi.

Abia recent am învățat că despărțirile te poziționează în răscruci ale vieții unde trecutul și viitorul tău duc bătălii pentru sufletul tău.

Am ajuns să fim ratați supuși confortului adus de ideea că un lucru stricat e pierdut pe veci. În contextul acestui ritual, nu există pierderi sau câștiguri în sensurile în care suntem obișnuiți să percepem acești termeni pe perioade scurte de timp.

E în onoarea ta să te evaluezi întocmai prin prisma eforturilor tale glorioase de a repara orice a fost destrămat în tine.

Să te repari nu trebuie să presupună să-ți ascunzi cicatricile și să ieși înapoi la lumină ca nou – eu spun ca “mai bine decât nou” să fie noul trend. Fiecare ciob pe care îl realipești nu face altceva decât să îți confere plus-valoare, iar acele crăpături întinse între piese nu sunt decât speciale, fiindcă sufletul tău nu se mai aseamănă acum decât cu sine însuși.

Asumă-ți prezentul și asumă-ți oportunitatea oferită de a culege roadele vieții. Dragostea de viață înseamnă să primești tot ceea ce ea îți oferă.

Trăim într-o societate meritocratică, unde confortul și serenitatea sunt confundate cu fericirea, dar astfel este numai calea lașului care refuză să afle ce cadouri îi rezervă viața dincolo de uși închise.

Astăzi port negru, nu ca să port doliu pentru ceea ce s-a destrămat, ci ca să-l onorez și să îl celebrez.

Ne despărțim și ne trezim la finalurile drumurilor vechi și începuturile drumurilor noi.

Închin un toast pentru toți foștii prieteni și unul pentru încă o rundă intensă de iubire pentru tot ceea ce am de iubit – asta este ceea ce ne ține-n viață!

Un text de Alexandru-Daniel