Sexul – depinde cum îl privești, poate fi toate trei sau niciuna dintre ele.
Ca nevoie nu cred că este neapărat „nevoie”. Te doare cumva fizic dacă nu faci sex? Eu cred că nu.
Poate că ai vrea să fii cu cineva dar așa cu oricine, nu pare o idee foarte bună. Femeile își exteriorizează mai greu sexualitatea. De cele mai multe ori din cauza societății în care trăim, care pune etichete și care este mai permisiva cu sexul masculin – ca așa sunt bărbații. Așa că multe femei renunță în a se descoperi din punct de vedere sexual. O barieră mai poate fi și faptul că atunci când ești mamă, te gândești de două ori dacă te manifești sau nu. La noi la români mama este pusă pe un piedestal, trebuie să fie impecabilă, perfectă, sfântă. Deși prin sex te-a adus pe lume, după ce a devenit mamă, sexul e subiect tabu. Mamele nu fac sex sau ne prefacem că nu știm acest lucru.
Nevoia mai poate fi și pe plan material. Fac sex cu X ca să capăt un post, o casă, o poziție mai înaltă. Și atunci folosesc sexul ca un mijloc de a îmi împlini nevoile, oricare ar fi ele. Nu am timp să fac lucrurile pe forțele mele intelectuale sau nu vreau să aștept și atunci profit de cineva și oferind sex capăt ceea ce îmi doresc. Atunci poți spune că sexul a devenit o nevoie. Deși ai putea canaliza această energie sexuală în alte direcții mai constructive.
În sexul ca împlinire da – pentru că ar veni în continuarea unor sentimente nobile ca cele de iubire dintre două persoane. Și atunci când iubești vrei să te contopești cu persoana iubita și cuvântul sex este deja prea vulgar pentru a descrie ce se întâmplă de fapt. Majoritatea femeilor care iubesc fac dragoste nu sex. Poate bărbații fiind mai simpli în gândire aseamănă sexul(dragostea) cu înscrierea golurilor la poarta adversa. Femeile care iubesc cu adevarat au o strălucire aparte în privire, sunt mai încrezătoare în persoana lor, într-un cuvânt sunt fericite și asta se vede cu ochiul liber.
Sexul ca anestezie, nu știu cum e la bărbați dar eu ca femeie cred că este greu de acceptat. Într-adevăr poți mima ca îți face plăcere numai pentru liniște în casă. Multe femei fac asta ca să fie lăsate în pace, să nu fie scandal în relație. Bărbații, marea majoritate, care întâmpină un refuz din partea partenerelor, au impresia că sunt trădați sau discreditați.
Și atunci este ca și cum ai fi sub anestezie sau drogată și nu mai simți aproape nimic pentru că efectiv nu ai chef de așa ceva. Însă chestia asta nu poate să nu lase traume psihice. Bărbații care abuzează de partenerele lor, chiar și cu acordul lor comit un delict. Ar trebui să nu se mire că iubitele lor îi urăsc și că adună resentimente în ele care mai devreme sau mai târziu vor răbufni. Nu sunt de acord cu sexul ca anestezie sub nici o formă, îl consider un atentat la siguranța mentală a unei persoane, cred ca ar trebui să fie pedepsit la fel ca violul.
Poate sunt naivă dar mai cred încă în dragostea curată și necondiționată dintre două persoane, în devotamentul și loialitatea care însoțește un astfel de sentiment. Așa ca în Tristan și Isolda, Romeo și Julieta.
De aceea îmi plac poveștile și legendele unde cei ce se iubesc rămân împreună și dincolo de moarte.
Un text de Elisabeta Neagu
Un răspuns
Oricat am vrea sa infrumusetam realitatea sexul este a fost si va fi totdeauna doar un instict de perpetuare a speciei. Un instict bun si frumos, de o extraordinara forta, care face parte adanc din fiinta umana care nu va putea niciodata sa invete sa-l stapaneasca si sa-l controleze daca continua la nesfarsit sa-l repudieze, sa-l ascunda si sa-l condamne.