Toți suntem copiii Universului și avem aceleași drepturi indiferent de sex, religie, culoare sau convingeri.
Suntem creația lui Dumnezeu, nici știința nu a putut dovedi că nu este așa. Așa că am fost concepuți diferiți pentru a avea nevoie unii de alți.
La început creația a fost perfectă, splendidă, fără greșeală. Nu știu ce a dus la schimbarea situației, dar să nu disperăm pentru că mai devreme sau mai târziu toate lucrurile se întorc de unde au plecat – la origini.
Suntem fragili și puternici în același timp. Avem în noi o forță interioară foarte puternică mai presus de cuprinsul minții noastre.
Ar trebui să ne iubim mai mult, să ne tolerăm, să ne ajutăm mai mult. Ne trebuie mai multă smerenie, bunăvoire și înțelegere.
Să fii empatic cu celălalt din apropierea ta e cheia prin care poți fi divers și demn în același timp.
Unitatea în diversitate nu este doar un slogan al Uniunii Europene, deși după criza umanitară pe care o trăim în aceste zile ai zice că e doar butaforie. Diversitatea ar trebui să ne unească, nu să ne dezbine.
Diversitatea este frumoasă, natura care ne susține pe toți este diversă. Diversitatea înseamnă viață. Dacă totul ar fi de un singur fel, nu am putea supraviețui. Tocmai această diversitate este miracolul lumii acesteia.
Nu știu, ai putea să mănânci tot timpul un singur fel de mâncare? Sigur nu, te-ai îmbolnăvi.
Deci cu cât mai multă diversitate cu atât mai bine. E loc pentru toată lumea pe această planetă, deși unii vor să ne convingă că nu. Cu tot mediul ostil care ne înconjoară acum, eu cred că o să fiu contemporană cu schimbarea care se produce în întreaga lume.
Ar trebui să facem un mic exercițiu de măcar o săptămână, în care să zâmbim tuturor oamenilor pe care îi întâlnim în cale, indiferent dacă îi cunoaștem sau nu.
Eu fac asta din ce în ce mai mult și am început să întrezăresc frumusețea ascunsă din cei pe care îi întâlnesc. Simplu fapt că îți răspund sau că îi contrariezi prin atitudinea ta îi scoate din rutina zilnică.
Fiecare om este unic în felul său, are potențialul necesar cu care l-a înzestrat natura. Trebuie să vezi în interiorul lui. Aparențele înșeală iar pojghița care ne este prezentată peste tot nu reprezintă adevărata natură umană.
Nu poți discrimina ceva ce nu cunoști, deși noi oamenii discriminăm tot timpul pe cel diferit de noi. Iubirea de semeni, umanitatea este demnă, nobilă, nu implică discriminare. Tocmai aici stă paradoxul. Discriminezi diversitatea, deși ai nevoie de ea pentru a exista. Și cele mai puternice comunități au membrii care aleg să fie diferiți de restul comunității și atunci sunt discriminați. Tot ce este diferit este privit cu îndoială la început, nu este acceptat dar până la urmă se dovedește că a fi altfel este forța care produce schimbarea, care aduce progresul. Fără oamenii care au ales să fie diferiți și au fost blamați și discriminați la rândul lor, astăzi nu am fi la nivelul acesta de evoluție. Poate visez la o lume utopică pentru unii dar realizabilă pentru mine.
Lăcomia și mândria naște monștri care omoară tot ce este mai bun în oameni.
Aici este vorba despre alegere, vrei să vezi ce este bun sau ce este rău. Poți discrimina orice, pe orice considerente, culoarea pielii, etnie, rasă etc. E cel mai ușor lucru dar de când discriminarea îți produce satisfacție? Și chiar dacă ar fi, ar fi numai pe moment, pe termen lung ar lăsa un gust amar.
Mai spun odată, toți suntem copii Universului și avem același loc sub Soare. Soarele încălzește tot Pământul fără discriminare, nu doar pe unul sau pe altul.
A trăi demn nu înseamnă a fi mândru. A fi demn este la fel ca și diversitatea – o calitate umană. Sclavagismul modern e cea mai mare plagă de pe obrazul umanității. Deși unii au purtat războaie pentru stârpirea robiei, exploatează și înrobesc oameni în continuare negând cel mai mare drept LIBERTATEA, și se mai consideră cea mai evoluată națiune de pe Terra. De ce? Pentru că un om liber, este demn și nu poate fi manipulat. De abia atunci am putea vorbi de o adevărată democrație. Sărac este omul care este rob de orice fel pentru că fiind dator nu își permite să fie demn.
Se spune că un mare bancher privea de la biroul său dintr-un zgârie nori și îi spunea asistentului său: vezi tot acest oraș este al meu pentru că este dator la mine, toți sunt împrumutați la banca mea, deci îmi aparțin. Sistemul bancar a furat demnitatea umanității. Este furt pe față, cu girul instituțiilor care ne conduc. De fapt sunt mână în mână. Despre ce demnitate mai poți vorbi atunci?
Inițial, sistemul bancar ar fi trebuit să ducă la progres. Ar fi trebuit ca cei cu inițiativă, creativitate și curaj să facă lucruri pentru binele tuturor, împrumutând de la cei care aveau surplus și nu îl foloseau. Însă LĂCOMIA celor care au colectat surplusul de la ceilalți a condus la ceea ce trăim astăzi – corupție, robie, discriminare și tot ce decurge de aici. Robia modernă este mai periculoasă decât robia din vechime. Atunci robul aparținea stăpânului și acesta avea grijă de el să fie hrănit, sănătos ca să poată munci. Acum robul modern, se îngrijește singur, își plătește singur mâncarea, se îngrijește de sănătatea lui, se întreține singur, stăpânul beneficiind doar de munca lui care îi aduce profit. Și cum să vrei să schimbi asta? Demnitatea pentru cei din vârful piramidei, e doar un cuvânt care stârnește ceva emoții și atât. Ca să fii demn trebuie să îți asumi să fii diferit. E o mare răspundere aici. Ar trebui să nu fii dator, să nu te supui unei convenții sociale, să trăiești în stilul tău și să fii izolat pentru asta.
Cei care spun că libertatea duce la anarhie sunt cei care stăpânesc și asupresc pentru că le este frică de libertatea de gândire. Le este o frică teribilă de forța poporului. De aceea se și străduie să poată controla gândurile oamenilor. Însă nici o mașină din lume nu va fi mai puternică decât gândul uman. Suntem mai puternici decât credem, trebuie doar să dăm jos vălul care ne acoperă rațiunea și sentimentele.
Concluzia este următoarea. Toate trei se leagă: dacă ești demn, ești diferit(divers) și poți fi discriminat pentru că nu te înscri în spiritul de turmă. Să gândești liber e dificil dar nu imposibil.
Acceptarea diversității și renunțarea la lăcomie ar fi soluția, după opinia mea la realizarea unui mediu onest de trai pentru toți oamenii, ar însemna LIBERTATEA cea mult visată pentru care unii dintre noi au plătit cu viața.
Voi trăi vremurile când toți oamenii vor fi frați și vor face echipă pentru binele comun. Refuz „să plec” până atunci!
Un text de Elisabeta Neagu
